Mihai Viteazul

Mihai Viteazul este un nume care cu siguranta ii spune ceva oricarui roman. Domnitorul Tarii Romanesti si cel care spre sfarsitul vietii a condus toate cele trei tari ce au format Romania de astazi, s-a nascut in anul 1558 la Targul de Floci si a murit pe 9 august 1601 la Turda.

Anul nasterii voievodului roman a fost indicat de mentiunea unui pictor, Egidius Sadeler, care l-a portretizat pe Mihai Viteazul in 1601, in timp ce a fost la Praga. Astfel, mentiunea "in al 43-lea an al vietii" a indicat faptul ca Mihai Viteazul s-a nascut in anul 1558.

Mihai Viteazul pictat de Misu Popp

Cel care a fost considerat foarte mult timp ca fiind tatal nelegitimi al voievodului, Domnul Patrascu cel Bun, a murit in anul 1557. Este foarte putin probabil ca acesta sa fi avut relatii extraconjugale in anul in care a murit, caci a avut o boala lunga si grea.

Chiar si Petre Panaitescu, punand pe tava argumente onomastice, genealogice si bazandu-se pe cronicile de epoca, a exculs faptul ca Mihai Viteazul ar fi fost fiul Domnului Patrascu.

Mama voievodului a fost Teodora Cantacuzino, care avea radacini grecesti. Radu Popescu sustinea:

muma-sa au fost de la Oras dela Floci, care fiind vaduva si frumoasa si nemerind un gelep, om mare si bogat den Poarta Imparateasca si care in casa ei zabovindu-se catava vreme...

O serie de documente atesta faptul ca Mihai Viteazul s-a nascut la Dragotesti, o localitate din judetul Valcea. Aceeleasi documente arata si faptul ca in Proieni, pe Valea Oltului, acesta s-ar fi cununat cu doamna Stanca.

La finele anului 1588, Mihai Viteazul a devenit stolnic la curtea lui Mihnea Turcitul, iar in 1593 a primit functia de ban al Craiovei, chiar in perioada domniei lui Alexandru cel Rau. In toamna aceluiasi an, ajutat de otomani si de patriarhul de la Constantinopol, a devenit voievodul Tarii Romanesti.

Mihai Viteazul a aderat la "Liga Sfanta" construita la ordinul Papei Clement al VIII-lea, liga unde erau incluse initial Spania, Austria, Ferrara, Mantova, Toscana si, bineinteles, Statul Papal. A aderat si Transilvania apoi, dupa care si Tara Romaneasca si Moldova.

Faptul ca a aderat Tara Romaneasca la aceasta liga a dus in 1594 la startul unei revolte antiotomane care a fost soldata cu suprimarea creditorilor levantini, dar si a intregii garnizoane otomane care stationa in capitala tarii. Pornind de aici, Mihai Viteazul a initiat o ofensiva impotriva Inaltei Porti si a atacat, pe ambele parti ale Dunarii, cetatile turcesti.

Au urmat apoi cateva victorii impotriva turcilor si tatarilor, iar punctul forte a fost reprezentat de incendiarea Rusciukului. Aron Voda porneste o campanie similara, in urma victoriei lui Mihai Viteazul.

Pentru ca Aron Voda il recunoaste pe Sigismund Bathory drept suveran, Mihai reusese sa trimita o delegatie de boieri in Alba Iulia, cu scopul de a reglementa intr-un mod cat se poate de decent, relatiile dintre munteni si transilvaneni.

Delegatia trimisa nu a respectat ordinele domnitorului, ci au semnat in Alba Iulia, in anul 1595, un tratat cu Bathory prin care Mihai Viteazul devenea loctiitorul lui pe propriul sau tron. Acest lucru ducea la conferirea puterii unui Sfat Domnesc alcatuit din 12 boieri.

Mihai Viteazul a comandat o armata de aproximativ 16.000 de ostasi care, alaturi de cei 7.000 de transilvaneni care erau condusi de Albert Kiraly au obtinut la Calugareni, victoria impotriva turcilor. Ajutat tot de transilvaneni si moldoveni, Mihai Viteazul a inceput sa elibereze orasele Targoviste, Giurgiu si Bucuresti.

De asemenea, domnitorul roman a dus incepand cu 1594 o campanie militara la sud de Dunare si a cucerit astfel urmatoarele cetati: Macin, Cernavoda, Targul de Floci, Isaccea, Rasgrad, Babadag, Silistra, Nicopole, Sistova, Rusciuc si Vidin.

Nicolae Iorga a scris ca armata voievodului a ajuns pana la Adrianopole si Plevna si ca in 1601, cand Mihai Viteazul s-a instalat pe tronul Moldovei, a luat aceste zone sub stapanire, iar pana cand a murit Dobrogea si gurile Dunarii s-au aflat sub stapanirea lui.

In luna iulie a anului 1599, Mihai Viteazul a trimis imparatului Rudolg al II-lea, la Praga, o solie prin care ii explica planul sau cu privire la unire. A primit de aici un raspuns favorabil, iar in acelasi an a intrat in Transilvania, l-a invins la Selimbar pe Andrei Bathory si si-a facut intrarea glorioasa in Alba Iulia unde a primit cheile cetatii de la episcopul Demetrius Napragy. Desi Dieta l-a rescunoscut numai ca guvernator imperial, Mihai Viteazul a fost conducatorul "de facto" al Transilvaniei.