Exorcizare prin pictura - Marc Kopil
Descriere
Haos, nastere, renastere, schimbare rapida, superficialitate, geniu. Asa traduce pictorul Marc Kopil conceptul de postmodernism, pe care-l contine in anumite proportii si lucrarile sale. Pictura si-o vede libera si relaxata, non-invaziva („comunicarea cu privitorul nu e fortata de o tematica sau stilistica prea evidenta, eu nu vreau sa „conving" pe nimeni cu ajutorul picturii, nu o folosesc ca un „suport" pentru vreun mesaj evident"). Intre 6-30 noiembrie va sta proptita de peretii Carturestiului din Iulius Mallul timisorean, dupa o infatisare alaturi de artist in ziua de joi, 6 noiembrie, de la ora 18.
In lucrarile sale exista loc pentru constient si subconstient, deopotriva. „Constientul e prezent in compozitie, la proportii, la tehnica, la mijloacele de exprimare specifice artei plastice, subconstientul e prezent intotdeauna, doar ca e temperat de constient atunci cand se poate. Probabil ca nici nu am cum sa fiu constient in ce masura subconstientul controleaza sau intervine. Asa e si normal. Sa credem ca putem controla totul constient inseamna sa persistam in iluzie, intr-o mare greseala", explica artistul. E de acord ca pictura poate fi privita (cateodata – adauga el) ca o exorcizare a gandului si vine numaidecat cu argumentul: „Uneori are loc fenomenul creativ post-constient, alte dati gandurile sunt blocate sau confuze, sau fragile sau chinuitor-obsesive, in aceste cazuri pictura, sau orice forma de creatie, te poate elibera".
Panza si culoarea nu i-ar fi suficiente, ca singur mod de comunicare, pentru a se exprima pe sine si nici nu stie cum s-ar putea comprima in pictura tot ceea ce simti, intelegi, intuiesti. Lucrarile Marc Kopil accepta priviri de aproape, dar si de departe, cu alte cuvinte pictura sa „poate fi cautata cat de adanc isi doreste privitorul", fara teama de un cifru: „Eu incerc sa fiu cat mai transparent, sa nu ascund nimic, capacitatea de perceptie si de descifrare a picturii, in general, e ajutata de cultura si educatia proprie fiecaruia. Presupun ca ai nevoie de o baza de educatie pentru a surprinde rafinamente cromatice sau simbolistice, ironii sau autoironii, dar in general nu propun o pictura inchisa ori greu descifrabila. Trebuie sa vezi cu ochii, sa simti cu inima si doar in final, si nici nu e obligatoriu, sa intelegi cu mintea".
Nicicand ca in postmodernism, spune Marc Kopil, „creatia nu a fost supusa atator incercari" – "originalul si falsul, autenticul si tinicheaua se amesteca ametitor, e o lupta continua sa reusesti sa discerni valoarea. Desi pare la indemana totul, nu e deloc usor sa consumi apa vie si nu apa toxica a mimetismului contextual". Faceti un pas sigur in postmodernism, la Carturesti!
