Timp de vindecare...

[lupini 4967]

Putem. Insa cati oameni dispusi doar sa discute multi ani cu noi gasim pe lumea asta?

Puţini. De-asta cei care au succes în viaţă, sunt mai puţini decât cei care n-au.

[Malkia 103]

Nu stiu ce sa zic, eu gandesc altfel, niciodata n-am permis nimani sa ma influenteze, simplul fapt ca cineva ar fi dorit sa ma indrume mi-a stranit furia (iar eu chiar nu-s o persoana care sa se infurie usor). Am considerat ca e posibil sa gresesc in hotararile pe care le voi lua, dar macar n-o sa traiesc cu regretul ca a hotarat altcineva pt. mine, ca eu as fi putut hotari mai bine. Nu cred ca un om daca sta si se analizeaza atent nu poate fi obiectiv in gandire, dar e posibil sa descopere atunci parti la el care nu ii plac si pe care ii e greu sa l treaca cu vederea, sa le accepte.

 

 

Putem. Insa cati oameni dispusi doar sa discute multi ani cu noi gasim pe lumea asta?

Neee ne neee, cine vine cu sfaturi necerute nu prea are sanse. Se cheama 'cicaleala', desi nu stii daca uneori nu ti se descid ochii si asa. Dar cand cer sfaturi, inseamna ca mi-am epuizat potentialul interior. Cand sunt sub influenta unor emotii, dau chix. Nu poti sa fii obiectiv in gandire in cazul asta, poti sa te analizezi si ras-analizezi, nu gasesti nimic nou in tine, in niciun caz alt punct de vedere. Trebuie sa treaca timp si sa te distantezi ca sa ajungi sa fii obiectiv.

 

N-am inteles-o pe aia ca e posibil sa iti gasesti parti care nu iti plac la tine. Pe alea ar trebui sa le cam stii de la o anumita varsta incolo. Nu mai suntem adolescenti, sa descoperim surprize in noi insine. Poate doar din punct de vedere al puterii de a indura cat mai multe. Daca gasesti parti care nu iti plac, incerci sa le indrepti, nu te resemnezi. Ca om insa, accept ca am anumite limite, si mi le stiu. Pot face ceva impotriva faptului ca uneori sunt cam comoda si nu dau ce am mai bun in mine. Si incerc sa corectez faptul ca sunt impulsiva si sub imperiul emotiilor iau intotdeauna decizii pripite, amanand momentul pentru cand se linistesc apele. Nu pot insa sa corectez faptul ca de la un mai moment dat incolo nu mai pot iubi omul care m-a facut sa sufar.

 

Gasim si oameni cu care sa discutam multi ani. Eu am discutat foarte mult cu fostul. Se zice ca nu e foarte bine sa discuti mult intr-o relatie ci mai mult sa traiesti, dar daca nu am fi discutat mult poate ne-ar fi luat ani pana sa ne dam seama ca nu ne potrivim. Ani de care mi-ar fi fost mult mai greu sa ma despart decat acum...

[Malkia 103]

Pai depinde de cum s-au desparit, depinde daca relatia mai era relatie sau doar trageau de ea din obisnuinta, caz in care, el e posibil sa nici nu mai fie afectat.

Degeaba e relatie de 3-5-10 ani, daca persoanele implicate nu mai simt mare lucru in afara de obisnuinta.

El a zis ca ea era mai atasata si ca pentru el era mai mult obisnuinta si ca nu va suferi prea mult, doar ca ii trebuie un pic de timp sa scape si de obisnuinta aia. Acum nu stiu daca doar brava sau chiar ii trece mai repede. L-am mai intrebat la ceva timp dupa si a zis ca e ok. Dar comportamentul lui a mai fost oarecum contradictoriu, parea si un pic mai trist uneori. Avea zile cand era foarte atent cu mine, zile in care parea mai indiferent si foarte centrat pe munca. Dar in ultima perioada e doar atent.

 

Totusi, el a zis despre despartire ca ea nu a mai putut trece peste anumite chestii pe care i le-a tot iertat. A zis ca trece peste, dar tot si le-a amintit. Imi zisese asta cand ne cunosteam de putin timp, si eu ma vedeam pe mine in locul ei... la fel am simtit eu in relatia veche. :think: Desi din ce am vazut pare foarte ok si exact genul meu, nu pot sa nu ma intreb daca nu voi ajunge in acelasi loc daca incep o relatie si cu el. Dar poate ar trebui sa incerc in lipsa altor detalii, dar cu ceva mai multa precautie. Sa nu sufar aiurea.

 

El a zis inca de pe la inceput ca 'sa nu crezi ca am fost foarte indragostit de ea', imi va trece, etc. Parea ca 'pregateste terenul' cu mine, si totusi nu s-a inghesuit sa faca pasi. Asta m-a facut sa cred ca e totusi interesat de mai mult de cateva nopti...

 

Pentru ca doar ce am aterizat din concediu si pentru ca inca sunt relax si moale,o sa-ti impartasesc cate ceva din experienta mea.

Cand m-am intalnit prima oara cu al meu sot(dupa ce ne-am cunoscut pe net din greseala)pur si simplu parca mi-am vazut sufletul in oglinda.Aveam atatea in comun,era atat de simplu sa vorbim.Fizicul lui nu m-a atras deloc,dar m-a facut sa rad asa cum nimeni nu a reusit vreodata.

Greul a venit dupa ce ne-am mutat impreuna,cand am realizat ca nici el nu este perfect asa cum nici eu nu sunt perfecta.Nu ne-am negat defectele,am invatat sa le acceptam.A fost oarecum o lupta,dar satisfactiile nu se pot spune in cuvinte.

Bine pentru asta este nevoie de doi.Daca doar unul accepta,atunci este o lupta pierduta.

 

 

De fapt am vrut sa spun altceva,dar inca ametita dupa vacanta,nu mi-a iesit sau am uitat.Stiu ca prinzi tu ideea,o sa revin cand o sa fiu mai coerenta :))

Multumesc mult Blue, chiar voiam sa iti spun ca esti foarte la obiect si imi place ce ai scris si mai sus, dar m-am pierdut pe drum :flowers:

 

Eu sunt dupa o zi de stat in casa si nefacut NI-MIC, cu o criza de fiere in brate. Stiam ca fostul nu va suna, desi a zis ca vrea sa imi spuna cum gandeste de fapt despre noi (nu am stiut niciodata cu adevarat, sa tot contrazis in afirmatii). Stiam ca nu va veni nici sa isi ia lucrurile. Stiu ca si el sufera si trece prin stari contradictorii, l-am vazut la serviciu. Cand imi zambea ca in primele zile, cand eram proaspat indragostiti, cand parea de-a dreptul depresiv. Barba nerasa, apect mai neglijent, privire trista... Dar daca sufera, de ce nu spune? Si de ce respinge incercarile mele de a fi draguta? Nu mai pot inghiti asta, se cheama 'ce-si face omul cu mana lui'. Si e masochism, nu lucru manual. Si poate orgoliu ranit.

 

Asa am simtit si eu cu fostul de la inceput, ca vorbim de parca ne-am cunoaste de o viata, ca ne citeam gandurile, ca ne completam propozitiile. Ma simteam foarte linistita cu el, in largul meu, puteam fi eu insami. Am crezut si eu ca e 'the one', motiv pentru care m-am si agatat atat de relatie. Problemele au venit din orgoliile lui de a-si impune punctul de vedere cu orice pret, de a face numai 'ca el'. Nu avea idei, propuneam sa mergem pe undeva si dupa ce ne intorceam, la un timp, ca de ce am mers acolo, ca a fost ideea MEA si nu a lui, ca el nu ar fi vrut... Se cheama, dat foc la valiza. Orice as fi facut, la un moment dat tot era nemultumit. E frustrant sa traiesti langa un om care iti spune ca doar chestiile extreme il pot face fericit (cum ar fi un sport periculos). Cat de anesteziat sa ajungi, ca om, ca doar adrenalina sa te scoata din vesnica plictiseala? El nici nu a trecut prin ce am trecut eu, si eu dupa o durere intensa a pierderii cuiva foarte apropiat ma bucur totusi mai mult de viata... Poate pentru ca stiu cat valoreaza. Ma enerveaza sa traiesc cu un om vesnic plictisit, pe care nicio initiativa nu il incanta si o arde numai intr-o stare de letargie. Il duci undeva frumos si te bucuri, apoi vezi ca nu zambeste si iti moare bucuria in tine. El chiar are o problema. Pe care m-am convins ca toata dragostea mea nu o poate rezolva...

 

Azi am stat in casa si m-a incercat o mare varietate de emotii. Am si plans, fara sa stiu de ce mai exact, mai mult de dorul celei care mi-a fost ca o mama si a murit cu cativa ani in urma... E greu sa te simti parasit, abandonat, fie ca esti parasit pentru ca persoana respectiva a murit sau doar a plecat. In al doilea caz e mai greu de inteles, pentru ca stii ca a vrut sa te paraseasca. Imi accept emotiile si le las in voie. E parte a procesului de vindecare. Ca si tot ce scriu aici, ma ajuta, really. :flowers:

Editat Iulie 14, 2012 de Malkia

[The Unknown 15043]

lucrurile lui pe care le-am adunat si le-am pus intr-un dulap ... Privirile dintre noi sunt cu scantei, e foarte grijuliu

 

 

Mie nu-mi place ca barbatii din viata ta lucreaza cu tine la un loc!!! Eu asa o gresala

n-as fi facut in tinerete!!! Eu n-am dus cu mine stiri din casa la munca, doar ca au intrat iar in vacanta copiii sau sotul e in spital sa zicem.

 

Trebuie sa separi placerea de la afacere!!!

 

Tu ti-ai luat lucruri cu tine din casa lui sau ati locuit impreuna in locuinta ta, ca n-am urmarit nimic din viata ta, insa cum vrei sa-l uiti daca tii relicve in casa?

 

Chiar daca moare sotul, eu arunc imediat totul ce-mi aminteste de el!!! Deja e pregatit (el nu stie) si inca nici nu este pensionat macar.

 

Un start nou incepe intr-un alt loc daca se poate, daca nu, macar zugravesti si rearanjezi locuinta daca n-ai cum sa-ti cumperi totul nou. Faci un Garage Sale si vinzi totul sa iesi si mai bine dar te debarasezi cu totul si de mirosul lui prin zugravire!!!

 

Nu compari niciodata vechiul cu noul!!!

Sint 2 oameni cu caractere diferite si practic doar 1 mai exista!!!

 

Te schimbi si tu!!! alta coafura, mai vinzi si din hainele tale care-i placeau lui in mod special si-ti iei noi, mai moderne ca se gasesc din belsug, deja ai un alt stil si la haine si pantofi, schimbi si meniul, renunti la tigara daca fumai cu el ... astea te ajuta sa uiti

ca esti preocupata de viitorul tau, nu de al vostru, iar barbatul urmator va veni pe parcurs si nu-l vei confunda cu nimeni. Nu te mai intorci in trecut la nimeni!!! Asta al 2-lea este doar o iscoada, nu stiu cum ai cazut victima insan nu e tarziu sa-i spui ca vrei sa stai singura si nu te mai uita la el insistent, sau la nimeni de la locul de munca!!!

Trebuie sa fi foarte neutra acolo, saluti pe toti, este amabila, zambesti chiar ironic la domni, dar mergi mai departe cu capul ridicat.

[Malkia 103]

Chiar daca moare sotul, eu arunc imediat totul ce-mi aminteste de el!!! Deja e pregatit (el nu stie) si inca nici nu este pensionat macar.

O mica intrebare: cum te-ai simti daca ai sti ca sotul ti-a facut bagajelul in cazi ca mori si cum dai coltu' iti si arunca boarfele pe fereastra? :focus: :focus: :focus:

 

Sincer, mi-e greu sa pun astfel problema, mai ales ca am trecut prin decesul unei persoane foarte apropiate si atunci cand ma duc acasa ma mai uit prin lucrusoarele ei... Te felicit daca ai o astfel de tarie, dar eu nu pot fi vreodata asa. Si nici nu imi doresc.

 

Cat despre lucruri, am scris deja ca i le dau. Dar una e sa fie cineva viu, alta e sa arunci lucrurile unui mort.

 

Cat despre tunsoare si alte alea... sunt plina de idei. Dar toate ideile din lume si toate schimbarile nu te ajuta cu nimic daca dimineata te dai jos din pat in sila. Sufletul trebuie sa se vindece, si se vindeca si cu lucrurile lui in casa (pana decizi sa i le dai), si cu peretii vopsiti in aceeasi culoare. Dar alti ochi cu care sa plangi n-ai...

[The Unknown 15043]

cum te-ai simti daca ai sti ca sotul ti-a facut bagajelul in cazi ca mori si cum dai coltu' iti si arunca boarfele pe fereastra? :focus: :focus: :focus:

 

Peste aceste fraze am trecut demult, eu am alt caracter, deja eram mutata in alta parte al europei, eram la Paris in bratul cuiva intilnit la intimplare pentru care-mi batea inima ceva mai tare ca de obicei la prima vedere. Nu stateam sa plang peste zdrente, lasam sa iasa trecutul repede din sistem si sa merg cu viata inainte. N-am idee cati ani ai dar trebuie sa fi mai activa la asemenea situatii si sa stii sa arunci in spate ce nu-ti convine. Nu te mai intereseaza de el deloc, dar tu nu lasi libertatea sa vina la tine, jelesti mortul prea mult! Lucrati impreuna si asta nu e bine, dar nu stiu daca se poate schimba cu usurinta.

 

Sa scriu ca ultima dorinta in testament ca vreau ca el sa poarte pantofii mei cu tocuri la inmormantarea mea??? cu fusta mea mini preferata!!!

 

Se arunca totul ce ar mai aminti de el, asa se procedeaza pe aici si merge bine si cu rezultate excelente la vindecarea sufletelor. Mor cu miile soldati americani si lasa in urma sotii tinere cu copiii, ce crezi ca fac ele??? plang ca s-au dat jos din patul cel cunoscut pe scoarta roasa de timp si papucii cei vechi mai scartie sub talpi???

 

Totul merge la vanzare, iau copiii si se muta in alt Stat sa inceapa o alta viata!!! Plansul de mila de sine n-are loc in viata nimanui! Daca nu te mai vezi pe tine cea veche in oglinda, ai sa poti face un pas inainte cu altineva! Sufletul se vindeca paralel cu corpul, depinde daca tu lasi sa se intimple.

[soogee 2866]

Cand m-am intalnit prima oara cu al meu sot pur si simplu parca mi-am vazut sufletul in oglinda.

 

Si cum e sa ai o relatie cu o oglindire a ta?

E ca si cum ai avea o relatie cu tine.

Ce mai e nou?

Mai poate oglindirea sa aduca suprize, imprevizibil?

Daca ai impresia ca il cunosti total, ca pe tine insuti, nu te plictisesti?

Unde e diversitatea, diferitul care aduce dinamism in interactiune?

[Melissa Rebecca 14613]

Tu ti-ai luat lucruri cu tine din casa lui sau ati locuit impreuna in locuinta ta, ca n-am urmarit nimic din viata ta, insa cum vrei sa-l uiti daca tii relicve in casa?

 

Chiar daca moare sotul, eu arunc imediat totul ce-mi aminteste de el!!! Deja e pregatit (el nu stie) si inca nici nu este pensionat macar.

Asta-i tare de tot! :rot: Cum e viata asta :doh: ..Dar te-ai gandit ca poate tu mori prima?

 

In cazul unei despartiri /divort, sunt de acord cu eliminarea relicvelor din casa. Dar mi se pare lipsit de cea mai mica consideratie si o mare dovada de lipsa a iubirii, sa faci asta in cazul unui deces. Daca mama facea asa cand a murit tata, cred ca ii faceam si eu ei bagajul si o tineam in garaj. :lol:

[Prostanacul 863]

Nu stiu daca e ceva realist. Nu stiu cat timp trebuie sa treaca pentru vindecare, nu stiu daca poti pur si simplu sa 'amani' momentul unui inceput. Nu stiu cat timp ar trebui sa treaca pana sa ma consider eu vindecata si capabila sa ma implic iar. Momentan nu stiu nici eu prea bine ce simt, cand sunt sus cand sunt jos. Dar, mai mult, nu stiu cum as putea sa imi dau seama ca cel de langa mine este vindecat si daca as intra intr-o relatie cu el nu as fi eu 'bandajul'. Imi e teama sa risc acum, ultimul lucru pe care mi l-as dori ar fi sa fiu parasita din nou. Stiu ca barbatii simt nevoia sa mai zbo

Si ce iti doresti sa stii ? Ca ai scris mult si contradictoriu si nu am inteles . Poti sa scrii pe scurt ?

 

Corect. De asta zic ca nu iubesc usor pe cineva. Asta ia timp, si descoperire. Iti trebuie timp sa treci printr-o suma de situatii cu respectivul si sa vezi cum reactioneaza. Surprizele nu intarzie sa apara. La inceput, nah, totul frumos si roz, fiecare isi prezinta doar partile bune. Mai tarziu iti dai seama daca chiar te potrivesti cu omul respectiv. Vezi cat ii pasa, cat suflet pune, cum reactioneaza, incerci sa te imaginezi cu el peste ani... Defectele de caracter se accentueaza cu varsta - vazut la parinti/bunici.

 

Se zice ca nu exista partenerul perfect, doar cel cu ale carui defecte poti sa traiesti. :friends:

 

Exista partener perfect , alegerea ta e insa proasta acceptind compromisuri de la ´´ surogate ´´ de parteneri . Deci prezentarea doar a partilor bune arata ca nu va potriviti inca de la inceput , decit pe anumite asemanari , iar restul sunt compromisuri pe care sa nu le faci niciodata , daca nu vrei sa suferi din nou . Sinceritatea este de baza .Jocul seductiei pe minciuni nu aduce decit temporar satisfactie si nu aduce implinirea .

Editat Iulie 15, 2012 de Prostanacul

[Malkia 103]

Si ce iti doresti sa stii ? Ca ai scris mult si contradictoriu si nu am inteles . Poti sa scrii pe scurt ?

 

Exista partener perfect , alegerea ta e insa proasta acceptind compromisuri de la