Am vrut sa deschid un alt topic despre problemele mele, pentru ca trec printr-o perioada confuza. Despartirea de omul cu care speram sa am un viitor impreuna, dupa aproape un an si jumatate de relatie, nu a fost simpla. Intai am luat o perioada de pauza, care a durat cam o luna si jumatate, timp in care am zis sa ne mai gandim amandoi. Apoi am decis sa incercam sa o luam de la capat si sa construim relatia pe alte baze. Nu a iesit, si dupa 3 saptamani in care ne-am dat seama ca de fapt ideile noastre despre viitor sunt incompatibile, am decis sa imi iau inima in dinti si sa pun punct unei relatii care de ceva timp imi aducea numai suferinta.
Au trecut cam 2 saptamani de la despartirea definitiva, si desi am crezut ca m-am mai obisnuit cu ideea de a fi singura dupa asa-numita 'pauza', nu am putut decat sa constat ca mi-a fost mult mai greu acum. Poate pentru ca pornisem iarasi pe niste sperante care s-au naruit. Tot ce era in casa imi amintea de el, lucrurile lui pe care le-am adunat si le-am pus intr-un dulap sa nu le mai vad... Trec prin stari foarte contradictorii. Sunt zile in care ma simt increzatoare in mine, ma duc la serviciu, sunt vesela. Sunt zile in care ma simt foarte singura si ma prabusesc in mine.
Dupa cum am povestit si in celalalt topic, a aparut recent in viata mea altcineva. A picat exact in timpul ultimelor 'zvacniri' ale relatiei mele muribunde. M-a invaluit cu o atentie si niste priviri pe care nu le-am vazut niciodata de la fostul, m-a facut sa ma gandesc la el. In mod paradoxal, lucram tot impreuna. Am interactionat mult si am depasit bariera strict profesionala pana la nivelul confidentelor legate de fostele relatii. E foarte atent cu mine, ma ia foarte in serios si mi-a demonstrat ca parerea mea despre el ca om conteaza, si ca vrea sa imi faca o impresie buna. E singurul care stie ca relatia mea s-a terminat si in ultima vreme iesim doar impreuna in pauzele de pranz. Momentan sunt la adapostul faptului ca toata lumea crede ca eu si fostul suntem inca impreuna. Nu am de gand sa fac niciun fel de 'anunt' in acest sens, viata mea personala nu e treaba nimanui. Asa cum nu au stiut cand a inceput, nu vor sti nici cand s-a terminat fosta mea relatie.
Momentan e o alta varza in capul meu. Sunt constienta ca acum nu e momentul potrivit sa incep altceva. Am nevoie de o perioada de pauza, in care sa ma linistesc/regasesc, inca nu mi-a trecut suferinta dupa relatia veche. Si presupun ca si el e la fel, desi incerca sa braveze si spunea ca nu a tinut foarte mult la fosta si relatia a mers mult timp din inertie. Faptul ca a aparut el imediat dupa despartire m-a ajutat oarecum sa nu pic intr-o depresie majora, dar nu de tot. Am inca momente in care nici prezenta lui nu ma ajuta,plus ca ma gandesc ca imi va fi foarte greu sa mai am incredere in cineva dupa ce mi s-a intamplat.
As vrea sa ies cu el, dar dupa un timp. Vreau sa fe fairplay, sa incercam sa avem o relatie cand vom fi amandoi vindecati, sa vedem daca poate fi ceva intre noi atunci cand ne vom putea implica iar intr-o relatie. Desi e foarte dragut cu mine, nu m-a invitat niciodata in oras pana acum, dar nu a exclus posibilitatea. Pe de alta parte nici eu nu am vrut sa ma grabesc, pana cand nu stiu exact ce e cu mine. Vreau sa trec de perioada starilor contradictorii, sa imi revin si sa nu stric aceasta posibilitate folosind o noua relatie ca 'bandaj' pentru ce a fost.
Nu stiu daca e ceva realist. Nu stiu cat timp trebuie sa treaca pentru vindecare, nu stiu daca poti pur si simplu sa 'amani' momentul unui inceput. Nu stiu cat timp ar trebui sa treaca pana sa ma consider eu vindecata si capabila sa ma implic iar. Momentan nu stiu nici eu prea bine ce simt, cand sunt sus cand sunt jos. Dar, mai mult, nu stiu cum as putea sa imi dau seama ca cel de langa mine este vindecat si daca as intra intr-o relatie cu el nu as fi eu 'bandajul'. Imi e teama sa risc acum, ultimul lucru pe care mi l-as dori ar fi sa fiu parasita din nou. Stiu ca barbatii simt nevoia sa mai zboare din floare in floare dupa o despartire, si am vazut ca mai vorbea cu o anumita domnisoara foarte insistenta, dar care nu putea avea potential mai mare de o aventura. Mi-a spus sa nu il judec dupa asta, ca are cunostinte de toate categoriile, ci sa il judec dupa felul in care se poarta cu mine...
Nu stiu exact ce sa inteleg. Nu am mai trecut printr-o situatie asemanatoare. Ce as putea sa ma gandesc e ca ma apreciaza si vrea sa ne cunoastem treptat, dar momentan nu e pregatit (cum nu sunt nici eu) de altceva? Ceva de genul: stai pe standby pana imi trece mie de culcat cu diverse pisi? De ce il intereseaza parerea mea despre el, de ce e atat de atent cu mine? Stie ca nu ma intereseaza aventurile de o noapte si nu sunt usor impresionabila, nu sunt o pisi care ii pica lesinata de admiratie la picioare. Privirile dintre noi sunt cu scantei, e foarte grijuliu si chiar mi-a luat apararea in fata unor colegi care au obiceiul sa faca glume mai grosolane. De ce toate astea...?
Ai rabdare si vei afla chiar de la el. Prea multe scenarii in capusorul al' dragalas. 
). Unii imi explicau si ce am de pierdut daca nu ii aleg... 