Jump to content
Forum Roportal
Sign in to follow this  
Oncosuport

Cancerul - intre teama de necunoscut si forta de a invinge

Rate this topic

Recommended Posts

Un fulger în plină vară. Vestea că această boală s-a declanşat la unul dintre membrii familiei, la o persoană foarte apropiată, de care suntem profund legaţi sentimental, împreună cu care ne-am obişnuit să împărtăşim deopotrivă marile şi micile aspecte ale vieţii de zi cu zi, alături de care ne făceam planuri de viitor, ne răscoleşte definitiv liniştea interioară şi ne pune în faţa unor dileme aparent insurmontabile.

- Cum să-i dau cumplita veste celui la care ţin atât de mult?

- Cum să mă comport în această situaţie care schimbă totul, legând tot echilibrul doar de speranţă?

- Cum să-mi înving propria durere şi de unde să-mi găsesc puterea de a zâmbi şi a încuraja?

Diagnosticul zdruncină din temelii credinţe pe care le aveam despre viaţă în general, despre propria persoană, despre echilibrul şi logica întregii lumi, aşa cum obişnuiam să le înţelegem până la momentul veştii despre boală....

Începem să reflectăm într-o lumină absolut nouă la propriile şanse de supravieţuire, ne vedem într-o ipostază la care nu reflectasem niciodată şi apar întrebări despre cine suntem cu adevărat şi ce putem face în realitate. Timpul capătă o consistenţă niciodată bănuită, se aude un ceas marcând secunde fără întoarcere. Ce facem cu timpul care a rămas? Asta este o întrebare care începe încet, dar sigur să ne macine. Răspunsul este unul singur: timpul rămas este acelaşi dintotdeauna, secundele sale nu curg mai repede, aşa cum avem impresia şi nimeni nu a fost pus cu spatele la zid. Doar viaţa ne-a arătat o faţetă a ei despre care preferam să nu ştim – decât, eventual, din poveştile altora. Timpul este pentru viaţă, iar viaţa este o continuă luptă, de care suntem mai mult sau mai puţin conştienţi in diferite momente. Rămânem şi luptăm pentru viaţă, pentru speranţă, pentru echilibru şi şansă. Doar că „armele” sunt neconvenţionale şi trebuie descoperite pas cu pas.

 

Nu există o modalitate acceptabilă de comunicare a veştii…

 

Fals, chiar dacă nimeni nu a inventat „reţeta ideala”. Vestea trebuie comunicată cât mai firesc, fără a o „îneca” în banalitate, totuşi. Sunt persoane raţionale, active şi dominante care vor reacţiona mai bine discutând despre aceasta în prezenţa medicului, pentru a păstra situaţia în sfera de cuprindere a unei afecţiuni medicale severe, dar identificabilă şi abordabilă ştiinţific. Alte persoane relevă o sensibilitate mai mare şi o dinamică sentimentală a faptelor şi întâmplărilor percepute. Pentru acestea reverberaţiile unei asemenea veşti vor fi extrem de puternice, de aceea în prealabil trebuie format un front de persoane conştientizate de noua realitate. Disiparea emoţiilor primare, cooptarea mai multor persoane aflate în relaţii apropiate cu persoana diagnosticată ajută foarte mult la crearea unei atmosfere de solidaritate. „Piatra” unei astfel de veşti este vital să cadă într-un lac mai adânc şi mai întins, pentru ca valurile create să nu fie devastatoare. Accentul trebuie pus pe solidaritate, pe efort comun pentru identificarea şi aplicarea soluţiilor, pe negarea abandonului şi a blazării. O provocare de asemenea proporţii cere o mobilizare pe măsură şi întâmpinarea şocului cu o atitudine orientată spre planuri de acţiune, spre identificarea şi susţinerea solidară unor potenţiale soluţii ajută mult persoana aflată în suferinţă, mobilizând-o şi ajutând-o să găsească resurse pentru tratamentul şi intervenţiile medicale specifice care vor urma.

 

Mila pentru cel afectat devine covârşitoare…

 

Este periculos şi greşit să lăsăm să ne domine acest sentiment. Perceperea milei este instinctivă, nu ne putem condamna pentru simplul fapt că o simţim, dar aportul său nu este cu nimic productiv. O vom lăsa într-un colţ de suflet şi ne vom opune să ne domine atitudinea generală şi comportamentul. În fond, urmează o luptă şi fiecare va trebui să se angreneze în aceasta, iar cei din jurul pacientului trebuie să lupte cu mila şi cu frica de necunoscut. Trebuie conştientizat faptul că acest diagnostic sever, cu implicaţii atât de profunde va produce în persoana diagnosticată o “furtună sentimentală” de largi proporţii şi cel mai adesea demnitatea este puternic reabilitată. Viaţa capătă valenţe noi pentru cel aflat în suferinţă, faptele trecutului sunt reanalizate si apreciate, nevoia de echilibru, decenţă şi respectare a demnităţii în suferinţă vor exista cu siguranţă, chiar dacă nu vor fi corect interpretate de cei apreciaţi. Cei din jur trebuie să se poarte protectiv, afectuos dar corect din punct de vedere moral si social. Cei afectaţi au nevoie de energie şi un moral ridicat, de aceea este bine să vă reamintiţi care sunt situaţiile şi gesturile care le fac cea mai mare plăcere. Discuţiile relaxate este bine să evoce amintiri cu valenţe pozitive şi fapte din prezent cu posibile conotaţii fericite. Lăsaţi pe cât posibil planurile de viitor pentru discuţii separate, cu excepţia celor care au în vedere evoluţia promiţătoare a tratamentului şi eventuale soluţii alternative de intervenţie. Cel afectat are intensă nevoie să descopere că rolul şi rostul său între semeni a fost şi rămâne unul preponderent pozitiv, în ciuda tuturor erorilor inevitabile. Contactele sociale dese fără o întindere prea mare (pentru a nu deveni obositoare) sunt, în general, binevenite – pentru a nu lăsa persoana afectată singură în faţa propriilor temeri.

 

Nu voi mai zâmbi niciodată…

 

Doamne-fereşte! Zâmbetul este motorul vieţii, ne face mai frumoşi pentru cei din jur şi disipă o uriaşă cantitate de energie pozitivă utilă celor aflaţi în suferinţă (ca să nu mai vorbim de noi înşine). Dacă veţi reuşi să nu priviţi persoana afectată ca pe un condamnat şi dacă veţi învinge în confruntarea cu ideea că sunteţi destinatarul unui „ghinion cosmic” pentru situaţia dată, veţi găsi cu siguranţă puterea de a zâmbi. Aşa cum cei aflaţi în suferinţă se văd într-o nouă lumină afectaţi de posibilele implicaţii ale bolii, aşa şi voi îi veţi „reevalua”. Amintiţi-vă cu obstinaţie faptele bune şi momentele plăcute, vesele, în care cei afectaţi au fost protagonişti principali, rememoraţi-le şi bucuraţi-vă de căldura lor poate uitată în mod nemeritat. Întotdeauna suntem prea grăbiţi să întâmpinăm o nouă zi şi lăsăm deoparte bucurii mici dar semnificative. Învăţaţi, în noua situaţie, ce înseamnă să fiţi mai relaxaţi, mai îngăduitori şi mai generoşi cu semenul vostru afectat. Sunt multe fapte care pot ajuta, multe gesturi care pot însenina. Nimic nu este pierdut, doar o luptă grea se întrevede.

 

Aceasta este, în definitiv, viaţa.

 

sursa: .informatiicancer.ro

post-355022-0-55988200-1323791687_thumb.jpg

Edited by mița

Share this post


Link to post
Share on other sites

Diagnosticul zdruncină din temelii credinţe pe care le aveam despre viaţă în general, despre propria persoană, despre echilibrul şi logica întregii lumi, aşa cum obişnuiam să le înţelegem până la momentul veştii despre boală....

 

Ai mare dreptate. Stiu ce inseamna. Si intr-un fel face bine sa ne mai zdruncine pe unii dintre noi care nu mai scoatem ochii din pamant si mintea din mocirla. Deoarece boala asta se datoreaza doar modului nostru de viata.

 

Nu este o boala genetica, este o boala coca-col-ista, gratar-ista, chimical-ista, excesiv-ista, etc. Nu degeaba a explodat boala asta ca ciuma dupa 1990... de "genetica" ce este. De fapt am inceput sa bagam in noi toate prostiile si otravurile in exces. Astea sunt cauza.

Edited by mița
scos link extern
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ma gandesc ca poate niste sedinte la psiholog ti-ar fi utile atat tie cat si persoanei la care tii si care a fost asa greu lovita de soarta. Ar trebui ca aceste sedinte sa fie automat acordate gratuit persoanelor in astfel de situatii.

 

Pe langa incurajari o mai poti ajuta si cautand tratamente naturiste, depinde de specificul bolii, documenteaza-te cat mai mult.

 

Pe unii ii mai ajuta si integrarea intr-un grup cu probleme asemanatoare, chiar si online.

 

Din pacate, ne-am obisnuit sa gandim si sa ne comportam ca si cum viata aici pe pamant este totul si nu sa o privim ca pe o trecere. De aceea cand primim astfel de vesti ne zdruncina atat de mult.

 

E greu de spus cum sa te comporti in astfel de situatii. In orice caz, nu-ti pierde speranta, exista si minuni.

Edited by Equilibrium Girl
  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ma gandesc ca poate niste sedinte la psiholog ti-ar fi utile atat tie cat si persoanei la care tii si care a fost asa greu lovita de soarta. Ar trebui ca aceste sedinte sa fie automat acordate gratuit persoanelor in astfel de situatii.

 

Pe langa incurajari o mai poti ajuta si cautand tratamente naturiste, depinde de specificul bolii, documenteaza-te cat mai mult.

 

Pe unii ii mai ajuta si integrarea intr-un grup cu probleme asemanatoare, chiar si online.

 

Din pacate, ne-am obisnuit sa gandim si sa ne comportam ca si cum viata aici pe pamant este totul si nu sa o privim ca pe o trecere. De aceea cand primim astfel de vesti ne zdruncina atat de mult.

 

E greu de spus cum sa te comporti in astfel de situatii. In orice caz, nu-ti pierde speranta, exista si minuni.

 

 

 

 

Ai mare dreptate in ce priveste trecerea prin viata aceasta pe pamant! La centrul Oncosuport, din Dobrogeanu Gherea nr.150, sedintele pentru bolnavii de cancer precum si pentru apartinatori sau familiile acestora sunt GRATUITE!!! Este foarte mare nevoie de astfel de programe pentru cei ce sufera de cancer si familiile acestora!

 

Ai mare dreptate. Stiu ce inseamna. Si intr-un fel face bine sa ne mai zdruncine pe unii dintre noi care nu mai scoatem ochii din pamant si mintea din mocirla. Deoarece boala asta se datoreaza doar modului nostru de viata.

 

Nu este o boala genetica, este o boala coca-col-ista, gratar-ista, chimical-ista, excesiv-ista, etc. Nu degeaba a explodat boala asta ca ciuma dupa 1990... de "genetica" ce este. De fapt am inceput sa bagam in noi toate prostiile si otravurile in exces. Astea sunt cauza.

 

 

 

 

Si eu sunt de aceiasi parere! In ziua de astazi, sa mentinem un mod de viata sanatos parca nu mai are prioritate! Ne dam seama prea tarziu cat este , de fapt, de important! Dar inca mai este speranta!!! Inca putem schimba ceva!

Edited by mița
scos link extern
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

indiferent cine ar fi persoana iubita. Depinde de stadiul in care s-a descoperit boala, se va discuta si de ultimele dorinte, testament si ultimele cheltuieli.

Chiar asa, hai sa discutam cum il ingropam, cat ne costa si cui lasa banii, ca daca ne-au spus specialistii oficial recunoscuti ai stiintei moderne ca moare, moare, nu-i nimic de facut, nu-i speranta.... in loc sa ne focalizam pe insanatosirea prin renuntarea la viciile alimentare si fizice, tratamente echilibrate naturiste si nu in ultimul rand credinta in Dumnezeu (sau constienta inteligenta si creatoare a universului, cum doriti sa o definiti).

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

Vai! chiar ai fost dur, incearca sa te pui cu adevarat in locul persoanelor in cauza si vei vedea ca numai de testament n-o sa-ti pese si de ultimele cheltuieli. Eu cred ca o persoana intr-o astfel de situatie trece prin mai multe etape, alternand, depinde si de psihicul fiecarei persoane:

 

1. Frica,panica, anxietate

 

2. Furia, tendinta de a invinovati pe cineva (Dumnezeu, persoane din jur, propria persoana)

 

3. Negare

 

4. Depresie, caderea intr-o stare in care nu mai crezi in vindecare

 

5. Acceptare si resemnare, desi pe plan medical eu cred ca trebuie sa faci tot posibilul sa nu te resemnezi, sa cauti solutii, pe plan sufletesc insa resemnarea iti face bine in sensul ca incepi sa te linistesti si sa te bucuri de lucrurile pe care inca le poti face.In aceasta etapa unii oameni bolnavi devin supra-oameni, au intelepciunea celor batrani, o bunatate angelica si devin imuni la tot ce e rau in jur.

 

La fel pentru o persoana care ajuta cu sfaturi un bolnav, trebuie sa tina cont de etapa in care se afla persoana respectiva.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this  

×