Despre sedinta la psiholog

[Hypathia 2114]

Pentru ce sa-i cer numarul de telefon? Sa ma innebuneasca cu intrebarile?De ce vrei numarul meu de telefon? Asta dovedeste cat de redusa esti! Cine suntem? De unde venim? Ce este telefonul? metoda de comunicare.De ce avem nevoie de comunicare? Ca sa ne verificam intrinsec chintesentele

:rot:

[lynxul_negru 3207]

- de obicei in prima intalnire psihologul va incerca sa afle diverse lucruri despre viata ta familiala, sociala si profesionala.

- apoi veti incepe sa lucrati efectiv. Acest lucru inseamna asistarea ta de catre psiholog pentru a reusi sa intelegi mai bine sau sa dai un alt sens experientei traite.

 

Hello, there, co-pilot :) Cum iti mai merge?

 

 

Puteti sa ma lamuriti cu ceva? Nu exista o temere sau un risc legat de faptul ca psihologul ar putea sa denatureze intelesul pe care te ajuta sa-l dezgropi? Fara voie, desigur. Eu m-as teme ca psihologul, in manevrele lui de a ma asista, ar fi ghidat (in afara de cele invatate de el in facultate si in experienta de cabinet) si de propriile conceptii, temeri, visuri, spaime, complexe.

Editat August 9, 2011 de lynxul_negru

[soogee 2866]

Hello, there, co-pilot :) Cum iti mai merge?

 

 

Puteti sa ma lamuriti cu ceva? Nu exista o temere sau un risc legat de faptul ca psihologul ar putea sa denatureze intelesul pe care te ajuta sa-l dezgropi? Fara voie, desigur. Eu m-as teme ca psihologul, in manevrele lui de a ma asista, ar fi ghidat (in afara de cele invatate de el in facultate si in experienta de cabinet) si de propriile conceptii, temeri, visuri, spaime, complexe.

 

 

Da, e de inteles temerea ta.

In facultate se pune accent pe aceasta obiectivitate a psihologului. Pe nedistorsionarea experientei clientului.

Clientul isi integreaza experientele in contextul vietii sale, in mediul sau, in istoria sa personala, intr-un sistem de cognitii mai amplu, mai adaptativ.

 

De aceea un psiholog bun e cel cu analiza terminata. El nu va mai fi afectat de lentilele experientei personale.

[Hypathia 2114]

Puteti sa ma lamuriti cu ceva? Nu exista o temere sau un risc legat de faptul ca psihologul ar putea sa denatureze intelesul pe care te ajuta sa-l dezgropi?

ba da.

Nu e vorba doar de analiza terminata, cat de sute de ore de dezvoltare personala.

Editat August 9, 2011 de Hypathia

[Sub Zero 3308]

Cred ca va interpreta totusi experienta ta, prin conceptele cu care l-a dotat scoala terapeutica din care provine.

[lynxul_negru 3207]

De aceea un psiholog bun e cel cu analiza terminata. El nu va mai fi afectat de lentilele experientei personale.

 

Crezi ca exista asa ceva? Sa luam de exemplu un psiholog care a avut o copilarie marcata de probleme legate de un parinte - incosntient el este tentat sa puna un mic accent in anumite momente pe probleme similare, care poate pentru pacient nu sunt chiar asa de relevante.

 

Sau: multi psihologi postuleaza by default ca orice problema ar avea un pacient, ea are o radacina in copilaria acestuia. Cei mai multi asta intreaba in primul moment: cum te-ai inteles in copilarie cu mama/tatal? cum era relatia cu ea/el? Mi se pare o chestie un pic reductionista. Sper din tot sufletul ca psihologii nu se agata doar de acest pai.

[soogee 2866]

Crezi ca exista asa ceva? Sa luam de exemplu un psiholog care a avut o copilarie marcata de probleme legate de un parinte - incosntient el este tentat sa puna un mic accent in anumite momente pe probleme similare, care poate pentru pacient nu sunt chiar asa de relevante.

 

Sau: multi psihologi postuleaza by default ca orice problema ar avea un pacient, ea are o radacina in copilaria acestuia. Cei mai multi asta intreaba in primul moment: cum te-ai inteles in copilarie cu mama/tatal? cum era relatia cu ea/el? Mi se pare o chestie un pic reductionista. Sper din tot sufletul ca psihologii nu se agata doar de acest pai.

 

Normal ca este importanta copilaria. Doar nu te astepti ca omul sa fie un fel de spirit creat de Dumnezeu, care coboara in trup, si acolo ramane, ca si cum ar fi o esenta imuabila, pe care nu o afecteaza evenimentele si persoanele din viata decat asa, in treacat, sau deloc.

 

Fireste ca are intrebarile privind copilaria sunt vitale. Omule, cum te-ai format? Ai o istorie personala unica. Anumite evenimente te-au fasonat. Anumiti oameni te-au influentat. Esti produsul interactiunii intre fondul genetic-biochimic, mediul in care hazardul a facut sa te nasti, si reactiile tale la acesti factori externi.

Spune-mi ce ai trait ca sa stii cine esti.

 

Tu aici pui problema gresit. "Speri din tot sufletul"??? De ce? De ce e asa important? Zici ca ti-e teama sa nu intre cineva in istoria ta personala.

 

E posibil ca nu orice problema sa aiba o radacina in copilarie. Poate are radacina in prezentul apropiat. Dar oricum, trebuie cercetat asta. Trebuie vazut pana unde se intind radacinile. Asa ca intrebarile care exploreza formarea omului in totalitatea sa trebuie sa vizeze si copilaria.

Incepand cu nasterea. Cum a fost sarcina? Pana si asta conteaza. Conteaza daca mama a fost stresata. Nasterea a fost usoara?

 

Conteaza al catelea copil esti. Daca mai ai frati sau surori.

Ce boli ai avut in copilarie. Cum ai fost in prima zi de gradinita sau scoala.

Conteaza fiecare detaliu. Chiar daca pare minor.

Editat August 9, 2011 de downtempo

[lynxul_negru 3207]

ba da.

Nu e vorba doar de analiza terminata, cat de sute de ore de dezvoltare personala.

 

Nu sunt sigur ca inteleg la ce va referiti cand spuneti analiza terminata si dezvoltare personala.

 

Poate un psiholog sa ramana atat de neutru in intelegerea raspunsurilor pacientului, in intrebarile pe care le pune dupa aceea, in felul in care le formuleaza, astfel incat sa nu influenteze nici un pic raspunsurile si intelegerea pacientului?

 

Intreb asta deoarece am avut o prietena pe care n-am intalnit-o cativa ani si care a mers cam un an la psiholog. Dupa acel an mi-a explicat ca, asistata de psiholog, si-a inteles problemele si ca esenta lor ar fi fost cauzata de tatal ei, ca din cauza unei atitudini supra-protectoare a lui din copilarie (si a nu stiu caror alte chestii) ea a ajuns o fire prea moale, frustrata, nemultumita si deprimata. Felul in care arunca toata responsabilitatea pentru esecurile ei in seama tatalui m-a alarmat, deoarece pana atunci stiam ca se intelesese cu tatal ei foarte bine, mai bine decat cu mama.

 

Normal ca este importanta copilaria. Doar nu te astepti ca omul sa fie un fel de spirit creat de Dumnezeu, care coboara in trup, si acolo ramane, ca si cum ar fi o esenta imuabila, pe care nu o afecteaza evenimentele si persoanele din viata decat asa, in treacat.

 

Fireste ca are intrebarile privind copilaria sunt vitale. Omule, cum te-ai format? Ai o istorie personala unica.

Spune-mi ce ai trait ca sa stii cine esti.

 

TU aici pui problema gresit.

 

Desigur ca intrebarile privind copilaria sunt vitale. Dar putem intelege totul despre un om studiindu-i doar copilaria? Nu ne pacalim?

 

Cred ca va interpreta totusi experienta ta, prin conceptele cu care l-a dotat scoala terapeutica din care provine.

 

Mi se pare ca ai folosit un verb important: "va interpreta". Ceea ce face psihologul este o interpretare. El asculta de la pacient o mie de indicii, de fapte, de senzatii dupa care le ierarhizeaza, le selecteaza. In mintea lui decide ca este mai important momentul in care copilul a plans fiindca tatal lui nu i-a dat voie sa stea impreuna cu ambii parinti in copilarie fata de momentul in care pacientul adolescent sau adult a avut un esec in ceva anume. Ceea ce spune, raspunde si intreaba psihologul nu este ca o oglinda dreapta, ci una care deformeaza (hopefully doar foarte putin) conform fibrei fiintei lui.

[Icebreaker* 3782]

Incurajez pe toata lumea de aici sa ceara numarul lui Ruudflo in privat si sa il solicite cu toata increderea. Omul e disponibil 100%, si inca gratuit. Asa ceva nu veti mai intalni in viata. Apoi veniti si spuneti ce efecte au avut aceste sedinte filosofice, mi se pare ca va fi un topic superinteresant. Vivace, Cer senin, Big L., S.R., Gheorghita, Kontroversy, cine mai vrea, nu ezitati!

 

 

mda, abia acu' am citit mesajul tau, si m-a pus pe ganduri. Da' ce-ar fi sa-l contactezi tu si sa ne povestesti.

 

Superinteresant este ca nici in ziua de astazi n-ai inteles un lucru, nimic nu e gratis, totul se plateste! :spiteful:

 

:D

[soogee 2866]

Dar putem intelege totul despre un om studiindu-i doar copilaria? Nu ne pacalim?

 

Normal ca nu. Conteaza si pubertatea, adolescenta, tineretea, maturitatea, batranetea.

 

Conteaza absolut tot.