Jump to content
Forum Roportal
VictorN

Secretul actorilor

Rate this topic

Recommended Posts

Share this post


Link to post
Share on other sites

Devii dintr-o data fiinta unei alte vieti, ca un actor. Numai ca actorul, cum cade cortina, inceteaza sa se mai confunde cu personajele sale... Pe cand pentru unii... este imposibil sa stii cine este omul si cine este personajul ...

 

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Share this post


Link to post
Share on other sites

http://yorick.ro/ofelia-popii-dumnezeu-m-a-ajutat-sa-fac-mefisto/

 

Am avut spectacole în care multă vreme n-am reușit să fac o scenă, să intru într-o situație. Dacă nu simt, nu prea-mi iese, mă chinui, nu mă ajută tehnica. Dar dintr-odată, într-o bună zi, totul se așeză, până la cel mai mic amănunt, și așa rămâne. Cel mai interesant e când personajul aproape te posedă și apoi trebuie să poți repeta starea respectivă.

Share this post


Link to post
Share on other sites


" Theatre - through the actor's technique, his art in which the living organism strives for higher motives - provides an opportunity for what could be called integration, the discarding of masks, the revealing of the real substance: a totality of physical and mental reactions. This opportunity must be treated in a disciplined manner, with a full awareness of the responsibilities it involves. Here we can see the theatre's therapeutic function for people in our present day civilization. It is true that the actor accomplishes this act, but he can only do so through an encounter with the spectator - intimately, visibly, not hiding behind a cameraman, wardrobe mistress, stage designer or make-up girl - in direct confrontation with him, and somehow " instead of" him. The actor's act - discarding half measures, revealing, opening up, emerging from himself as opposed to closing up - is an invitation to the spectator. This act could be compared to an act of the most deeply rooted, genuine love between two human beings - this is just a comparison since we can only refer to this "emergence from oneself" through analogy. This act, paradoxical and borderline, we call a total act. In our opinion it epitomizes the actor's deepest calling" - Grotowski

Share this post


Link to post
Share on other sites

Actorii nu se aseaza la o masa si isi propun: ,,gata, astazi voi invata aceste 40 de replici''. Citesc textul individual, il inteleg, si-l asuma, apoi citesc in echipa cu ceilalti actori. Repetitiile sunt cele care te ajuta sa inveti textul. Se repeta de atat de multe ori, incat, nu doar ca inveti textul, dar uneori, daca el nu e extrem de bun, te si plictisesti sa il tot repeti asa. Cam asta e partea de invatare a unui text. Cealalta nedumerire a ta cu varsta si capacitatea de a retine informatii pe masura ce trec anii, asta e valabil pentru oamenii care au acumulat pana la un punct si apoi nu mai fac asta. Memoria te ajuta, atata timp cat ii dai informatii, cat o tii in ,,priza'', cum s-ar spune. E vorba intr-adevar de un antrenament al mintii, sau mai bine spus al memoriei.

Share this post


Link to post
Share on other sites

cred ca actorii uita de ei, ca si persoana.Intr-adevar e acel sublim, trairea la maxim, insa de cele mai multe ori te intrebi daca tot efortul tau a ajuns la sufletul celor care stau si se uita la tine.Publicul e format din mai multe categorii, sunt cei ce simt mesajul, cei care se simt bine ca i-ai facut sa se bine dispuna si cei care sunt fericiti ca le-ai cumparat un bilet.Si mai este ceva.De fiecare data exista un personaj de care te-ai indragostit..e inevitabil, cred ,intrii in pielea lui si simti ca e cald si bine.Despre actori vorbesc.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×