Un sfat

[Mircea Eusebiu 0]

parerea mea este sa rupi orice legatura cu el..nu te merita.te cred ca il iubesti ,dar cum a spus cineva, dragostea este un vis care mai devreme sau mai tarziu va trece...rupe orice legatura cu el si sunt sigur ca-l vei uita.ti va fi mia bine daca vei face asta acum cat esti tanara si poate vei putea gasi pe cineva care sa te doreasca cinstit chiar si cu un copil..viata nu s-a terminat. bafta!

[Miss Bitch 343]

am nevoie de un sfat ... povestea mea e fff lunga dar voi incerca s ao scurtez umpic ... acum aproape 3 ani am cunoscut un baiat am inceput o relatie ... a fost frumos la inceput dar apoi ne-am mutat impreuna si asa a inceput calvarul ... el mergea in cluburi ma incuia in casa ... isi facea de cap ... l-am parasit de atatea ori dar ma chema plangand inapoi ... si normal yo ma intorceam ... dupa un an si 8 luni am ramas insarcinata ... am pastrat copilul chiar daca nu a vrut ... yo l-am rugat sa facem ceva ca copilul nostru sa aibe o familie ... dar ne impacam si dupa cateva zile aflam ca a avut deaface cu vreuna si ne desparteam si tot asa pana acum cand fetita noastra are 5 luni ... am tras de el ...azi am pus capat relatiei pt ca nu mai pot ... sufar atat de mult ... si nu suport gandul ca ar putea sa fie cu o alta ...c sa fac sa pot sa trec peste? il iubesc enorm si sincer ias da sanse la infinit dar stiu ca niciodata nu se va schimba ...

Mama, ce nasol. Cu el n-o sa faci nimic, ma bucur ca ti-ai dat seama ca e imposibil sa se schimbe.

Si totusi... ce te-a facut sa pastrezi copilul ? Credeai ca se va schimba din cauza asta ?

[Alisa07 0]

Esti foarte tanara si ai toata viata inainte iar copilul nu te impiedica sa faci ce iti doresti. Mama ta te poate ajuta sa-l cresti iar tu iti poti gasi o slujba unde vei avea ocazia sa socializezi, poti face o facultate, si daca mama ta este de acord sa il creasca pe ala micu` poti pleca in strainatate pt. a strange bani si a-i oferi o viata mai buna. Este greu sa stai departe de el dar e si mai greu sa il vezi cum sufera pt ca ii lipsesc multe, printre care dragostea unui tatic.

Baiatul cu care ai fost, din punctul meu de vedere, nu merita nici insultat la ce caracter mizerabil are. Mai bine incerci sa iti vezi de viata ta, pt ca nu este primul si nici ultimul si sigur vei gasi pe cineva care sa te iubeasca cu adevarat si sa iti fie alaturi.

Privind asa la rece, este usor sa dai sfaturi dar numai tu stii prin ce treci saracuta de tine. Vor veni si zile mai bune. Iti doresc numai bine si un bebe sanatos, fericit si frumos :spiteful:

[Spykyy 0]

intr-o relatie este nevoie de amandoi,dar in situatia ta vad ca esti singura.Sunt n cazuri ca si ale tale,si n situatii pe care femeile le iau,cu regret sau nu,pana la urma numai ele stiu.Multe tot iarta,copiii cresc,barbatul face ce vrea,si ea isi priveste copiii cum cresc,gasind in ei alinare si putere de a merge mai departe.Unii barbati cu timpul se mai linistesc si incep sa vada valoarea familiei dar altii nu se vor schimba niciodata.Numai tu sti cata putere de iertare ai si cata vointa de a merge mai departe,copilul o sa sufere indiferent de decizia ta deoarece el va creste cu un tata agresiv care o bate pe mama (viziunea copiilor) sau daca te vei desparti si va avea tata vitreg sau nu va avea atunci iar o sa se simta nedorit si conceput la momentul nepotrivit.Este pacat cand copiii sunt la mijloc,deoarece ei nu isi pot alege familia,iar urmarile o sa se resimta in viata de adolescent sau chiar de familie.Daca pana acum te-ai gandit la tine si la voi,acuma ar fi momentul sa te gandesti la copilul tau,i-ati barbatul de-o parte si vezi ce poate oferi copilului tau.Alege ce este mai bine pentru copilul tau ! viata ta oricum nu o sa se refaca curand,trist dar adevarat !

[Adelyna84 0]

nu stiu cum poti spune ca i-ai da sanse "la infinit". pai tu chiar nu tii la tine deloc?? nu pot sa te judec nici pe tine ca poate ai dreptate si ai sperat ca venirea copilului il va schimba(desi trebuia sa iei in calcul ca el nu-l doreste si ca esti inca tanara ) dar nici pe el , odata ce a exprimat clar ca nu doreste copilul...ai fost cam inconstienta insa acum tre sa-ti vezi de micutul tau si sa te gandesti la binele lui . de multe ori adevarul este undeva la mijloc..e usor cand auzim astfel de povesti sa dam vina pe barbat si za zicem ce "nenorocit" dar daca povestea ar fi fost scrisa in varianta lui .... nu inteleg de ce le place femeilor sa faca pe victimele si sa-si planga de mila .... nu e bun , nu te trateaza bine ? lasa-l cand inca mai e timp ei cum pot face asta? pai nu ne pune nimeni sa stam fortat cu un barbat care nu ne trateaza asa cum am vrea noi , nu? ti-a aratat de ce in stare inainte de avea copilul? poi e vina ta daca ai acceptat sa traiesti asa...

[Pierre D. Vara 5581]

Lasa-l si fugi mancand pamantul, esti tanara si ai toata viata inainte, mai ales ca e copilul mic, nu constientizeaza, e mai grav cand va creste si va sti ce inseamna un divort/o despartire.

[One women 0]

am nevoie de un sfat ... povestea mea e fff lunga dar voi incerca s ao scurtez umpic ... acum aproape 3 ani am cunoscut un baiat am inceput o relatie ... a fost frumos la inceput dar apoi ne-am mutat impreuna si asa a inceput calvarul ... el mergea in cluburi ma incuia in casa ... isi facea de cap ... l-am parasit de atatea ori dar ma chema plangand inapoi ... si normal yo ma intorceam ... dupa un an si 8 luni am ramas insarcinata ... am pastrat copilul chiar daca nu a vrut ... yo l-am rugat sa facem ceva ca copilul nostru sa aibe o familie ... dar ne impacam si dupa cateva zile aflam ca a avut deaface cu vreuna si ne desparteam si tot asa pana acum cand fetita noastra are 5 luni ... am tras de el ...azi am pus capat relatiei pt ca nu mai pot ... sufar atat de mult ... si nu suport gandul ca ar putea sa fie cu o alta ...c sa fac sa pot sa trec peste? il iubesc enorm si sincer ias da sanse la infinit dar stiu ca niciodata nu se va schimba ...

 

 

Din ceea ce am citit eu aici...ai primit sfaturi destul de bune de la foarte multi useri...unii te-au judecat, altii ti-au facut morala, este normal...nu te astepta sa primesti doar un sfat si atat.

TU ai gresit enorm...dupa prima "abatere" trebuia sa-l parasesti...ceea ce numesti tu iubire...e de fapt o dragoste bolnava(obsesie) pentru el, si daca a fost si primul barbat din viata ta...e de inteles. Cat despre copil, ai gresit...nu trebuia sa-l nasti impotriva vointei lui...probabil ca ai vrut sa i-o "platesti" dar ai gresit...acum sunteti doua fiinte...una care sufera deja si o alta (bebe) care inca nu simte.

Nu te intoarce la un asemenea om...trebuie sa constientizezi ca langa un asemenea barbat, nici tu si nici fetitza ta nu veti fi fericite, iubite, tratate cu respect...

Ai 20 de ani (ce n-as da sa mai am si eu 20 de ani :blink: ) si o viata lunga inainte...Acum ar trebui sa te preocupe cresterea si educatia micutei, caci sunt cele mai importante. Poti tine locul tatalui, dar doar pentru cativa ani, pana cand va incepe sa te intrebe unde e...Nu ai nevoie acum de un alt partener...cresteti fetitza...cum au spus mai multi useri de aici...cere ajutor parintilor, sau unor institutii specializate in asemenea cazuri, daca nu ai pe cineva apropiat.

Du-te la psiholog, vorbeste cu cineva specializat, te va ajuta foarte mult sa treci peste asta, dar atentie....vei trece in timp, poate dura ani...dar tu trebuie sa continui, trebuie sa fi puternica...cand vei simtit ca nu mai poti, roaga-te...roaga-te pentru tine si pentru fetitza ta...EA ar trebui sa fie motivul luptei tale, existentei tale, speranta ta ca ea nu va face aceleasi greseli ca tine.

Dar si tu la randul tau ai fost o copila cand ai inceput o relatie cu el, se stie ca fetele sunt mai credule, naive si se lasa manipulate de un barbat (daca fata are probleme cu parintii si traieste intr-un mediu cam nefast pentru ea)...mai ales daca el este unul versat...si cred ca el este cu cel putin 5-6 ani mai mare decat tine, si trecut prin mai multe paturi, dupa si tu ai spus.

 

Capul sus, copila...viata e frumoasa, nu te lasa calcata in picioare. Vei cunoaste pe altcineva...nu mai face aceleasi greseli, invata din greseala asta...Fii atenta in jurul tau. Cineva acolo, te va iubi pentru ceea ce esti tu, si-ti va accepta si fetitza.

 

Concluzie:

Primul pas: paraseste-l.

Pasul 2: cere-le parintilor sa te ajute cu cresterea fetitei.

Pasul 3: cere ajutor unui psiholog.

Pasul 4: continuati studiile si angajeaza-te (trebuie sa-i oferi ce-i mai bun copilului tau), iar invatatul te va ajuta sa-ti dezvolti capacitatile si caracterul.

Pasul 5: cauta un barbat care sa te iubeasca pentru ceea ce e in sufletul tau, dar asta sa fie pe ultimul loc.

 

Realizeaza toate acestea si incetul cu incetul vei putea sa treci peste aceasta "iubire". Ajuta-te sa devii un om cu principii si caracter puternic. Te vor face mai puternica.

 

Iti doresc mult succes si tarie de caracter.

PS: Ai grija de acel suflet care nu este vinovat de actiunile voastre. Ea este cea mai importanta in acest moment. LUPTA pentru ea.

[Terr4 102]

...c sa fac sa pot sa trec peste?

 

Practic, nu exista o reteta pentru a depasi aceste momente sau pentru a intrerupe iubirea, asa cum intrerupi lumina din intrerupator, ori flacara unui chibrit, sufland asupra lui.

 

La fel cum nici in cazul slabitului, lucrurile nu sunt chiar simple, si acolo este un gen de razboi intern, si numai vointa, determinarea, pot realiza asta.

 

Vei suferi, este normal sa suferi, insa suferinta, in cazul desprinderii din aceasta relatie nociva, este limitata, si se va pierde pana la urma, usor, in degradee, fata de cazul in care ati continua sa alternati, impacarile cu neintelegerile, neintelegeri cauzate, din ce am citit in postul tau, in exclusivitate de catre El, tu neavand nici un aport la crearea acestor situatii nedorite.

 

Cu atat mai mult, acest copil aparand pe lume, ai responsabilitatea ( nu mai putin si el ar fi trebuit sa o aiba ), de ai crea un climat de liniste, de siguranta, in care sa creasca si sa fie educat corespunzator drepturilor pe care si le-a dobandit prin nastere.

 

Cazuri ca ale tale sunt, din pacate, extrem de multe, insa fiecare are un specific diferit de rezolvare, motivul constituindu-l factorul uman implicat in fiecare caz, si ma refer la raspunsul diferit, venit din partea fiecaruia, la un anumit gen de "tratament" universal aplicat, menit sa te desprinda dintr-o relatie sau de ghearele care trag de zavorul cu care intentionezi sa iti incui inima.

 

In acest moment te afli intr-o dilema, esti la o raspantie, si nu stii care este drumul pe care ar trebui sa apuci.

 

Insa am convingerea, ca instinctul de mama plus dorinta de eliberare a sufletului, de chinul in care te taraie sistematic, partenerul, te vor ajuta sa te decizi pentru care gen de suferinta vei opta.

 

Cel, relativ mai scurt, si cu deschiderea spre un cadru normal de viata, atat pentru tine, cat si pentru copilul tau.

 

Sau cel prelungit, fara speranta, otrava amagitoare a unui parteneriat dorit, dar nepotrivit, care in final este posibil sa te doboare.

 

La 20 de ani este greu sa iei decizi, este greu si la 50, cand se presupune ca esti copt complet, de aceea, asa cum spune si one women, este bine sa recurgi la cateva puncte de sprijin, menite sa iti asigure echilibrul si luciditatea, pe perioada acestei tranzitii.

 

Mult noroc.