De ce plang credinciosii la inmormantare ?!

[ieri 1199]

La o inmormantare oamenii plang pentru ca simt tristetea neantului. Cand il ingroapa pe cel iubit se simte disparitia. E un plans organic izvorat din durerea neantizarii celui drag. Nu la fel se poate spune si cand pleaca cineva de langa tine pentru cativa ani sau cand vezi un film de dragoste. Acest tip de plans e un plans temporar izvorat dintr-o senzatie de moment pe cand cel de la o inmormantare e dovada pura a disparitiei eterne. Daca cineva apropiat a plecat de langa tine pentru cativa ani atunci plansul e momentan fiindca pierderea e si ea momentana, dar daca a plecat pentru totdeauna atunci plansul e dovada vie a despartirii definitive de persoana iubita.

[DidaJames 1329]

io cel mai mult am plans in dimineata cand l-am dus pe Gelu cu salvarea. ma uitam ca gaina in lemne si nu pricepeam nici io, nici medicii, de ce nu reactioneaza la nimic. absolut la nimic.

 

si totusi la spital cand au inceput sa-i bage jde tuburi si cabluri in el s-a speriat cumplit si ma cauta cu ochii sa-l scap. asta m-a scos din minti pe mine. agonia dinaintea mortii.

p-orma cand l-au legat de pat pentru ca isi tragea mainile cu o forta iesita din comun mi se parea ca visez. eram deja umflata de plans si de-abea respiram.

pana pe la pranz a durat chinul asta. apoi au zis clar doctorii ca a plecat, desi inca respira fortat de dopamina si aparate.

 

dupa aia, de cand l-au dus la morga si pana in sambata mormantarii am plans doar cand am putut fi singura in capela.

tin minte ca tremuram incontinuu.

in timpul slujbei, in biserica, m-a apucat o furie si-o disperare nebuna. am izbit de doo ori cu pumnii intr-o icoana, nici nu mai stiu a cui era. si m-am asezat pe jos, sa fiu la nivelul sicriului.

popa isi facea slujba, rudele treceu pe langa sicriu, da io ma gandeam ca totusi e o gluma stupida.

iar cand l-au acoperit cu panza si au inceput sa bata cuiele tin minte ca o prietena mai in varsta m-a luat de cap si mi-a inchis ochii sa nu mai vad. da de plans n-am plans.

[aditza_19 0]

plangi pentru ca simti durerea piederii unei persoane dragi.Daca iti moare un parinte nu ai plange?

[ieri 1199]

plangi pentru ca simti durerea piederii unei persoane dragi.Daca iti moare un parinte nu ai plange?

 

Daca pierderea este eterna desigur ca plangi. Dar daca ai sti ca persoana iubita e in Cer cu ingerii si cu Domnul avand in sfarsit parte de fericirea eterna si stiind ca dupa ce vei parasi si tu aceasta lume o vei revedea - ai mai avea motiv sa plangi ?! Eu cred ca nu si cred ca dimpotriva - ar trebui sa te bucuri.

Dar daca in sinea ta constientizezi ca pierderea este eterna atunci (dupa cum spuneam si in mesajele anterioare) si plansul e justificat.

[LikeThisPoppy 1630]

plang doar despartirea de cel care a trecut pragul. in unele zone chiar se fac glume,care pentru unii par sinistre ,se leaga mana mortului cu guta si cand se apropie cineva de el ii misca mana usor sau foarte brusc .

in mod normal nu ar trebui plans si din punct de vedere religios nu se plange , plansul(jelireamortului) e doar un obicei .

da, ai dreptate. acolo unde se crede ca sufletul continua sa existe, nu se deplange disparitia absoluta a decedatului, ci disparitia din viata celor apropiati.

e ca atunci cand plangem la despartirea (pentru un timp mai indelungat) de o persoana draga. asta nu inseamna ca ea nu mai exista, ci dispare momentan din vietile noastre.

 

nu mi se par triste inmormantarile.

cand eram copil si asistam la cate-o inmormantare, iar femeile plangeau mortul, asa cum se plange pe la tara "Gheorgheeee, scoala-teeee!" , in loc sa plang, ma gandeam ce-ar face femeile respective daca Gheorghe chiar s-ar scula. :bye:

 

Eu cred ca plansul izvoraste din faptul ca cei ramasi in viata constientizeaza ca decedatul a trecut in nonexistenta si despartirea este eterna.

eu constientizez ca sunt eterna si de asta plang

e un gand infricosator...

 

Altfel nu vad niciun motiv sa plangi daca stii ca persoana iubita a ajuns intr-un loc mai bun unde domneste binele si dragostea deplina.

tu n-ai plans niciodata cand iubitul/iubita te-a parasit??

 

Eu cred ca oamenii plang pentru ca le-a murit cineva drag si pentru ca persoana aia n-o sa mai faca parte din viata lor, punct. S-a mai discutat asta. Nu cred ca cineva, in fata mortii copilului sau sotului sau mamei, sau tatalui, stau sa se gandeasca la nonexistenta si sunt sigura ca nimeni nu reuseste sa se consoleze cu gandul ca le e mai bine acolo unde s-au dus. Totul se reduce la faptul ca am pierdut pe cineva drag, ca ramane un gol in suflet si in viata.

Chiar trebuia sa deschizi topic pentru o astfel de intrebare? :)

:lol:

 

Deci despartirea nu ar fi vesnica si nu ar exista motiv pentru plans sau durere. Dar daca despartirea este eterna atunci si plansul sau golul din suflet este justificat.

am trait o duzina de despartiri vesince de fostii iubiti... da' n-a murit niciunul :roll:

 

La o inmormantare oamenii plang pentru ca simt tristetea neantului. Cand il ingroapa pe cel iubit se simte disparitia. E un plans organic izvorat din durerea neantizarii celui drag. Nu la fel se poate spune si cand pleaca cineva de langa tine pentru cativa ani sau cand vezi un film de dragoste. Acest tip de plans e un plans temporar izvorat dintr-o senzatie de moment pe cand cel de la o inmormantare e dovada pura a disparitiei eterne. Daca cineva apropiat a plecat de langa tine pentru cativa ani atunci plansul e momentan fiindca pierderea e si ea momentana, dar daca a plecat pentru totdeauna atunci plansul e dovada vie a despartirii definitive de persoana iubita.

poate ai si tu dreptate pe undeva... depinde de om.

ar fi misto sa constientizeze Ghoerghita neantizarea lui Ion

 

 

Daca pierderea este eterna desigur ca plangi. Dar daca ai sti ca persoana iubita e in Cer cu ingerii si cu Domnul avand in sfarsit parte de fericirea eterna si stiind ca dupa ce vei parasi si tu aceasta lume o vei revedea - ai mai avea motiv sa plangi ?! Eu cred ca nu si cred ca dimpotriva - ar trebui sa te bucuri.

ba eu as plange de ciuda ca ala e in ceruri si se lafaie si eu trag ponoasele pe pamant :)

Editat Septembrie 4, 2009 de mica_curioasa

[VaMpIrIkHa 0]

tu n-ai plans niciodata cand iubitul/iubita te-a parasit??

 

 

 

am trait o duzina de despartiri vesince de fostii iubiti... :lol:

 

Despartirea de cineva provoaca durere ,mai ales daca il iubeai ,dar nu poti compara durerea provocata de iubire cu durerea provocata de moarte !E absurd!Iubitul care te'a parasit inca traieste si se distreaza ,se bucura de fiecare secunda din viata asta ,el nu se afla la 3 m sub pamant!Plangi pentru ca te'a lasat singura ,pentru ca a fost bou si asa a vrut ,dar cand cineva te paraseste fara sa vrea,si stii ca nu ai sa il mai veni niciodata,atunci ce faci?Ai vazut vreodata persoana pe care ai iubit'o cel mai mult intr'un sicriu ,ai mers vreodata la o inmormantare sa vezi cata durere este ,cati oameni plang ? Si tu compari iubirea neimpartasita cu amaraciunea mortii!

Editat Septembrie 4, 2009 de VaMpIrIkHa

[LikeThisPoppy 1630]

Despartirea de cineva provoaca durere ,mai ales daca il iubeai ,dar nu poti compara durerea provocata de iubire cu durerea provocata de moarte !E absurd!Iubitul care te'a parasit inca traieste si se distreaza ,se bucura de fiecare secunda din viata asta ,el nu se afla la 3 m sub pamant!Plangi pentru ca te'a lasat singura ,pentru ca a fost bou si asa a vrut ,dar cand cineva te paraseste fara sa vrea,si stii ca nu ai sa il mai veni niciodata,atunci ce faci?Ai vazut vreodata persoana pe care ai iubit'o cel mai mult intr'un sicriu ,ai mers vreodata la o inmormantare sa vezi cata durere este ,cati oameni plang ? Si tu compari iubirea neimpartasita cu amaraciunea mortii!

pai ce sa fac...moartea nu mi se pare trista.

in schimb, viata asta marunta de-o traim mi se pare sfasietoare!

poate nu constientizez eu neantizarea...

 

sau poate sunt absurda, mai stii!?

[VaMpIrIkHa 0]

pai ce sa fac...moartea nu mi se pare trista.

in schimb, viata asta marunta de-o traim mi se pare sfasietoare!

poate nu constientizez eu neantizarea...

 

sau poate sunt absurda, mai stii!?

 

Si daca ai sa gasesti un baiat ok ,va iubiti si intr'o zi tipul moare ,atunci o sa'ti pese,o sa mai consideri ca moartea nu e trista?Sau ai sa te gandesti ca il vezi pe lumea cealalta?

[LikeThisPoppy 1630]

Si daca ai sa gasesti un baiat ok ,va iubiti si intr'o zi tipul moare ,atunci o sa'ti pese,o sa mai consideri ca moartea nu e trista?Sau ai sa te gandesti ca il vezi pe lumea cealalta?

nu stiu...

m-ar durea mai tare daca ne-am desparti fara sa fie moartea implicata, fiindca atunci ar fi ceva voit cum ai zis mai sus. dar daca ar muri... l-as simti mereu langa mine, mai ales daca stiu ca a murit iubindu-ma si ca n-a fost alegerea lui.

 

prima persoana apropiata (dar nu f apropiata) care a murit a fost bunica mea. cand am auzit vestea nu am plans. am plans doar la inmormantare pentru ca era o atmosfera apasatoare si mi s-a parut cam trist. atata tot!

a doua persoana draga care a murit a fost bunicul care m-a crescut. cand am primit vestea n-am avut nicio reactie. nu am plans, nu am tipat...

am privegheat, l-am privit... tot n-am plans, desi eram trista. abia la inmormantare cand toata lumea plangea, au inceput sa-mi curga si mie lacrimile.

mult timp dupa ce a murit inca il mai cautam prin locurile pe care le frecventa. as fi vrut sa mai stau de vba cu el, sa glumim impreuna... dar s-a dus. m-a iubit, am petrecut momente frumoase, mi-l amintesc cu drag.

despartirea prin moartea n-o simt ca fiind o ruptura. cei pe care ii iubesc raman cu mine.

e mai dureros sa te desparti si sa-l vezi pe celalalt distrandu-se, bucurandu-se de viata... cand tu inca ai nevoie de acea persoana. asta e dureros, nu moartea care nu iarta pe nimeni.

asta simt eu... nu ma bag la altii!

[vali_ 89]

lumea plange dupa invelisul acesta in care suntem imbracati nu dupa entitatea care se duce la dumnezeu .

btw daca iti pleaca copilul mama .... pe aeroport, in gara ... nu plangi ? de ce ? doar ai sa ii revezi peste un timp?

asta e firea omului plange despartirea .