Jump to content
Forum Roportal
Carla_carla

Clasica poveste: cand doar unul din parteneri iubeste. ..

Rate this topic

Recommended Posts

Eu cu el am crescut impreuna. Noi doi ne stim dintotdeauna. El a fost primul caruia m-am daruit trup si suflet.

 

Ca orice fata naiva, am crezut in el inca de la inceput. L-am iubit nebuneste, l-am iubit intr-un mod bolnavicios

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nedrept, clar! Nu sunt in masura sa iti dau sfaturi, pentru ca si eu sunt praf la capitolul asta. Sufar de 5 ani dupa cineva care are alta relatie, am facut sa sufere o persoana care poate nu merita si tot asa.

Cat despre tine, ia-ti avant si fugi de El. Nu te merita. Macar tine-te tare cateva luni, ia vezi, va insista? Ca daca nu, e clar ca nu te vrea.

M-am convins si eu ca in viata lucrurile nu sunt intotdeauna asa cum iti doresti. Daca va fi sa ramaneti impreuna pe viitor, asa o sa fie. In fata destinului nu te poti pune, te asigur!

Edited by cocky12

Share this post


Link to post
Share on other sites

pai ce sa zic.....cam acelasi lucru l-am trait si eu....insa cand mi-am dat seama ca la acea caruta in loc sa traga doi cai (frumosi :think: ) a ramas doar unul...am pus capat. si nu a fost usor deloc,pentru ca nu e usor sa te desparti de persoana careia i-ai oferit totul timp de 8 ani,dar alta varianta nu am vazut. insa la mine despartirea a insemnat despartire...am incheiat orice comunicare,adica ma rezum doar la ceea ce e absolut necesar si cum nu prea sunt multe,ma bucur. a fost greu,dar a trecut usor, am avut prietenii si parintii alaturi.

ceea ce faci tu se numeste "boala lunga,moarte sigura",ceva de genul asta. sincer chiar nu vad rostul a ceea ce faci tu sau voi in continuare...sunteti doar un fel de sex buddy si atat,sau asa vrei tu sa fiti,insa tare cred ca nu este tocmai asa. mai bine incearca sa iti traiesti viata,esti tanara...ai tot timpul inainte...

Share this post


Link to post
Share on other sites

e o relatie distructiva, iti pierzi vremea, nu te iubeste, nici macar nu te respecta. iar sexul cu el, oricat ar fi de grozav, la un moment dat tot va deveni rutina (daca nu e deja, aveti totusi 7 ani de relatie..). anii trec si tu nu privesti in jurul tau, setata pe o iluzie...inchide pagina si mergi mai departe fara el, iti va fi mai bine.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cu toate ca este dureros, asa se intampla de cele mai multe ori - unul iubeste iar celalalt se lasa iubit.

 

Nu am sa inteleg niciodata de ce, daca nu ma iubea, mereu se intorcea la mine.

De ce sa nu se intoarca? Ii era comod sa se intoarca la tine, te cunostea deja, stia ca nu il vei refuza... mai pe scurt, erai mantaua lui de vreme rea.

Sau poate era vorba de puterea obisnuintei.

 

Pana la urma eu nu am inteles. Voi sunteti sau nu impreuna acum?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Carla...termina relatia cu el definitiv.Pana nu e prea tarziu.Viata e frumoasa la 23 de ani...Gaseste-ti pe altcineva....traieste la maxim...si arunca amintirile cu 'primul' la cos...

Share this post


Link to post
Share on other sites
Pana la urma eu nu am inteles. Voi sunteti sau nu impreuna acum?

 

E o intrebare grea...dar tind sa cred ca da. Avem o relatie "libera". Ne intalnim de 1-2 ori pe saptamana(desi ne-am putea vedea si zilnic, caci stam in aceasi zona) si in rest....cate un telefon ametit din partea lui, cand doar ma intreaba ce fac. Nu stiu si nici nu il intreb ce face in restul timpului...insa stiu sigur ca nu umbla cu alta.

 

Poate ma complac in situatia asta din obisnuinta sau poate pt ca nu a aparut altul in viata mea...Dar doare, doare foarte rau cand nu sti ce sa faci. Nu sti daca trebuie sa renunti la tot sau sa lupti cu ultimele puteri pt a castiga ceva ce ...nu ai avut niciodata.

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

 

De 7 ani de zile te distrugi. De 7 ani de zile ai o viata sentimentala ruinata. Si pentru ce? Pentru un barbat care te priveste ca pe o "nevoie"(e putin cam dur, dar acesta este adevarul). Iti place sa traiesti in aceasta postura? Cat sa mai dureze aceasta situatie? Inca 7 ani? Mergi mai departe, fa-ti alta viata! Poate nu-ti vine sa crezi dar nu toti barbatii sunt asa. Ai incredere si lasa aceasta experienta (cam lunga ce-i drept) in urma. :lol: E trist prin ce treci tu, dar meriti mai mult! Pun pariu ca esti o fata frumoasa, desteapta si care poate avea puterea sa treaca peste. Nu cauta razbunare. Razbunarea e arma prostului si te va lega emotional de el. Cauta o scapare!

 

Take care!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu ma asteptam ...dar povestea ta chiar m-a intristat. Si nu obisnuiesc sa fac asta.

 

Primul pas este sa renunti la el DEFINITIV. Daca este nevoie, muta-te din zona ca sa nu mai ai ocazia sa il vezi, schimba-ti numarul de telefon... evita-l!!!

Tu de fapt nu faci sex cu el. Ai gasit o modalitate de a-ti exprima dragostea pe care inca o mai ai, asa ca tu faci dragoste si el sex. Ca intotdeauna, timp de 7 ani.

Unii ar zice ca esti slaba. Eu zic ca esti puternica. Nu cred ca oricine are capacitatea asta a ta de a suferi atat timp. Numai ca puterea ta e distructiva, mai bine ai fii slaba. Eu de obicei fug de durere ca dracu de tamaie. Si durerea se atenueaza daca ai un pansament (urat, intr-adevar , dar se practica). Tu cosideri ca "pansamentul" tau e sexuiala cu el dar gresesti complet, nu puteti sa fiti sex buddies in conditiile date.

Respecta-te pe tine insati, nu te mai lasa calcata in picioare, nu mai ai ce sa faci. Ai pierdut o batalie, dar sa faci in asa fel incat sa castigi marele razboi cu FERICIREA !

Share this post


Link to post
Share on other sites
Tu de fapt nu faci sex cu el. Ai gasit o modalitate de a-ti exprima dragostea pe care inca o mai ai, asa ca tu faci dragoste si el sex.

 

Ai mare dreptate, parca abia acum, dupa ce ti-am citit postul, am realizat ca de fapt asa e.

 

Sexul a ramas singura modalitate prin care eu mai pot exprima ceva....nu stiu de ce, dar prin cuvinte nu ma pot exprima. Nu sunt nici timida, nici rusinoasa, nici nimic.....Pur si simplu mi se par infernale momentele de tacere petrecute cu el...

Si ma enerveaza cand el incearca sa faca conversatie, intrebandu-ma te miri ce tampenie...

Uneori, in momentele astea de tacere, imi vine sa urlu....sa am o criza de isterie, sa-l intreb de ce nu putem avea o relatie normala, de ce nu ma lasa in pace daca tot nu are niciun gand, de ce se poarta atat de firesc... dar bineinteles ca nu spun nimic, nu as vrea sa ma creada disperata.

 

De mutat nu am cum sa ma mut, cel putin nu in viitorul apropiat. Stau la curte, suntem aproape....vecini, deci cu putin efort l-as putea vedea si zilnic, fara ca macar sa ne dam intalnire.

 

 

Va multumesc pt raspunsuri si sfaturi, aveti mare dreptate in tot ceea ce spuneti, am sa incerc pe cat posibil sa va ascult.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×