E trist ce se intampla

[Gelupanda 1]

Nu toata lumea are nevoie de o carte sfanta pentru a se ghida in viata. Oare daca n-ar fi existat biblia,...

 

Oare...daca... :roll:

Din pacate pentru tine exista in fiecare casa si cei care nu au pus-o in stergar tre sa curete un strat gros de praf.De aia suntem natia cea mai cea de pe pamant.

[keep_on 0]

Nu toata lumea are nevoie de o carte sfanta pentru a se ghida in viata. Oare daca n-ar fi existat biblia, tu ai fi devenit vreun infractor ? N-as crede. Desi nu te cunosc, dupa felul in care te exprimi, ai o mare doza de bun-simt. Este greu de crezut ca manierele si politetea se trag dintr-un text antic in care Moise si-a construit principiile de viata in fata unui tufis vorbitor.

Iar daca principiile etice si comportamentul uman, in adevaratul sens al cuvantului, s-ar deduce din credinta, atunci n-ar mai fi puscariile pline de credinciosi.

 

Pe aceeasi idee, "ar fi interesant sa aflam cum isi construiesc principiile de viata" supusii lui Allah (astia nu cred ca suntem singuri pe pamant ) care isi detoneaza braul exploziv intr-un autobuz plin de copii. :cheer:

 

E trist ce se intampla, nu ?

 

 

Bun punct de vedere. Nu e neaparat ca e nevoie de o carte sfanta pentru a te ghida in viata. Parerea mea personala este ca, din toata Biblia, doar invataturile lui Isus si canturile lui David sunt in regula. Iar pe mine invataturile lui Isus, pe care le-am descoperit acum trei ani, m-au ajutat sa vad viata intr-un mod mai corect. Culmea ironiei, din omul care ajuta neconditionat pe oricine si nu se gandea deloc la el, dupa citirea evangheliilor am invatat si am inteles perfect cum e cu "margaritarele pe porci". Asta m-a transformat intr-un om mai corect fata de mine. Iar perceptia celor din jur a fost ca am devenit un om mai putin binevoitor. Eiii.... cam asa si-a pus amprenta asupra mea, intr-un anumit aspect, invatatuta lui Cristos.

Sigur ca totul se cumuleaza in viata: educatia, cultura, bunul-simt mostenit genetic, ceva filozofie, psihologie si chiar citirea cartilor din care putem invata cate ceva (fie si beletristica, si Biblia ) duc catre formarea personalitatilor noastre. Dar eu, considerandu-ma un om puternic (si cu vreo 7 ani de yoga la activ), nu stiu ce m-as face daca ar veni o zi cand mi-ar fi zdruncinata credinta. Eu din Divinitate cred ca imi iau puterea. Unii spun ca esti slab, altii ca esti puternic. Dar, nu-i asa, totul poate fi atat de relativ....

Credinciosii din puscarii sunt cei care au fost crescuti cu credinta inteleasa prin biserica sau religie. Nu cei care au capacitatea de a face diferenta si de a CREDE asa cum inteleg eu sa crezi.

In ceea ce-i priveste pe supusii lui Allah, eu cred sincer ca fiecare e liber sa-si exprime credinta cum vrea. Nimic nu e intamplator, oricum.

[bistro 17]

Ceea ce vreau sa spun e simplu, trist si o treaba imputita si e in felul urmator: lumea se imparte, in final, in doua parti: unii cred in Dumnezeu, altii nu. Cei care cred, indiferent de cum cred, de cum isi exprima credinta, cred si gata. Nu intreb care sunt momentele cand se roaga mai des: cand le e bine sau cand le e rau? Nici de ce: ca le e frica sau ca Il iubesc. Nu intreb asta. Ei cred.

Treaba imputita e cu cei care zic ca nu cred! Ooooo da, ce mizerabili! Si nu pentru ca nu cred, ci pentru ca au impresia ca asta le da putere, ii face sa creada ca au controlul asupra vietii lor, iar ironiile de multe ori magaresti si de prost gust la adresa celor care cred, la adresa lui Dumnezeu, Sfantului Duh etc. ii face sa se simta puternici.

Dragi indivizi puternici, care contestati totul si le stiti pe toate, ati fost vreodata bolnavi de cancer? Ati avut leucemie? V-a murit cineva drag? Ati fost la un pas de moarte? Ati pierdut vreodata TOT? Sunt motive sa il hulim pe Dumnezeu, nu? Ne vaitam cand avem probleme: "Vai, de ce eu? Ce am facut? Cu ce am gresit?". V-ati pus vreodata problema ca suferinta e o binecuvantare? Cei care reusesc sa treaca peste ea (si stiu sigur ca voi avea multi adepti aici) au devenit mai puternici, mai tari, mai intelepti. Da, poate l-au hulit pe Dumnezeu, s-au certat cu el, nu l-au inteles, dar finalul a fost bun. Iar daca nu a fost bun, inseamna ca nu au fost capabili sa invete ceva.

Dar suferinta, se spune, ne apropie de Divinitate. Da, dar si de noi. Nu oare asta e important? Poate Divinitatea, Creatorul, asta vrea de la noi: auto-cunoastere, implinire, puterea de a merge inainte pregatiti, dorinta de a fi mai buni.

Va intrebati cativa dintre voi de ce sufera unii de foame, de ce altii nu au maini, picioare, etc, de ce e suferinta e pamant? Pentru ca altfel nu putem invata. Nu ne putem re(defini). Nu putem deveni ceea ce suntem.

Il tot invinuim pe Dumnezeu de una, de alta, fara o introspectie. Voi aia care sunteti atat de tristi pentru ca unii sufera de foame, cand ati dat ultima data pomana unei familii sarace? Sau cand ati stat ultima data de vorba cu cineva cu probleme, ascultandu-l neconditionat, cu dorinta de a ajuta? Nu vedeti ca fugiti de raspundere, e mai usor sa dam vina pe Creator,nu?

Prin asta insa, il recunoasteti. Totusi, ati facut un pas inainte. Ii asteptam si pe ceilalti. Vieti sunt multe, important e cum sunt si vor fi ele si karma ne poate rezerva surpriza ca daca nu jucam bine jocul acum, data viitoare vom fi ciungi sau strambi.

Si nu doar la minte....

Va veni o vreme cand logica si ratiunea nu va vor mai putea defini si nici nu va vor ajuta sa mergeti inainte. Atunci veti intelege.

Sa se scuze lipsa de coerenta...

 

 

Ba, baiatule, atata vreme cat tu arunci cu insulte, cu arogante, cu ranjete si-ti ridiculizezi aproapele, nu mai spune ca-l dezmierzi pe dumnezeu.

Fa-te una cu pamantu', stai umil pe bucata ta de lut si ajuta-te sa cresti fara sa-i arati cu degetu' pe ceilalti.

[keep_on 0]

Ba, baiatule, atata vreme cat tu arunci cu insulte, cu arogante, cu ranjete si-ti ridiculizezi aproapele, nu mai spune ca-l dezmierzi pe dumnezeu.

Fa-te una cu pamantu', stai umil pe bucata ta de lut si ajuta-te sa cresti fara sa-i arati cu degetu' pe ceilalti.

 

Ok, o sa meditez profund la vorbele tale intelepte.

[bistro 17]

Ok, o sa meditez profund la vorbele tale intelepte.

 

Voi medita si eu la ele. :cheer:

[coldmedina 0]

V-ati pus vreodata problema ca suferinta e o binecuvantare?

Fenomenal !

Voi aia care sunteti atat de tristi pentru ca unii sufera de foame, cand ati dat ultima data pomana unei familii sarace? Sau cand ati stat ultima data de vorba cu cineva cu probleme, ascultandu-l neconditionat, cu dorinta de a ajuta? Nu vedeti ca fugiti de raspundere, e mai usor sa dam vina pe Creator,nu?

Dai de pomana unei familii sarace asumandu'ti aceasta ca pe o proprie responsabilitate atunci cand echilibrul tau psihic depinde de asta.Dovada sta in faptul ca dupa pomana poti zambi linistit ,uitand ca mai sunt si alti suferinzi de foame.In the end dand de pomana iti cumperi iertarea de care are nevoie creierasul tau speriat de ideea pacatoasa ce'ti spune ca nenea creator a cam dat cu ea in balta.

Sa se scuze lipsa de coerenta...

Scuzata.Specifica pierderii acelui echilibru.

[keep_on 0]

Fenomenal !

 

Ok, bine, mi-am asumat greseala asta, ca nu am explicat mai exact. Unii insa au inteles la ce m-am referit.

 

Dai de pomana unei familii sarace asumandu'ti aceasta ca pe o proprie responsabilitate atunci cand echilibrul tau psihic depinde de asta.Dovada sta in faptul ca dupa pomana poti zambi linistit ,uitand ca mai sunt si alti suferinzi de foame.In the end dand de pomana iti cumperi iertarea de care are nevoie creierasul tau speriat de ideea pacatoasa ce'ti spune ca nenea creator a cam dat cu ea in balta.

 

Scuze, daca asta e nivelul la care gandesti tu.... imi aduci aminte de mine cand eram printr-a noua. Deci te inteleg.

 

Scuzata.Specifica pierderii acelui echilibru.

 

Multumesc!

 

Voi medita si eu la ele. :cheer:

 

Intelept.

[Jet Black 38]

Imi spui ca de ce tot fac referire la biserica si la religie.Pai tu din ce ai invatat despre viata acum 3 ani? Ai primit sfaturi direct la la doamne,doamne,ai auzit voci? NU,ai cititi in cartea aia scrisa de oameni,deci vezi tu nu prea poti sa separi credinta de religie.

Asa ca intreb:daca nu era religia de orice fel mai aveai tu notiunea de divin?

 

Credinciosii din puscarii sunt cei care au fost crescuti cu credinta inteleasa prin biserica sau religie. Nu cei care au capacitatea de a face diferenta si de a CREDE asa cum inteleg eu sa crezi.

In ceea ce-i priveste pe supusii lui Allah, eu cred sincer ca fiecare e liber sa-si exprime credinta cum vrea. Nimic nu e intamplator, oricum.

 

Aici zici cum zic majoritatea sectelor/religiilor ca a lor cale este cea adevarata si ca a celorlalti e gresita.

[keep_on 0]

Imi spui ca de ce tot fac referire la biserica si la religie.Pai tu din ce ai invatat despre viata acum 3 ani? Ai primit sfaturi direct la la doamne,doamne,ai auzit voci? NU,ai cititi in cartea aia scrisa de oameni,deci vezi tu nu prea poti sa separi credinta de religie.

Asa ca intreb:daca nu era religia de orice fel mai aveai tu notiunea de divin?

 

1. Daca tu crezi ca un OM ar fi putut scrie unele versete din Biblie, atunci e problema ta. Hmmm.... imi vine tare greu sa iti explic opinia mea ca sa ma intelegi mai bine. Eu cred ca Biblia e presarata cu Adevar si restul sunt aplicatii ale celor care au scris-o. Nimeni nu a spus ca Evanghelistii erau somitati sau ca aveau darul povestirii. Nici ca au inteles cu totii acelasi lucru de fiecare data. De aceea eu cred ca Adevarul se imbina intr-un mod interesant cu povesti trecute din gura in gura. In ceea ce priveste Vechiul Testament, pur si simplu nu ma atrage, l-am citit pe sarite si aproape ca mi-a venit sa rad uneori. Dar unele lucruri se pot aplica in viata de zi cu zi, nu trebuie sa vedem Biblia neaparat ca pe o carte religioasa.

Notiunea de divin nu mi-a aparut cand am citit Biblia :cheer:. Nici nu sunt genul care sa creada ca daca Divinitatea m-a creat, atunci am si eu o farama de Divin in mine.

Divinul (ma rog, asa il numim noi, cum i-am dat si lui Dumnezeu nume, e doar un reper ca sa stim la ce ne referim) a existat si pana sa apara Biblia, pana sa se separe religiile, a fost si va exista intotdeauna. Ca se manifesta la unii prin zeitati, la altii prin altceva, intotdeauna omul a simtit ceva dincolo de el. Gandeste-te la civilizatiile vechi...

 

Aici zici cum zic majoritatea sectelor/religiilor ca a lor cale este cea adevarata si ca a celorlalti e gresita.

 

Da, numai ca eu nu pretind ca am descoperit vreo cale. Si nici nu incerc sa conving pe cineva ca as avea dreptate. Pentru ca e posibil sa gresesc. Ma refer la felul de exprimare prin prisma respectului pe care il am fata de ceilalti.

[catherinedeneuve 24]

Eu nu cred in Dumnezeu, sau asa cred eu. Acum sa fim seriosi, toti avem o mica urma de credinta in Dumnezeu, din motive diferite, poate de frica , poate nu. Nu stiu. Si nu cred in eroul lui Petrescu care si in fata cu moartea nu credea in Dumnezeu. In fata mortii toti credem ca ne e frica sa ne ducem asa de usor, speram la viata fara de moarte.

Si, Biserica, mi se pare institutia cea mai mizerabila, in numele caruia sa au facut cele mai mari genociduri de a lungul timpului. Dar totusi e bine sa ne botezam, nu ca sa scapam de pacatul stramosesc, ci ca sa nu ne considere oamenii anormali. Eu sunt multumita si oarecum mandra de mine ca nu m-am impartasit si spovedit, consider ca nu am fost ispitita de riturile si ritualele omenesti.