Despartire

[-olivia- 2391]

mai ... si pana la urma cine spune ca tristetea e un lucru rau ?

la mine e o stare destul de ... creativa, sa-i zic asa.

si eu o consider necesara din cand in cand

vorbesc doar de starea in sine ... nu de despartiri, doamne fere !

[ioana666 15]

Ce-am facut? Am iesit din hotelul nenorocit in care s-a intamplat evenimentul si m-am plimbat pe strazile orasului necunoscut cautand in disperare un chiosc cu reviste.

 

Porno?

[lupini 4967]

As vrea sa stiu cum ati depasit voi momentele de dupa o despartire,

 

Mie mi-au trebuit ani de zile pentru a-mi reveni.

[XXII 0]

Porno?

nu, de nunta. pentru urmatorul :tease:

[Andruta* 35]

Sufera sau accepta ca totu-i trecator.

E simplu.

[joannahart 53]

No, sa dau bairam, sa alerg goala-n juru' blocului (asa am citit la unu' ca zicea ca fac muierile-n satu' lui dupa o despartire), sa sufar ca o bleaga, sa ma simt mizerabil, sa bocesc vreo juma de an, ce mama ei de treaba sa fac?

Ma simt ciudat, pe de-o parte m-as bucura, pe de alta parte, imi vine lacrima-n colt de ochi.

 

As vrea sa stiu cum ati depasit voi momentele de dupa o despartire, care au fost mecanismele voastre de aparare impotriva tristetii, durerilor sufletesti, ce v-a facut sa va simtiti bine, cum v-ati "revigorat"?

Proaspat despartitilor, invatati de la cei mai vechi in breasla! :tease:

 

Au trecut cateva luni si inca imi amintesc cu placere ca am trait cele mai intense momente cu el. Nu eram facuti unul pentru altul dar ne-am iubit nebuni, pierduti de lume, beti de fericire. Am fost lasa si i-am trimis un mail dupa ce am plecat, nu am avut curaj sa ii spun in fata. El a fost las ca nu mi-a cerut sa raman, n-a spus ca moare dupa mine, n-a plans, n-a baut 3 zile, n-a aratat ca sufera. Poate asta m-a ranit in final..........Nu gandul ca acum degetele lui se plimba pe gatul alteia, ca povestile noastre academice sunt impartasite cine stie carei fetiscane incapabila sa le inteleaga, ca se uita la Seinfield cu vreo blonda. Gandul ca nu m-a iubit indeajuns incat sa ma faca sa raman.

Gandul ca nimeni nu va mai stii sa ma iubeasca ca el...........

[joannahart 53]

Nu, nu e simplu.............

La mine nu a fost.

E simplu probabil dupa o aventura de o noapte, dupa o prosteala-indragosteala.

Sa renunti - macar la ideea de dragoste pentru un timp sau un moment- nu e simplu.

[sarazin79 69]

No, sa dau bairam, sa alerg goala-n juru' blocului (asa am citit la unu' ca zicea ca fac muierile-n satu' lui dupa o despartire), sa sufar ca o bleaga, sa ma simt mizerabil, sa bocesc vreo juma de an, ce mama ei de treaba sa fac?

Ma simt ciudat, pe de-o parte m-as bucura, pe de alta parte, imi vine lacrima-n colt de ochi.

 

As vrea sa stiu cum ati depasit voi momentele de dupa o despartire, care au fost mecanismele voastre de aparare impotriva tristetii, durerilor sufletesti, ce v-a facut sa va simtiti bine, cum v-ati "revigorat"?

Proaspat despartitilor, invatati de la cei mai vechi in breasla! :tease:

 

sara buna , Diclona

 

am rezolvat eu cu mine intrebarile ce'au mai ramas a fi puse dupa nodul cela gordian , si am limpezit apele mele

 

no ' , fa si tu ca imparatul cela din poveste , razi cu'un ochi si plangi cu altul...ajungea linistit acela la sfarsitul povestii

 

ideea e ca povestea e a ta , tu stii cum si de ce ai luat hotararea...motiv de alergat in jurul blocului ( si fi buna si alege si tu o zi cu soare daca te decizi la asta , barem te si bronzezi)...suferinta...de despartirea a fost din blegeala ta sau a faptelor...mizeria , daca asta a ramas...

 

tu stii...noi sintem noi , si situatiile au fost diferite...te'ar ajuta doar ca povestire si distragere de la a ta , dar nu ti'ar oferi un rapuns aplicabil...no' parerea mea

 

offtopic : ma fata , am niste rosii dulci , s'o mai ramas s'o bucata de slana afumata in pod...mai ai ceapa?( verde, ca din aialalta am eu suficienta sa'mi fi dejghinat umerii carand'o in pod ) ?

[Andruta* 35]

Nu, nu e simplu.............

La mine nu a fost.

E simplu probabil dupa o aventura de o noapte, dupa o prosteala-indragosteala.

Sa renunti - macar la ideea de dragoste pentru un timp sau un moment- nu e simplu.

E simplu sa alegi calea, la asta ma refer.

 

Iar solutii nu gasesti din sfaturile altora, ci din propriile trairi.

[*elle 2848]

No, sa dau bairam, sa alerg goala-n juru' blocului (asa am citit la unu' ca zicea ca fac muierile-n satu' lui dupa o despartire), sa sufar ca o bleaga, sa ma simt mizerabil, sa bocesc vreo juma de an, ce mama ei de treaba sa fac?

Ma simt ciudat, pe de-o parte m-as bucura, pe de alta parte, imi vine lacrima-n colt de ochi.

 

As vrea sa stiu cum ati depasit voi momentele de dupa o despartire, care au fost mecanismele voastre de aparare impotriva tristetii, durerilor sufletesti, ce v-a facut sa va simtiti bine, cum v-ati "revigorat"?

Proaspat despartitilor, invatati de la cei mai vechi in breasla! :yahoo:

 

eu zic sa incerci sa vezi partea buna a lucrurilor - ai sansa sa gasesti ceva mult mai bun. :tease: