Relatia client-terapeut

[Mmaja 2]

thalia stai linistita, mesajul tau nu a fost dur. (doar continutul e revoltator, cum se dau unii "specialisti"... of of).

 

iti apreciez puterea, energia si rezistenta, felicitarile mele! si toate cele bune :lol:

[treispe 7]

Ma intorc dupa ceva timp la topicul asta, pentru ca, intrand in contact cu diferite persoane care au urmat o anumita psihoterapie, sau sunt in prezent intr-un demers terapeutic, am observat ca marea majoritate nu stie cu ce tip de terapie a luat sau ia contact.

Consider ca este foarte important ca cel care vine in terapie sa fie pus in tema macar cu stilul si cu principalul mod de lucru, pentru ca acest lucru da un plus de sinceritate si incredere relatiei dintre client si terapeut. In acelasi timp, daca clientul simte ca acel stil terapeutic nu i se potriveste, el poate sa se orienteze catre unul care ii satisface mai bine nevoile- pana la urma, el "face" terapia. E adevarat ca, desi format intr-o anumita scoala, terapeutul poate aborda tehnici si metode care apartin altor scoli, pentru ca el trebuie mereu sa se adapteze clientului, si provocarilor pe care acesta i le aduce, insa cateva cuvinte, introductive, despre stilul principal pe care il abordeaza cred ca sunt binevenite.

Voi ce parere aveti? In ce masura conteaza comunicarea acestei informatii? Cum credeti ca il poate ajuta pe client si in ce masura influenteaza relatia dintre el si terapeut?

[Anya2007 2]

Consider ca este foarte important ca cel care vine in terapie sa fie pus in tema macar cu stilul si cu principalul mod de lucru, pentru ca acest lucru da un plus de sinceritate si incredere relatiei dintre client si terapeut. In acelasi timp, daca clientul simte ca acel stil terapeutic nu i se potriveste, el poate sa se orienteze catre unul care ii satisface mai bine nevoile- pana la urma, el "face" terapia.

Voi ce parere aveti? In ce masura conteaza comunicarea acestei informatii? Cum credeti ca il poate ajuta pe client si in ce masura influenteaza relatia dintre el si terapeut?

Bun, dezvaluim clientului in ce consta terapia. OK. Acum , cred ca depinde si ce cauta clientul. Cauta vindecare?...sau cauta un loc unde sa se planga? Bun, caci daca el e o victima, care doar vrea sa se planga, va alege mereu terapia care ii permite acest lucru, si psihoeterapeutul care ii permite asta, in detrimentul a ceea ce este important. Daca pacientul vrea sa se vindece, ar trebui sa isi puna ordine in viata. Doar plangandu-se , si complacandu-se in situatia de victima, isi zgandare ranile, iar beneficul este un mare zero.

Si, in cazul in care chiar psihoterapeutul este incompetent, inseamna ca el insusi nu si-a facut propria-i terapie. Deci cum spunea Iosafat:" Cum sa vinzi o marfa pe care nu o ai"?...si totusi exista si din astia, care vand ceea ce nu poseda, iar asta se numeste fix sarlatanie. Nu doresc sa jignesc psihologii, vorbeam despre orice persoana, din orice bransa, care chiar face asta. Si genul asta se afla in toate meseriile.

Apoi...uite, sa presupunem ca vine un pacient la mine. Este bolnav, si ma roaga sa il vindec. Bun...oare este OK ca eu, in loc sa ii pun corect diagnosticul, si sa ii indic terapia, sa ii intind agenda medicala, si sa ii invit sa isi aleaga el singur care medicament crede ca i se potriveste?!? Nu prea cred ca este corect. In acel moment eu nu imi fac meseria, si mai mult, sarcina care imi revine mie, i-o transfer pacientului. Ca la o adica, daca el se simte rau, si nu isi rezolva problema, eu sa ii zic senina...stii, eu nu am vina, tu singur ai ales ceea ce ai crezut ca ti-e bun. Asta e tot sarlatanie, insa sub alta forma. Datoria oricarui terapeut este sa fie competent in ceea ce face, el sa ii indice pacientului ce il ajuta, nu sa lase un pacient buimac de problema sa, si care nici habar nu are de ea, sa isi aleaga terapia. Dar, daca nu esti competent in ceea ce faci, atunci cu siguranta arunci in bratele bietului nefericit raspunderea datoriei tale. Nu psihoterapeutul trebuie sa lase pacientul sa aleaga calea care ii place, caci indeobste pacientii aleg calea in care ei sunt victimele si terapeutul este cel care il mangaie pe cap. Terapeutul trebuie sa puna exact diagnosticul real, si sa aplice metoda care il ajuta pe pacient. Cam greu insa, daca acel terapeut nu stie cauza, poate nici diagnosticul,daramite terapia. Asa ca are o solutie la indemana...sa il abureasca pe pacient....si eventual sa nu-si asume raspunderea esecului sau, oferindu-i pacientului solutia ca sa decida el cum sa se terapieze. Evident, oferta asta camuflata cu bune intentii( apropiere, sinceritate, etc). La o analiza clara este neadevar, ascunderea de raspundere si camuflarea propriei incompetente profesionale.. Intr-o cale de mijloc, terapeutul va sti diagnosticul, nu va sti cauza, asa incat terapia aplicata va fi numai paleativa. Putini sunt cei care stiu cauza, diagnosticul si aplica corect si terapia.

Mai exista o posibilitate...aceea ca sa cunosti cauza, sa stii diagnosticul si mai stii ca exista mai multe terapii benefice problemei. Bun, abia atunci poti sa oferi alternative pacientului, insa si atunci este mai bine sa gasesti tot tu, in urma anamnezei pacientului, calea care ii va da rezultatele optime. Caci, bietul pacient, are de ales, si de unde stie el care i se potriveste mai bine? Numai tu, datorita competentei tale, si prin experienta data de practica, poti sa stii mai bine decat el, ce i se potriveste mai bine sau nu. Exista multe clase de medicamente pentru aceeasi afectiune somatica...dar, ai avea tu curajul sa ii spui pacientului sa aleaga el care crede ca ii place dintre ele? Eu una nu. Poate el sa ma injure pe moment, daca eu stiu ca am pornit de la premiza corecta, in final ii va fi bine, si atunci va regreta ca m-a injurat. Eu intai cunosc pacientul, ca doar de-aia ne-a invata la facultate cum sa facem anamneza, apoi incerc sa identific cauza, pun diagnosticul, si apoi ma gandesc EU la terapie. Nu ii ascund in ce consta terapia, dar nu consider ca daca el alege ca lui ii e mai bine luand alte pastile, decat cele cu efect pe boala lui, ii va fi mai bine. Nici nu il pisalogesc sa le ia pe cele prescrise de mine. Aici ma refer, dupa cum am spus mai sus la bolile somatice si totul porneste de la premiza ca suntem competenti in ceea ce facem. In psihoterapie situatia e cam la fel, cu unele mici diferente. Este cam o singura cauza, multi nu o vad, diagnosticul il pun cam 80% dintre psihologi, terapia de vindecare o realizeaza mai putini. Eu persoanal nu mi-as alege un psihoterapeut care ma lasa pe mine sa imi calea, potrivit nevoilor mele psihice(tocmai "nevoile" alea psihice sunt boala mea, si ce ar fi daca eu simt nevoia sa ma victimizez sau sa il agresez pe altul, el sa imi spuna, OK... uite cum sa faci ca sa te plangi mereu si sa agresezi pe toti mereu). Pai, tocmai de-aia am si venit la el, nu ca sa imi satisfaca el mie nevoile, sa ma ajute el sa mi le constientizez si sa invat singur calea optima de a mi le elimina.

Editat Iunie 30, 2007 de Anya2007

[treispe 7]

Bun, dezvaluim clientului in ce consta terapia. OK. Acum , cred ca depinde si ce cauta clientul. Cauta vindecare?...sau cauta un loc unde sa se planga? Bun, caci daca el e o victima, care doar vrea sa se planga, va alege mereu terapia care ii permite acest lucru, si psihoeterapeutul care ii permite asta, in detrimentul a ceea ce este important. Daca pacientul vrea sa se vindece, ar trebui sa isi puna ordine in viata. Doar plangandu-se , si complacandu-se in situatia de victima, isi zgandare ranile, iar beneficul este un mare zero.

Si, in cazul in care chiar psihoterapeutul este incompetent, inseamna ca el insusi nu si-a facut propria-i terapie. Deci cum spunea Iosafat:" Cum sa vinxi o marfa pe care nu o ai"?...si totusi exista si din astia, care vand ceea ce nu poseda, iar asta se numeste fix sarlatanie. Nu doresc sa jignesc psihologii, vorbeam despre orice persoana, din orice bransa, care chiar face asta. Si genul asta se afla in toate meseriile.

Apoi...uite, sa presupunem ca vine un pacient la mine. Este bolnav, si ma roaga sa il vindec. Bun...oare este OK ca eu, in loc sa ii pun corect diagnosticul, si sa ii indic terapia, sa ii intind agenda medicala, si sa ii invit sa isi aleaga el singur care medicament crede ca i se potriveste?!? Nu prea cred ca este corect. In acel moment eu nu imi fac meseria, si mai mult, sarcina care imi revine mie, i-o transfer pacientului. Ca la o adica, daca el se simte rau, si nu isi rezolva problema, eu sa ii zic senina...stii, eu nu am vina, tu singur ai ales ceea ce ai crezut ca ti-e bun. Asta e tot sarlatanie, insa sub alta forma. datoria oricarui terapeut este sa fie competent in ceea ce face, el sa ii indice pacientului ce il ajuta, nu sa lase un pacient buimac de problema sa, si care nici habar nu are de ea, sa isi aleaga terapia. Dar, daca nu esti competent in ceea ce faci, atunci cu siguranta arunci in bratele bietului nefericit raspunderea datoriei tale. Nu psihoterapeutul trebuie sa lase pacientul sa aleaga calea care ii place, caci indeobste pacientii aleg calea in care ei sunt victimele si terapeutul este cel care il mangaie pe cap. Terapeutul trebuie sa puna exact diagnosticul real, si sa aplice metoda care il ajuta pe pacient. Cam greu insa, daca nici acel terapeut nu stie nici macar diagnosticul, daramite terapia.

 

Nu ma refer la a pune clientului in fata "traseul" pe care tu il consideri si de a-l pune sa aleaga intre "cai, tehnici, metode: "putem face asa sau asa", ci de a-l informa de modul in care "se lucreaza", de terapia abordata. Deci nu m-am referit la situatia de a prezenta pe taraba totul, si clientul sa vina sa spuna "uite asta mi-ar placea". Mi se pare cel putin ridicol sa stai x sedinte in terapie, si habar nu ai ce faci. Chit ca acel terapeut aplica si alte metode, omul macar sa stie la ce se inhaita- sa stie ca exista o coerenta, ca nu este acolo "la liber". Asta nu inseamna ca divulgi din metodele pe care le ai- pe care oricum le adaptezi pe parcurs ce avanseaza terapia, si incepi sa discerni intre un pacient care vrea sa isi rezolve problema, si unul care e acolo doar ca sa se planga (cum ai spus si tu). Dar si "plansul" asta al clientului... uneori, cum vi intr-o terapie, primul lucru pe care simti ca vrei sa il faci este sa te "descarci" si apoi sa apuci problema de diferite parti.

A propos de "medicamente". Daca ai doua pilule in mana, cu aceleasi efecte, dar care produc stari diferite si au moduri diferite in care actioneaza, il poti pune sa aleaga, prezentandu-i avantajele, dezavantajele. Pana la urma, responsabilitatea rezolvarii problemei este la el, tu doar il ajuti, il insotesti, si are dreptul de a alege daca tu ajungi la concluzia ca dintr-un anumit punct, se poate ajunge la final pe doua cai.

Editat Iunie 30, 2007 de Ametist

[Anya2007 2]

Nu ma refer la a pune clientului in fata "traseul" pe care tu il consideri si de a-l pune sa aleaga intre "cai, tehnici, metode: "putem face asa sau asa", ci de a-l informa de modul in care "se lucreaza", de terapia abordata. Deci nu m-am referit la situatia de a prezenta pe taraba totul, si clientul sa vina sa spuna "uite asta mi-ar placea". Mi se pare cel putin ridicol sa stai x sedinte in terapie, si habar nu ai ce faci. Chit ca acel terapeut aplica si alte metode, omul macar sa stie la ce se inhaita- sa stie ca exista o coerenta, ca nu este acolo "la liber". Asta nu inseamna ca divulgi din metodele pe care le ai- pe care oricum le adaptezi pe parcurs ce avanseaza terapia, si incepi sa discerni intre un pacient care vrea sa isi rezolve problema, si unul care e acolo doar ca sa se planga (cum ai spus si tu). Dar si "plansul" asta al clientului... uneori, cum vi intr-o terapie, primul lucru pe care simti ca vrei sa il faci este sa te "descarci" si apoi sa apuci problema de diferite parti.

A propos de "medicamente". Daca ai doua pilule in mana, cu aceleasi efecte, dar care produc stari diferite si au moduri diferite in care actioneaza, il poti pune sa aleaga, prezentandu-i avantajele, dezavantajele. Pana la urma, responsabilitatea rezolvarii problemei este la el, tu doar il ajuti, il insotesti, si are dreptul de a alege daca tu ajungi la concluzia ca dintr-un anumit punct, se poate ajunge la final pe doua cai.

 

Ai dreptate, probabil am vazut eu problema altfel. Si cum ai putea sa ii expui pacientului in psihoterapie modul in care se lucreaza?....eu vad ca poti doar sa ii arati asa...ca il indrumi sa isi constientizeze cauza, si sa o elimine. Mai mult ce ar putea fi? Crezi ca are beneficii mai mari daca ii spui ca aplici metoda "X" sau "Y"?!? El va lua de buna metoda pe care tu i-o explici, si apoi, in orice terapie, nu trebuie mereu sa identificam cauza si sa cautam apoi metodele de a o inlatura? teoretic orice metoda se rezuma la 2 lucruri simple...aflam cauza, gasim metoda de a o elimina. Se lucreaza si altfel?

Editat Iunie 30, 2007 de Anya2007

[treispe 7]

Ai dreptate, probabil am vazut eu problema altfel. Si cum ai putea sa ii expui pacientului in psihoterapie modul in care se lucreaza?....eu vad ca poti doar sa ii arati asa...ca il indrumi sa isi constientizeze cauza, si sa o elimine. Mai mult ce ar putea fi? Crezi ca are beneficii mai mari daca ii spui ca aplici metoda "X" sau "Y"?!? El va lua de buna metoda pe care tu i-o explici, si apoi, in orice terapie, nu trebuie mereu sa identificam cauza si sa cautam apoi metodele de a o inlatura? teoretic orice metoda se rezuma la 2 lucruri simple...aflam cauza, gasim metoda de a o elimina. Se lucreaza si altfel?

 

Se poate lucra si altfel, si pot sa iti dau un exemplu simplu: sa presupunem ca esti psiholog scolar la un liceu si ca unul dintre elevi are un atac de panica. Este adus in cabinetul tau, la cateva minute dupa ce isi revine cat de cat. Acum, nu poti sa te apuci sa ii sondezi viata in cautarea cauzei, pe de o parte pentru ca el deja este sub un stres foarte puternic, si pe de alta parte pentru ca este posibil sa fie "blocat" de experienta pe care tocmai a avut-o. De asemenea, care este scopul acestei sedinte? Sa ii ameliorezi starea. Sa presupunem ca vrei sa aplici o tehnica de relaxare, inainte de a afla cam ce s-a intamplat inainte de a avea atacul de panica. Pentru ca el a experimentat teroarea pierderii controlului, acum trebuie sa ii redai siguranta si confortul care mai apoi sa iti permita sa discuti mai relaxat cu el, si cel mai simplu mod prin care poti face asta este sa ii explici, pas cu pas si foarte clar, ce vrei sa faci, cum se va desfasura totul, si care este finalitate. Transparenta. Cand se termina tehnica de relaxare, ii poti spune din nou ce ai de gand sa il intrebi, ba mai mult, il poti intreba inainte daca se simte confortabil acum sa vorbeasca.

 

Mi-a mai venit un exemplu in minte (sper sa fie si bun)- dar neleagat de problema rezolvarii problemei prin gasirea cauzei, sau cel putin nu direct: sa presupunem, iar, ca ai lucrat cu o persoana matura intr-un anumit stil, cel rational, bazat exclusiv pe dialog verbal. Simti ca o schimbare de peisaj ar dezamorti putin demersul terapeutic, pentru ca persoana incepe deja sa scoata la iveala o serie de mecanisme de aparare ca intelectualizarea sau rationalizarea, ea insasi fiind foarte logica si pragmatica. Vrei sa aplici o tehnica mai provocativa, poate putina art-terapie, dar trebuie sa iei in considerare ca ar putea reactiona unsor agresiv sau ca nu ar manifesta disponiblitate (putine persoane mature se lasa prinse in jocuri terapeutice). Atunci, ii poti spune sincer ca simti ca vrei sa ai o alta abordare asupra problemei, ca e vorba de o tehnica mai originala, si poti sa ii spui ca e bla bla, decat sa ii zici "acum ridica-te in picioare, urca-te pe scaun, si fa ca o gaina. Da-te jos si spune-mi cum te-ai simtit". Nu zic nu, poate merge, si de fapt, de multe ori merge un soc bine plasat in sedinta, dar cred ca in aceeasi masura, in functie de cum "simti" (ca pana la urma... cam la asta se reduce, la a simti clientul) omul, ii poti spune direct si clar ce vrei sa faci. Poti sa ii spui, legat de scop, ca este o alta modalitate de a explora problema, care, crezi tu, ca ar da roade. In plus, ar fi ceva relaxant, ceva poate ce nu a mai facut demult.

 

Acum, normal ca multitudinea de cazuri este covarsitoare, dar voiam sa vad, cred ca mai mult pentru a-mi satisface mie o curiozitate, daca dezvaluirea unei anumite parti din metoda, tehnica terapeutica poate avea vreun folos. De fapt, nu cred ca trebuie sa vedem clientul ca pe un copil pe care trebuie sa il pacalim ca sa ne spuna x, y, lucru. Din moment ce se afla in terapie (ma refer la cazurile in care persoana a venit de buna voie, sau care, chiar daca initial a fost adusa de cineva, acum doreste continurea terapiei), inseamna ca vrea sa rezolve ce il apasa. Si daca clientul vine si ne pune pe tava, aproape, povestea vietii, cu dramele si tragendiile, poate ii putem oferi in schimb si un plus de transparenta. Sa simta ca are o directie, ca exista niste instrumente, care, de ce nu, poate le va si adopta.

Cam la asta m-am gandit... Astept pareri.

[ClaudiuCC 1]

Consider ca mai mult de 50% din succesul unei terapii nu consta in tehnica in sine (chiar s-au facut studii pe aceasta tema si s-a observat ca nu exista diferente calitative semnificative intre terapii), ci in relatia care se instaureaza intre client si terapeut.

 

clar...

[Anya2007 2]

Atat de mult?

[fnicolici1 0]

/

Parcurgand cateva subiecte, am dat peste un comentariu peiorativ la adresa terapeutilor. Nu dau quote ca nu intentionez sa pornesc o polemica in jurul acelui post si nici in jurul acelui user.

Consider ca mai mult de 50% din succesul unei terapii nu consta in tehnica in sine (chiar s-au facut studii pe aceasta tema si s-a observat ca nu exista diferente calitative semnificative intre terapii), ci in relatia care se instaureaza intre client si terapeut.

As dori sa discutam despre specificul relatiei dintre client si terapeut, atat din perspectiva codului deontologic, cat si din perspectiva naturii metodei terapeutice si a asteptarilor pe care le are clientul din momentul in care intra in cabinet.

 

 

Relatia dintre client si terapeut...

 

Clientul cand intra in cabinet la un medic se numeste BOLNAV nu client....

Client s-ar numi daca se duce la frizer.

 

Conform celor de m-ai sus presupun ca esti "medic"

 

Daca intra in cabinetul medicului de familie sau medic spcialist se intreaba daca banii pregatiti in plic pentru medic sunt

"suficienti" ca sa il bage in seama.

 

Ai formulat bine....terapeutii sunt ei iar "clientii" sunt unii care la baga bani in buzunare crezand ca se fac bine.

 

In mod normal ar trebui sa fie o relatie intre BOLNAV si TERAPEUT iar terapeutul sa nu conditioneze tratamentul medical

in functie de bani.

 

Care bani?.... ,cati?

 

In orice spital exista "tarife" perpetuate de BOLNAVI: infirmierele taxaeaza cu x lei schimbarea unui cerceaf sau obtinerea mancari la pat si schimbarea unui pampers....toaleta intima a unui bolnav internat la o sectie de neurologie poate costa pana la 15 lei/zi apoi, asistentele taxeaza cu y lei o injectie sau schimbarea perfuziei la timp, medicul responsabil de sectie are si el nevoie de bani.

In plus, asistentele...daca aduci un BOLNAV cu AVC, repede te intreaba cine este cu el si cine sta in spital.

 

De ex. eu am stat cu mama vreo doua saptamani pana si-a revenit....adica 14 zile care le-am dormit pe scaune sau aiurea. Deja devenisem expert in schimbarea perfuzilor la bolnavele din camera...in cazuri mai grave....nu curge perfuzia si poate sa ia aer....alergam dupa asisistente.

 

La o sectie de neurologie, bolnav cu AVC stabilizat, vine cel care face masaj....sti cat costa...5 lei/10 minute daca ai noroc sa-l gasesti....daca vrei iti da numarul de telefon si viziteaza acasa BOLNAVUL.

 

Apoi, bolnavul cu AVC trebuie sa-l duci acasa....pentru asta trebuie sa platesti un infirmier pentru scaunul lui cu rotile,

trebuie sa platesti bodiguardul sa te lase sa intri cu masina cat mai aproape de iesirea din spital.

 

STIU...NIMIC NU ESTE CREDIBIL....dar asa era la Spitalul Universitar in 2003. Presupun ca ala cu scaunul...a cumparat unul nou.

 

 

"Terapeut" este un specialist in terapeutica: TERAPEUTICA - Ramură a medicinii care studiază mijloacele şi metodele de tratament, precum şi modul de

[ClaudiuCC 1]

asa e si acum...asta-i romania. trista situatia la care s-a ajuns