Broscuta_Fermecata 1 Raportează post Postat Februarie 5, 2007 Pai e unul din motivele pentru care am vb de deschiderea terapeutului. Daca citeste cateva carti sa poata intelege ce ii spune pacientul, nu cred ca e gaura in cer. Si convingerile celor doi oricum sunt diferite in principiu, indiferent ca vb despre credinta, munca, familie, relatii sociale, etc. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
loccabi 0 Raportează post Postat Februarie 5, 2007 Sunt interesante si de apreciat parerile voastre atat de diferite cu privire la terapeuti, ba mai mult, cu privire la relatia terapeut-client. Ei bine, terapeutul bun este acel "partener de drum" al clientului sau. Este un insotitor al acestuia, in descoperirea de resurse noi. Aceasta e terapia: gasirea de resurse, iar aceste resurse sa poata fii folosite in solutiile necesare pentru ca acea persoana sa devina o persoana autentica! Regula de baza a unui terapeut bun este aceea de a lasa clientul liber. (Aviz adeptilor hipnozei!!!!!!!!!!) Clientul este singura autoritate asupra eului sau, primind doar un sprijin specializat. Este tarziu acum, continuam maine seara. Va imbratisez... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
treispe 7 Raportează post Postat Februarie 5, 2007 Sunt interesante si de apreciat parerile voastre atat de diferite cu privire la terapeuti, ba mai mult, cu privire la relatia terapeut-client.Ei bine, terapeutul bun este acel "partener de drum" al clientului sau. Este un insotitor al acestuia, in descoperirea de resurse noi. Aceasta e terapia: gasirea de resurse, iar aceste resurse sa poata fii folosite in solutiile necesare pentru ca acea persoana sa devina o persoana autentica! Regula de baza a unui terapeut bun este aceea de a lasa clientul liber. (Aviz adeptilor hipnozei!!!!!!!!!!) Clientul este singura autoritate asupra eului sau, primind doar un sprijin specializat. Este tarziu acum, continuam maine seara. Va imbratisez... Ce il face pe un terapeut sa fie un bun insotitor de drum? Ai sintetizat foarte frumos, folosind "resursa" din terapii scurte, si "autenticitatea" din experientiala. Personal, cred ca aceste doua stiluri de terapie se impletesc foarte bine. A lasa clientul liber- imi place, dar cum poti face asta? Nondirectivitatea este chiar usor de aplicat? In ceea ce priveste hipnoza, multe lucruri interesante se pot spune.. Astept cu nerabdare. :roll: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
loccabi 0 Raportează post Postat Februarie 6, 2007 :crazy: Se pare ca vom avea mult de discutat...iar asta e minunat, Ametist! Da, terapeutul este un insotitor, caci clientul e cel care actioneaza! Acesta, cel din urma isi identifica nevoile, resursele si actioneaza. Ca terapeut, doar ii esti alaturi si-l ghidezi.....il ghidezi cu multa finete, lasand pe "umerii lui, munca cea grea...." Aici apare libertatea clientului...acesta isi are viata in propriile sale maini, capabil sa actioneze dupa ce si-a descoperit nevoile. Caci, fie vorba intre noi: ne cunoastem noi in totalitate nevoile reale? Daca voi da, ferice! Eu, sincer...nu le prea stiu.... Hipnoza, caci am amintit de ea, nu mai permite clientului sa fie liber. Nu mai are putere de coordonare, ci terapeutul face asta. Raul il vad din doua parti: in primul rand, clientul nu mai este "viu", in trupul sau, iar pe de alta parte, terapeutul cade in patima atotputernicului, simtindu-se "un dumnezeu". Am scris "dumnezeu" special fara majuscula, caci stim destule terapii care merg pe principiul ca fiecare suntem "dumnezei". Acum, suntem in timpul programului si trebuie sa ne intoarcem la munca......mai vorbim diseara. O zi buna! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
treispe 7 Raportează post Postat Februarie 6, 2007 :hi: Se pare ca vom avea mult de discutat...iar asta e minunat, Ametist!Da, terapeutul este un insotitor, caci clientul e cel care actioneaza! Acesta, cel din urma isi identifica nevoile, resursele si actioneaza. Ca terapeut, doar ii esti alaturi si-l ghidezi.....il ghidezi cu multa finete, lasand pe "umerii lui, munca cea grea...." Aici apare libertatea clientului...acesta isi are viata in propriile sale maini, capabil sa actioneze dupa ce si-a descoperit nevoile. Caci, fie vorba intre noi: ne cunoastem noi in totalitate nevoile reale? Daca voi da, ferice! Eu, sincer...nu le prea stiu.... Hipnoza, caci am amintit de ea, nu mai permite clientului sa fie liber. Nu mai are putere de coordonare, ci terapeutul face asta. Raul il vad din doua parti: in primul rand, clientul nu mai este "viu", in trupul sau, iar pe de alta parte, terapeutul cade in patima atotputernicului, simtindu-se "un dumnezeu". Am scris "dumnezeu" special fara majuscula, caci stim destule terapii care merg pe principiul ca fiecare suntem "dumnezei". Acum, suntem in timpul programului si trebuie sa ne intoarcem la munca......mai vorbim diseara. O zi buna! Principial, este foarte corect, insa, ce se intampla cand clientul considera ca una dintre nevoile lui este de a afla sensul psihologic al celor ce i se intampla? Adica cere si doreste sa afle detalii legate de interpretarea psihologica, pe care presupune ca o face psihoterapeutul. Considera si declara ca asta l-ar ajuta foarte mult. Mai este un aspect: multe dintre terapii promoveaza o relatie de cooperare, de colegialitate intre client si terapeut, in care poate interveni un anumit grad de autodezvaluire, contrar relatiei clasice dintre psihanalist si client... In ce masura se poate face asta (autodezvaluriea, implicarea cu un anumit grad de subiectivitate in relatie, din partea terapeutului) si cat de mult influeteaza relatia client-terapeut? Libertate o inteleg acum ca pe lipsa judecatilor valorice la adresa clientului. El nu este "rau", decizia lui este buna pentru el, cata vreme il poate face sa "functioneze" la parametrii pe care si-i doreste. Totusi, hipnoza se face doar la dorinta clientului, la cererea lui, iar mesajele sunt cunoscute foarte clar, cat si scopul interventiei- chit ca este vorba de "vreau sa slabesc" sau de "vreau sa stiu ce mi s-a intamplat acum x ani... pentru ca simt ca reamintirea m-ar face sa inteleg mai multe". Deci acea libertate, poate capata alta forma. Chiar si in momentele in care clientul se lasa pe mainile terapeutului (incredere), terapeutul respecta dorinta clientului... Normal, practicarea hipnozei necesita un inalt nivel moral si etic, un respect real pentru omul care te lasa sa accesezi o parte profunda a lui, chiar daca are loc o "simpla" programare sau o explorare complexa.. Astept urmatoarele teme de gandire. O seara frumoasa :blink: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Broscuta_Fermecata 1 Raportează post Postat Februarie 6, 2007 (editat) Din cate stiu, exista si un alt tip de hipnoza - eriksoniana cred - in care clientul este cat se poate de constient, doar ca e determinat sa comunice cumva prin intermediul subconstientului, sa scoata lucruri din subconstient fara sa intre in starea aceea hipnotica (nu stiu daca explic corect, ca nu detin suficiente cunostinte). Si, pentru ca vad ca se strang si psihologi prin zona, as avea o intrebare la cei care practica meseria asta. Intrebarea mea porneste din experienta proprie. V-ati gandit sa imbinati terapia psihologica cu terapii complementare (sau nerecunoscute de psihologie, de genul unor terapii orientale)? Va intreb asta pentru ca se vede clar ca exista enorm de multi oameni care sufera de anxietate si panica, iar eu am depasit aceste tulburari in nici un an de zile, fara nici un fel de medicament, printr-o combinatie de terapii recunoscute de psihologie cu terapie reiki. E foarte adevarat ca, la acelasi terapeut, nu toti au avut aceleasi rezultate si ca esentiala pana la urma a fost vointa mea extraordinara. Insa, nu ati vedea o solutie si aici, pentru ca sunt un exemplu in care aceasta combinatie a functionat excelent. Si, ca sa fiu mai explicita, desi am mai spus pe alocuri lucrul asta, tulburarile mele erau cam urmatoarele: anx generalizata, tulburare de panica, agorafobie, depresie, nevroza, adica toata gama de complicatii ale anxietatii. Editat Februarie 6, 2007 de Broscuta_Fermecata Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
onidel 0 Raportează post Postat Februarie 6, 2007 sunt clienti care sunt tarati la terapie de catre membri ai familiei, si care considera ca locul lor nu este in cabinet. Nu vin din proprie initiativa. Deseori sunt adolescenti. In cazul asta, cum se poate lega o relatie pozitiva si bazata pe incredere? Greu... dar si daca vine din proprie initiativa poate avea indoieli. In cazul asta relatia pozitiva se leaga prin tehnicile pe care terapeutul le stie si le aplica tuturor din jur pentru a le castiga increderea, nu doar clientilor... mai exact, nu trece direct la subiect ci incearca pur si simplu sa vorbeasca despre el, despre ce-i place si ce nu s.a.m.d. ... incearca sa comunice cu el, despre orice, si daca tot nu-i castiga increderea ii poate explica ce va avea de castigat daca il lasa sa-l ajute, ce bine va fi... un fel de reclama a produsului. :crazy: Hmm.. "increderea totala" sa nu se transforme in dependenta sau sa nu fie o raportare nerealista la posibilitatile terapeutului. Adica, imi pun "viata" in mainile lui, pentru ca sunt sigur ca el stie cel mai bine ce sa faca. Increderea totala sa se transforme in dependenta? Devi dependent de ceva abia dupa ce ii simti "gustul".. si daca "gustul" a fost bun, inseamna ca terapeutul a avut dreptate...si data viitoare cand vei avea nevoie tot la el te vei intoarce... pentru ca ti-ai gasit omul capabil sa te ajute, dar daca tu vrei sa numesti asta dependenta... ok desi mi se pare putin fortat :D Cand am spus ca trebuie sa aiba incredere totala nu am luat in considerare faptul ca mai exista si terapeuti incapabili de a-si ajuta pacientul. :blink: Efectul placebo functioneaza! Dar sunt interesata de reactia clientului cand a vazut ca erau simple suplimente nutritive. Cred ca o coordonata importanta este si sinceritatea. Exista limite recomandate? in cazul terapeutului. Iti dai seama ca fost socat! :blink: Exista limite; in cazul asta... atata timp cat i-a facut bine nu vad care mai e problema :hi: Vreau sa raspund la subiectul credintei. Daca psihologul are credinta ii va fi foarte greu sa isi sfatuiasca pacientul in functie de credinta aceluia... dincolo de meserie, psihologul mai are si el constiinta lui care il poate mustra... Iar cei care nu au credinta, de regula, nici cunostinte despre religie nu au asa ca... le e greu, nici ei nu prea stiu cum sta treaba, cum sa-i vorbeasca, despre ce sa-i vorbeasca etc. As spune mai mult dar e tarziu... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
loccabi 0 Raportează post Postat Februarie 7, 2007 Greu... dar si daca vine din proprie initiativa poate avea indoieli. In cazul asta relatia pozitiva se leaga prin tehnicile pe care terapeutul le stie si le aplica tuturor din jur pentru a le castiga increderea, nu doar clientilor... mai exact, nu trece direct la subiect ci incearca pur si simplu sa vorbeasca despre el, despre ce-i place si ce nu s.a.m.d. ... incearca sa comunice cu el, despre orice, si daca tot nu-i castiga increderea ii poate explica ce va avea de castigat daca il lasa sa-l ajute, ce bine va fi... un fel de reclama a produsului. :crazy: Increderea totala sa se transforme in dependenta? Devi dependent de ceva abia dupa ce ii simti "gustul".. si daca "gustul" a fost bun, inseamna ca terapeutul a avut dreptate...si data viitoare cand vei avea nevoie tot la el te vei intoarce... pentru ca ti-ai gasit omul capabil sa te ajute, dar daca tu vrei sa numesti asta dependenta... ok desi mi se pare putin fortat :crazy: Cand am spus ca trebuie sa aiba incredere totala nu am luat in considerare faptul ca mai exista si terapeuti incapabili de a-si ajuta pacientul. :tease: Iti dai seama ca fost socat! :yahoo: Exista limite; in cazul asta... atata timp cat i-a facut bine nu vad care mai e problema :tease: Vreau sa raspund la subiectul credintei. Daca psihologul are credinta ii va fi foarte greu sa isi sfatuiasca pacientul in functie de credinta aceluia... dincolo de meserie, psihologul mai are si el constiinta lui care il poate mustra... Iar cei care nu au credinta, de regula, nici cunostinte despre religie nu au asa ca... le e greu, nici ei nu prea stiu cum sta treaba, cum sa-i vorbeasca, despre ce sa-i vorbeasca etc. As spune mai mult dar e tarziu... TERAPEUTUL NU SFATUIESTE!!!!!!!!!!!! Nu este profesionist acel "specialist" care incearca sa implementeze propriile credinte si principii unei alte persoane! Profesionist este acela care mentine autenticitatea persoanei! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
anaraluca 0 Raportează post Postat Februarie 13, 2007 TERAPEUTUL NU SFATUIESTE!!!!!!!!!!!!Nu este profesionist acel "specialist" care incearca sa implementeze propriile credinte si principii unei alte persoane! Profesionist este acela care mentine autenticitatea persoanei! Super subiect!!!! Loccabi, presupun ca lucrezi in acest domeniu; felicitari pentru ce ai scris mai sus!!!! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Miss Bitch 343 Raportează post Postat Februarie 15, 2007 As dori sa discutam despre specificul relatiei dintre client si terapeut, atat din perspectiva codului deontologic, cat si din perspectiva naturii metodei terapeutice si a asteptarilor pe care le are clientul din momentul in care intra in cabinet. Relatia terapeut-client pentru a fi incununata de succes trebuie sa fie definita de un singur termen, si anume: de incredere. Daca clientul/pacientul nu are incredere in terapeutul sau terapeutul nu stie sa-i castige increderea pacientului, relatia este compromisa din start. numa bine :P Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
