Originea românilor și evoluția noastră socio -istorică de la A la Z

[zod 1628]

Limba romana pastreaza urmele populatiilor asimilate, iar istoria ne indica ultima, clasa hegemona românească, dar si interactiuni tarzii cu ungurii, turcii si rusii. 

Inainte exista o lume slava in parte turanica, iar mai inainte o lume elenistico-persana scito-sarmatica. 

Ca origine lingvistica avem o forma de latina populara tarzie din perioada bizantina, desprinsa din italiana bizantina. 

PS: Ca o completare importanta la partea cu haplotipurile trebuie spus ca o persoana are un singur haplotip iar nu mai multe, mai exact suntem de-o limba si de-un neam, dar genetic suntem popoare diferite ori apartinem unor populatii arhaice diferite.

Editat Decembrie 28, 2022 de zod

[zod 1628]

Problema dacilor, getilor si tracilor este ca nu par a avea un haplotip specific.

 

[zod 1628]

Bun, deci avem: i2 /i2a = 28%, apoi R1a= 18%, apoi R1b= 15% apoi J2= 13%, apoi E1b1b= 14%.

[zod 1628]

https://www.eupedia.com/europe/european_y-dna_haplogroups.shtml

 

[zod 1628]

 

Avem doar 10% traco-geti printre noi, iar acestia s-au despartit din indo-arieni si au condus la aparitia hititilor si celto-italilor.

Nu stiu daca ar fi corect sa-i numim daci ci mai degraba proto-traci care au dat nenumarate popoare diferite.

Din moment ce s-au desprins din indo-arieni inseamna ca tracii aveau o limba similara sanscritei ori persanei.

 

[zod 1628]

i2a1 reprezinta pana la 30% dintre români si reprezinta populatia veche neolitica tracizata, iar in lumea slava substratul pentru formarea slavilor, adica un exemplu de cum indo-europenii s-au mixat cu bastinasii agricultori din Europa si impunandu-si limba in fata acestora.

Asadar pana acum cca. 30% dintre românia ar avea descendenta traco-getica genetic vorbind.

 

[zod 1628]

Romanians have an even greater diversity of R1a clades than Bulgarians, despite not being speakers of a Slavic language. In fact, not all Romanian R1a is of Slavic origin. It includes Germanic clades (L664>S2894>YP285>YP282 and Z283), Iranian ones (Z93) and Jewish ones (CTS6). The Slavic clades represented include L1029 (under M458>CTS11962) and YP951 (under CTS1211>Y35>CTS3402>YP237>).

Historically, no other part of Europe was invaded a higher number of times by steppe peoples than the Balkans.

Chronologically, the first R1a invaders might have come with the westward expansion of the Sredny Stog culture (from 4200 BCE), which led the way to a succession of steppe migrations that lasted for over 2,000 years until the end of the Yamna culture (3500-2000 BCE). These early invasions from the Steppe were probably conducted in majority by R1b men, accompanied by a small number of R1a. Then came the Thracians (1500 BCE), followed by the Illyrians (around 1200 BCE), and much later the Huns and the Alans (400 CE), the Avars, the Bulgars and the Serbs (all around 600 CE), and the Magyars (900 CE), among others. These peoples originated from different parts of the Eurasian Steppe, anywhere between Eastern Europe and Central Asia, thus contributing to the relatively high diversity of R1a subclades observed in Carpathians and the Balkans today, especially in Bulgaria and Romania.

Nevertheless, the vast majority of R1a in Southeast Europe today appears to be of Slavic origin.

[zod 1628]

Neoliticii i2a1 se pare ca au supravietuit in padurile si mlastinile Pripeatului si in padurile vaste din Podolia Ucrainei si din zona Carpato-danubiano-dinarica.

Iar pe final J2b cu 10% la noi.

J2b has a quite different distribution from J2a. At first sight, the modern distribution of J2b seems to have a stronger association with the Neolithic and Chalcolithic cultures of Southeast Europe. Yet, at present, J2b has never been found in Neolithic, Chalcolithic, nor even Bronze Age Europe, nor in the Fertile Crescent during the Neolithic or Chalcolithic. J2b is also absent from western and central Anatolia, but is present in eastern Anatolia and western Iran, as well as in the Volga-Ural region, notably among the Mordvins, Chuvashs and Tatars. The oldest known J2b sample comes from the Pre-Pottery Neolithic site of Tepe Abdul Hosein in western Iran, dating from approximately 10,000 years ago. This is the strongest evidence that J2b actually originated in the mountains of the Zagros or the Caucasus, rather than in the plains of the Fertile Crescent.

The vast majority of J2b lineages belong to J2b2 and its subclades. While J2b* and J2b1 lineages are mostly restricted to the Caucasus, eastern Anatolia and the Balkans, J2b2 is found throughout Europe, in the Pontic-Caspian Steppe, in Central Asia and in South Asia, particularly in India. Although J2b2 itself was formed 14,000 years ago, almost all European J2b2 members belong to the L283 branch and share a common patrilineal ancestor who lived 6,000 years ago. What's more, 99% of them fall under the Z628 (aka Z597) clade, with a shared common ancestor who lived only 4,500 years ago. This Z628 clade is also found in India, Armenia and the Levant, among others.

 

The most likely hypothesis is that J2b2a1 (L283) penetrated into the Pontic Steppe region during the Neolithic or Chalcolithic period, by crossing the Caucasus from western Iran, then migrated to the Volga-Ural region, where it was absorbed by the R1a-Z93 tribes in the Early Bronze Age. As a minor lineage within the R1a-Z93 dominant populations, it would have expanded from the Volga-Ural region to Central and South Asia with the Indo-Aryan invasions approximately from 4,300 to 3,500 years ago. Other J2b lineages could have ended up in the Balkans during a number of Steppe invasions from the Bronze Age until the Middle Ages.

J2b was also not found among Neolithic Anatolian or European farmers, and is absent from central Anatolia. This suggests that J2b was not associated with the Neolithic Greeks nor with the Minoan civilisation, but may well have come to Greece with the Mycenaeans, who also appear to have been pushed out of the Steppe by the advance of the Srubna culture. As a result, both the Illyrians and the Mycenaeans (and possibly the Albanians) would be descended from Middle to Late Bronze Age Steppe migrants to the Southeast Europe, in a migration that was particularly rich in J2b lineages from the Middle Volga region. That would explain why it has been so hard to identify R1a or R1b lineages that could be of Illyrian or Mycenaean origin. The only variety of R1b that is found at reasonably high frequencies in Southeast Europe, and particularly in Greece, is R1b-Z2103, the branch found in the eastern Yamna culture, including the Volga-Ural region.

[zod 1628]

După cum putem observa din aceste date, avem de a face cu mai multe popoare si valuri de impingere, iar identitatea etno-lingvistica tine si de perioada de timp a etnogenezei.

Daca o luam in sens invers vom vedea ca ultimii au fost slavii cu R1a, de fapt germano-slavii, insa in timp natiunile si limbiile au format ramuri noi si identitati noi asimiland teritorii si populatii noi.

Sa vedem doua exemple elocvente: scandinavii si turcii.

Pe germanici ii face speciali haplotipul -i1, dar si varianta lor de R1b, insa limba trebuie sa le fi fost adusa de cei cu R1a.

R1b i-au impins pe i1 pana in Scandinavia, apoi la randul lor R1b au fost presati spre Scandinavia de R1a.

Or fi fost toti acestia stramosii germanilor, dar erau popoare diferite cu limbi diferite. In aceeasi masura si sami pot fi considerati ca stramosi.

In cazul turcilor procesul de deznationalizare si turcizare este cunoscut din perioada istorica cand transforma o mare populatie crestina grecofona si partial armenofona in musulmani vorbitori de turca in doar 400 de ani.

[zod 1628]

Putem considera ca in mare masura problema genetica a fost clarificata si atunci ar trebui sa cautam cum ne-am ales cu o limba romanica desi ne gasim inconjurati de populatii slave?!

Este foarte simplu, de fapt trebuie sa fi existat o clasa razboinica hegemona care ar fi impus româna vorbitorilor de slava din acest areal, astfel s-ar explica si relativa uniformitate a limbii române pe un areal atat de intins cat si izolat regional de catre Carpati.

- Cine au fost asadar stramosii nostrii după limba deoarece istoric asa se merge (nici turcii nu considera ca se trag din greci si armeni bizantini desi asa este pana la urma)?

Istoria ne indica perioada ca fiind anii 800-1300 si ne indica si fortele implicate.

Dupa cum bulgarii-turci sunt insotiti de slavi-razboinici, la fel cumanii se pare ca ar i-ar fi acceptat pe vlahii imperiali ai Bulgariei ca aliati-razboinici.

Vlahii imperiali ai Bulgariei au condus un imperiu intins care se va separa la Dunare, iar in timp ce Bulgaria slava se va cufunda in sfera otomana, la nord de Dunăre vlahii isi vor continua expansiunea militara.

In zona carpatică va exista un mare vid de putere in perioada 900-1300 datorat invaziilor turanice ori turano-slave dar si turano-vlahe.

După ce Regatul Ungariei este spulberat in 1242, acesta va cadea in mainile Papei si a cruciatilor, va fi impartit cruciatilor si va primi dinastia italieneasca angevina din Napoli.

 

Iata inceputurile: https://historia.ro/sectiune/general/diploma-cavalerilor-ioaniti-1247-izvoare-581970.html

Țara Zeurino era Banatul plus Oltenia pana la Jiu.

 

Diploma Cavalerilor Ioaniti 1247

În numele Sfintei Treimi, una şi nedespărţită, amin. Bela, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei şi Cumaniei de-a pururi.

 

Este o cerinţă a înălţimii regeşti să o datorie a mărimii celor de sus, mai presus de toate, să vegheze cu atât mai multă la sporirea numărului supuşilor, cu cât slava lor se înalţă mai ales prin mulţimea poporului supus, căci se ştie îndeosebi puterea, pacea şi siguranţa tuturor regilor şi regatelor se întemeiază pe tăria acestora. Şi încă se mai adaugă pentru o parte fără însemnătate din purtarea de grijă a regelui ca să-i privească cu mai multă blândeţe şi să-i dăruiască cu mai mari binefaceri pe aceştia prin care se nădăjduieşte că se va isca şi în lumea aceasta folos [mai bogat] şi că regele tuturor regilor va fi mai cucernic lăudat.

Aşadar, mânaţi de acest gând, după o îndelungă sfătuire cu fruntaşii şi baronii regatului nostru, ne-am oprit la această hotărâre, luată dimpreună cu venerabilul bărbat Rembald, marele perceptor al caselor ospitalierilor din Ierusalim, din părţile de dincolo de mare, cu privire la repopularea regatului, care prin năvălirea duşmănoasă a neamului numit tătari a îndurat mare pagubă, atât prin pierderea bunurilor cât şi prin uciderea locuitorilor, că deoarece acel perceptor, în numele casei ospitalierilor, s-a îndatorat de bună voie, pe sine şi casa ospitalierilor să ia arme pentru ajutorarea regatului nostru în vederea apărării credinţei creştine, potrivit cu actul scris mai jos, şi să se supună şi la celelalte îndatoriri ce se vor arăta îndată în această scrisoare, îi dăm şi îi dăruim lui, şi prin dânsul numitei case, întreaga ţară a Severinului împreună cu munţii ce ţin de ea şi cu toate celelalte ce atârnă de ea, precum şi cnezatele lui Ioan şi Farcaş până la râul Olt, afară de pământul cnezatului voievodului Litovoi, pe care îl lăsăm românilor aşa cum l-au stăpânit aceştia şi până acum. Totuşi [le dăm] în aşa fel, încât jumătate din toate foloasele şi veniturile şi slujbele din întreaga ţară a Severinului, amintită mai sus, din cnezatele numite mai sus să o păstrăm pe seama noastră şi a urmaşilor noştri, cealaltă jumătate căzând în folosul casei pomenite mai sus, afară de bisericile clădite şi cele ce se vor clădi în toate ţările sus-zise, din veniturile cărora nu păstrăm nimic pe seama noastră – rămânând totuşi neatinse cinstea şi drepturile arhiepiscopilor şi episcopiilor, pe care ştie că le au – lăsând deoparte şi toate morile dintre hotarele ţărilor amintite, atât cele clădite cât şi ce se vor clădi – în afară de cele din ţara Litua – precum şi toate clădirile şi semănăturile făcute pe cheltuiala fraţilor zisei case, şi fâneţele şi păşunile pentru vitele şi oile lor, şi pescăriile de la Dunăre şi iazurile de la Celei, pe care le păstrăm împreună pe seama noastră şi a lor. Şi mai îngăduim ca jumătate din veniturile şi foloasele ce se vor strânge pe seama regelui de la românii ce locuiesc în ţara Litua – în afară de ţara Haţegului cu cele ce ţin de dânsa – să le culeagă sus-zisa casă.

Mai voim întru apărarea ţării şi înfrângerea şi pedepsirea atacurilor ce ni s-ar aduce de către străini, iar din partea lor sprijin şi ajutor, pe cât le va sta în putinţă. Pe lângă acestea, din sarea ce le-am îngăduit, să ducă în chip îndestulător spre folosinţa acestei ţării a părţilor dinspre Bulgaria, Grecia şi Cumania, din orice ocnă din Transilvania de unde vor putea mai uşor să o scoată cu cheltuială dimpreună a noastră şi a lor, fără atingerea întru nimic a dreptului episcopal;tot astfel şi din banii care vor umbla acolo din voinţa regelui şi hotărârea perceptorului acestei case, ce va fi în slujbă în acea vreme, jumătate o păstrăm pe seama noastră, precum s-a mai spus mai sus şi despre cealaltă jumătate având a fi îndreptată spre folosul zisei case, fără atingerea drepturilor bisericilor. De asemenea rânduielile pe care ce va fi hărăzit zisa casă a nobililor şi altor venind din alte părţi să locuiască în ţinuturile amintite, atât în privinţa libertăţi lor cât şi a judecăţilor şi hotărârilor judecătoreşti pe care le vor rosti împotriva acelora, le vom încuviinţa şi întări – fără atingerea părţii noastre din folosinţele ieşind de acolo – cu acest adaos, că de se va rosti osândă [într-o pricină] vărsare de sânge împotriva mai marilor ţării [aceleia] şi se vor simţi nedreptăţiţi să poată face apel la curtea noastră.

 

Mai adăugăm că dacă ar veni vreo oaste asupra regatului nostru – lucru de care că ne ferească Dumnezeu – a cincea parte din ostaşii ţării amintite să fie datori a veni în oastea noastră şi a porni la război pentru apărarea ţării noastre. Iar dacă vom îndrepta oastea spre Bulgaria, Grecia, şi Cumania, va purcede a treia din cei în stare a merge la război, prada de război, atât din cea mişcătoare cât şi din cea nemişcătoare, numita casă îşi va primi partea sa după numărul ostaşilor din ţara Severinului precum şi armele lor. Pe lângă aceasta, am dăruit amintitului perceptor şi printr-însul casei ospitalierilor toată Cumania, de la râul Olt, şi munţii Transilvaniei, sub aceleaşi îndatoriri ce sunt arătate mai sus cu privire la ţara Severinului – în afară de ţara lui Seneslau, voievodul românilor, pe care le-am lăsat-o acelora, aşa cum au stăpânit-o şi până acum – şi întru totul sub toate acele îndatoriri ce sunt arătate mai sus cu privire la ţara Litua. Însă nu vrem să trecem cu vederea acest lucru, că de la intrarea [în stăpânire] a des-pomeniţilor fraţi, timp de douăzeci şi cinci de ani, numita casă va strânge toate veniturile ţării Cumaniei în întregime, afară de cele din sus-numita ţară a lui Seneslau, din care vor avea numai jumătate din venituri şi foloase. Iar de atunci încolo, jumătate din toate veniturile, foloasele, slujbele încuviinţate şi jurate de înălţimea regală vor fi plătite visteriei regale de către fraţii acelei case, aşa fel ca, din cinci în cinci ani, trimisul nostru osebit să fie dator a socotit veniturile, foloasele şi slujbele ce vin de acolo. Iar cheltuielile ce se vor face cu paza cetăţilor sau întăriturilor trebuie să se poarte împreună cu noi şi acei fraţi, în afară de alte condiţii din partea noastră şi excepţii din partea ospitalierilor, privind ţara Cumaniei, ca de pildă cele privind biserici, mori şi toate celelalte care s-au arătat fiecare în parte în legătură cu Severinul. La ridicarea cetăţilor în amintita ţară a Cumaniei precum şi la apărarea Cumaniei împotriva oricăror duşmani, vom sta în ajutorul fraţilor cu sfatul şi cu privirea, când va fi nevoie şi când vom fi chemaţi de aceşti fraţi, mergând chiar în persoană dacă nu vom fi opriţi de alte piedici. Le mai dăruim lor un pământ de patru sute de pluguri în Feketig sau în alt loc în Transilvania şi vom împlini acest număr unde vor crede a fi mai de folos numiţilor fraţi, la intrarea în ţara Cumaniei sau în Severin, iar pentru această danie vom da scrisoare deosebită.

În sfârşit, pentru ca această casă a ospitalierilor să-şi poată aduce cu mai mare uşurinţă pe mare ceea ce îi va trebui spre folosul ţării noastre şi al ei, i-am dăruit cetatea Scandona, de la mare, cu toate cele ce ţin de ea şi folosinţele sale, aşa cum a stăpânit preaiubitul nostru frate de fericită amintire, regele Coloman, aşa cum se ştie că ţin de această moşie, fără a se atinge de drepturile bisericilor din ele. Pe lângă acestea, am dăruit sus-numiţilor fraţi pământul Woyla, ce se află lângă Dunăre, nu departe de Semlin, pământ pe care l-am scos de sub atârnarea cetăţii Caraş, împreună cu toate foloasele şi cele ce ţin de el, aşa cum l-a stăpânit ca bun de veci Nicolae, fratele lui Ugolin. Iar des-numitul perceptor, pentru daniile noastre pe care le facem sau le-am făcut din pricinile de mai jos amintite, s-a legat limpede şi desluşit în numele zisei case să ia armele împotriva tuturor păgânilor de orice neam ar fi, precum şi împotriva bulgarilor, şi chiar împotriva altor schismatici dacă ar încerca să năvălească în regat sau în hotarele regatului [şi] să aducă îndată în regatul nostru, spre slujba noastră şi a regatului nostru o sută de fraţi bine şi potrivit înzestraţi cu arme ostăşeşti şi cai. Dar, împotriva unei oşti creştine, ce vor voi să pătrundă în regatul nostru, s-a legat în numele casei să dea cinci zeci de fraţi înarmaţi, spre paza şi apărarea cetăţilor şi întăriturilor de la hotare, precum sunt Pojon, Moson, Sopron, Cetatea de fier, Cetatea Nouă, şi chiar mai puţin, oriunde va voi regele, să-i aşeze, şi şaizeci [de fraţi înarmaţi] împotriva tătarilor, dacă s-ar întâmpla ca aceştia să intre în regatul nostru, de care lucru să ne ferească Dumnezeu;tuturor acestora, câtă vreme sunt în paza cetăţilor şi întăriturilor, li se vor plăti cele trebuincioase din veniturile regale. S-a mai adăugat în numele casei ca perceptorul sau magistrul, care va fi trimis de peste mare sau din alt loc pentru cârmuirea caselor în fiinţă atunci în regatul nostru, va fi dator la sosirea sa să făgăduiască, jurând după datina ordinului său, că pune să se păstreze întru totul credinţa regelui şi regatului, şi atât el cât şi ai săi vor ţine fără înşelăciune toate şi fiecare din cele spuse mai sus, şi că va avea grijă şi se va strădui să împoporeze nu numai ţinuturi, dar şi alte ţinuturi ale regatului nostru, şi că nu-i va primi pe ţăranii din regatul nostru de orice stare şi neam ar fi, şi pe saşii teutoni din regatul nostru, să se aşeze în ţinuturile sus-amintite, decât cu o îngăduinţă regească osebită. S-a mai adăugat de noi, şi s-a primit de perceptor, în numele amintitei case că, dacă s-ar întâmpla ca cele de mai sus sau vreunele sau ceva din cele la care s-a legat şi s-a îndatorat casa sus –pomenitului perceptor sau magistrat să nu fie ţinute în seamă de aceasta sau de alt perceptor sau magistrat pe atunci în slujbă, şi după a treia punere în vedere solemnă nu s-ar îngriji de îndreptare – şi marele magistru de peste mare, încunoştinţat după cum se cuvine din partea regelui de acest lucru, încă s-ar îndrepta timp de un an de la facerea încunoştinţării ceea ce s-a trecut cu vederea sau nu s-a împlinit de către zisul perceptor sau magistru în slujbă în acel timp – atunci judecata regească va primi o despăgubire sau pedeapsă asupra acelora prin luarea din veniturile lor sau în alt chip, potrivit bunului plac al voinţei sale, după mărimea şi felul greşelii.

Aşadar, pentru ca toate şi fiecare din cele citite înaintea noastră şi a nobililor noştri – şi pe care noi, dându-le credinţa şi întinzând dreapta noastră regală, am făgăduit să le păzim neatinse şi să punem să se păzească cât timp vor dăinui îndatoririle luate din partea sus-zisei case – să dobândească puterea unei întăriri veşnice, întrucât ţine de noi, am dat scrisoarea de faţă întărită cu bula noastră de aur, şi am poruncit ca numitul perceptor, în numele amintitei case a ospitalierilor, să fie pus în stăpânirea de fapt a celor de mai sus, în temeiul autorităţii regale, de către iubitul şi credinciosul nostru Achile, prepozitul de Alba, vicecancelarul curţii noastre.

În anul de la Întruparea Domnului o mie două sute patruzeci şi şapte, în a patra zi înainte de nonele lui Iunie, în anul domniei noastre al doisprezecelea.

 

 

Editat Decembrie 28, 2022 de zod