Toniva 230 Raportează post Postat Noiembrie 13, 2014 Aniella, poate vrei sa afli opinia unei femei care a facut avort. Aveam 23 de ani, eram foarte sigura ca nu vreau sa fiu mama, am avortat, grija mea era sa n-am dureri fizice, alea sufletesti nu le luam in calcul. Dupa avort nu m-am simtit vinovata, dar am avut o cadere nervoasa. Mi-am revenit si ani de zile nu am avut mustrari de constiinta, insa intr-o noapte am visat ca ma simt vinovata dupa avort si m-am trezit cu o durere sufleteasca de ma simteam paralizata, efectiv ma fortam sa functionez normal, cand nu eram la munca plangeam ca nu mi-am cunoscut copilul, ca nu i-am dat nici o sansa. La psiholog am inteles si de ce nu am vrut sa fiu mama si m-a ajutat si sa ma iert, nu stiu daca total, dar pot sa traiesc cu fapta mea. Deoarece stiu ca daca il nasteam era si el un viitor pacient al unui psiholog, la cum gandeam atunci. Mult timp mi-am dorit sa pot intoarce timpul si sa schimb acea decizie, azi stiu ca am facut ce am crezut ca-i bine cu mintea de atunci. Nu am copii si nu sunt sigura ca as fi o mama buna, dar avort n-o sa mai fac cat o sa traiesc. Nu-ti dau nici un sfat, am vrut sa-ti ofer perspectiva mea, ca sa te ajute in a-ti lua decizia, bafta! 4 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Mr.Pervy McPervert 11555 Raportează post Postat Noiembrie 13, 2014 In primul rand nu trebuie sa decida nimeni ce vrei sa faci tu, in afara de tine. Analizeaza situatia doar in ceea ce te priveste, adica luand in calcul ce simti tu ca trebuie sa faci si, mai important, punand nevoile copilului pe care inca nu l-ai nascut, pe primul loc. Fie ele materiale sau afective, trebuie sa stii exact si sa iti raspunzi tie sincer daca: ai cu ce sa il cresti, daca tatal o sa fie langa tine, daca ii puteti oferi un cadru benefic pentru dezvoltare. Pentru ca daca faci un copil si nu ai cu ce sa-l cresti, esti direct responsabila pentru lipsurile lui, la fel si daca il faci dar regreti in fiecare zi ca l-ai facut, pentru ca o sa se simta. Desigur, exista mame care au hotarat sa pastreze un copil impotriva tuturor sanselor pe care le aveau, erau inca la scoala, aveau o situatie precara, l-au crescut fara suportul tatalui si totusi au reusit sa se redreseze si sa schimbe situatia. Dar sunt mult mai multe femei, care tot in situatiile date mai sus, i-au abandonat sau nu s-au redresat si copiii au avut de suferit uneori pana la maturitate. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Pierre D. Vara 5581 Raportează post Postat Noiembrie 13, 2014 Da, Naeema, seriously. Am vazut multe mamici care si-au facut studiile cu bebelusi la bord. Daca divortezi si ramai singura cum e? Eu nu sunt pro avort, iar ea face cum doreste pana la urma. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Athmy 2564 Raportează post Postat Noiembrie 13, 2014 Incerc sa vad lucrurile altfel... nu e vorba doar de mine, trebuie sa ma gandesc si la ceilalti. Am ganduri de toate felurile.. sunt egoista in sensul ca simt ca viata mea s-a terminat aici, odata cu copilul.. ca o sa trebuiasca sa ma sacrific pentru binele lui, de cand ma stiu mi-a fost foarte teama de ideea de a avea un copil, de asta imi doream sa il am cat mai tarziu.. simt ca o sa fiu o mama ingrozitoare pentru ca mai intai ma gandesc la mine, m am trezit mama peste noapte.. si parca nu pot dezvolta niciun fel de sentiment pentru el, e normal? ma simt denaturata din cauza asta, nu ma pot bucura ca il am.. insa nici sa scap de el nu pot, ceva imi spune ca nu-i bine, dar si daca il am si sunt o mama rea? iubirea si afectiunea taticului.. al bunicilor nu cred ca ar reusi sa o compenseze pe a mea... nu te mai perpeli atat, asta e, faptul e consumat. gandeste pozitiv si vei vedea intr-o alta lumina totul, inclusiv copilul, este un dar pentru orice mama si vei realiza asta curand, cand il vei strange in brate. Ai grija de tine si lucrurile se vor aranja, incet dar sigur. Iti va fi greu dar nu imposibil, vei invata sa faci fata. Orice se invata pe lumea asta, exista oameni pe care sa ii intrebi, informatii pe internet, prietenii si parintii, prietenul iti este alaturi, deci nu esti singura. Incearca sa schimbi perspectiva, nu mai conteaza ce ai facut in trecut ci ce vei face de acum incolo. Fii tu insati si lupta pentru ce ai. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ampera 10661 Raportează post Postat Noiembrie 13, 2014 'copilul este un dar pt orice mama' asta e deja din basme si mai tre sa punem si picioarele pe pamant, ca altfel o sa ne doara rau curul cand dam cu el de ceva tare. atatia copii sunt chinuiti pt ca mamele nu au gandit bine daca sa ii aibe sau nu, deci mai bine gandeste si se perpeleste acum pe ideea asta pana nu mai poate, decat sa faca ceva ce o sa regrete. dar ca sa zici ca pt toate un copil e un dar, e o tampenie. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Pierre D. Vara 5581 Raportează post Postat Noiembrie 13, 2014 E ca si cum ai spune ca un copil crescut de un cuplu gay va fi si el gay. Eu am fost un copil planuit, a facut tratamente in capitala sa ma aiba. Ca apoi sa nu ma vrea. Lasati-ma cu asemenea idei. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23210 Raportează post Postat Noiembrie 13, 2014 (editat) Il iubesc.. da, ma vad alaturi de el, nu asta e problema. Stiu ca si el ma iubeste, el incearca sa ma convinga sa pastram copilul si sa nu lasam pe altcineva sa ia decizia asta in locul nostru.. pentru ca da, noi o sa suferim consecintele si noi o sa traim cu remuscarile astea toata viata... sunt foarte inspaimantata de ideea de a-l pastra, dar si de ideea de a-l avorta.. daca l-as da spre adoptie as simti ca il abandonez, ii dau dreptul la viata.. dar nu alaturi de mine, mama lui Mi-e frica, dar.. am gresit si trebuie sa repar cumva Nu e vorba doar de partea financiara, cu aia m-as descurca eu... dar ma sperie si ideea ca o sa fiu singura pe timpul sarcinii... nu vreau sa mi aman studiile, la master nu am mai mult de 3 zile pe saptamana, in plus am avut colege la facultate in primii ani care erau insarcinate si veneau la cursuri.. au terminat si facultate, au si nascut. Nu mi-e deloc usor sa ma gandesc la avort, ma simt vinovata ca ma gandesc, si in acelasi timp.. imi vine sa disper, sa innebunesc pentru ca nu ma simt pregatita pentru el, nu asa imi imaginam ca o sa fie... Am distrus tot... ma tem ca nu o sa mi-o iert niciodata daca fac avort, daca renunt la el fie si sa-l dau in adoptie... nu pot accepta ideea de a darui altcuiva un copil... copilul meu, nu pot sa-l aduc pe lume si sa scap de el asa. In ce priveste taria mea de caracter... nu stiu, nu stiu cat de puternica sunt, acum... sunt la pamant, speriata.. si nu stiu ce decizie sa iau ca sa nu afecteze pe nimeni.. si aici nu ma gandesc doar la mine, ci si la ceilalti.. tatal copilului, copil.. familie... Ma tem ca indiferent cum as proceda, tot greu ar fi... si asa o sa fie, daca fac avortul.. poate nu o sa mai pot avea copii, daca nu il fac si pastrez copilul.. o sa mi fie foarte greu singura o vreme, mai ales ca deja am dureri in fiecare zi.. mi-e teama de viata, si mi-e teama si pentru viata copilului.... dar.. e asa dificil, ma urasc deja Daca ai sti cate spaime am avut si eu! Dar cea mai mare ramanea tot aceea ca voi face o fapta oribila, peste care nu voi putea trece cate zile voi mai avea. Am convingerea ca as fi ramas cu probleme grave daca as fi facut avort, ca nu mi-as fi iertat-o niciodata. Chiar m-am programat pt. avort, dar telefonul sotului m-a intors din drum exact cand trebuia sa ma indrept spre cabinetul doctorului. Atunci m-am simtit eliberata si am pans de m-am umflat (dar de data asta de bucurie, ca pana atunci plangeam zilnic, dar de disperare si din pricina sentimentului de vinovatie) si mi-am zis ca, orice-ar fi, voi face fata. Mi-a fost greu si in timpul sarcinii, pt. ca aveam pe atunci un serviciu foarte solicitant (am muncit pana aproape de data la care am nascut, nu-mi puteam permite sa intru in prenatal, cand am nascut eram in concediu de odihna) si pentru ca sarcina era toxica (am vomitat pana si in ziua anterioara zilei in care am nascut). Mi-a fost greu si dupa, iti inteleg teama de singuratate, pt. ca timp de 5 luni dupa nastere am fost aproape singura, iar copilul a fost foarte dificil, probabil ii transmiteam temerile mele si asta il facea sa fie in permanenta agitat, nemultumit si plangacios, insa ai noroc, asa cum a spus si Davi_, ca prietenul tau iti e alaturi, ca-si doreste copilul si ca ti-a promis sprijinul lui, chiar daca nu va putea sa fie alaturi de tine inca de la inceput. Faptul a sotul meu m-a sprijinit moral, desi din pricina serviciului era mai mereu absent fizic si nu-mi putea acorda si un altfel de ajutor, a fost foarte important pt. mine. Masterul chiar cred ca e cea mai mica problema cu care te confrunti si ultima la care ar trebui sa te gandesti. Iti doresc sa fii capabila sa iei hotararea cea mai buna! Editat Noiembrie 13, 2014 de Fiero 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Bitch 15151 Raportează post Postat Noiembrie 13, 2014 (editat) Da, Naeema, seriously. Am vazut multe mamici care si-au facut studiile cu bebelusi la bord. Normal ca exista, dar e enorm de greu. Daca nu ai tarie nu faci fata. Multi oameni abia fac fata vietii lor asa cum este momentan, dapoi sa mai aiba si un copil. copilul, este un dar pentru orice mama In multe cazuri nu e chiar asa. Maica-mea si in ziua de azi imi reproseaza cat a sacrificat ea sa ma aiba la 18 ani si in cazul ei avea sot, avea situatie financiara si a avut o viata buna cu toate ca "m-a avut". Si tot se caca pe ea cu reprosuri. In cazul ei e clar ca si-a ratat "cariera". Motherhood nu e pentru orice femeie. Asta e realitatea, oricat ne place noua sa credem in basme. Deci... 'copilul este un dar pt orice mama' asta e deja din basme Exact. Editat Noiembrie 13, 2014 de Naeema Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Davi_ 6965 Raportează post Postat Noiembrie 13, 2014 Pt orice femeie sanatoasa la cap, om, suflet, entitate, copilul este un dar! Lasati exceptiile, ca nu la ele ne raportam! Fireste ca exista si mame demente, dar nu despre ele este vorba aici. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Bitch 15151 Raportează post Postat Noiembrie 13, 2014 Pai tu esti cea care a specificat ca pentru orice mama....:doh: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
