grea decizie...

Buna..

Nici nu stiu cum sa incep, sunt intr-o stare de disperare maxima. Problema e ca am ramas insarcinata, cel putin asta rezulta din testul de sarcina efectuat azi dimineata. Sunt studenta la master, am 21 de ani.. si habar nu am ce decizie ar trebui sa iau. Ma sperie groaznic un avort, dar parca nu vad alta iesire din asta...  :( Mi-e teama si de reactia parintilor mei, si ca o sa fiu judecata gresit.. Nu pot pastra copilul in primul rand pentru ca sunt singura intr-un oras in care imi termin studiile, nu lucrez.. si prietenul meu acum e plecat din tara la munca.. nu poate ramane cu mine pentru ca nu ne-am descurca financiar, nu mi-a spus sa avortez.. el dispera ca si mine.. pe de o parte vrea copilul, plange si se invinovateste pentru ''incident'' :( 

Habar nu am ce sa fac in conditiile astea.. ma simt o idioata pentru ca nu am avut mai multa grija, dar ma gandesc si ca.. micutul nu ar avea vreo vina pentru prostia mea...  

Un sfat? 

daca nu ai posibilitatea economica sa ai grija de un copil, nu/l avea.

daca nu esti pregatita deloc sa ai un copil, nu/l avea.

pune pe hartie ce inseamna sa ai copil, de la cheltuieli, la cine are grija de el cand tu esti la scoala, la cine te sustine financiar si emotional in treaba asta si apoi vezi la ce idee ajungi.

Ampera a scris:

daca nu ai posibilitatea economica sa ai grija de un copil, nu/l avea.

daca nu esti pregatita deloc sa ai un copil, nu/l avea.

pune pe hartie ce inseamna sa ai copil, de la cheltuieli, la cine are grija de el cand tu esti la scoala, la cine te sustine financiar si emotional in treaba asta si apoi vezi la ce idee ajungi.

Pare foarte simplu asa cum ai pus tu problema: logic, rational.. dar mai sunt si temeri la mijloc... 

temeri sunt orice ai alege, daca alegi avortul sunt riscuri, daca alegi sa pastrezi sunt riscuri. sunt riscuri in ambele cazuri, sunt diferite, dar numai tu stii exact ce anume iti permiti la momentul asta in viata.

in primul rand eu cred ca ar trebui sa vorbesti cu parintii tai. in ciuda reactiei la cald care poate sa fie neplacuta, ei iti pot fi de mare ajutor daca vrei sa pastrezi copilul. merita sa joci si cartea asta, alfel iti va parea rau mai tarziu.

Athmy a scris:

in primul rand eu cred ca ar trebui sa vorbesti cu parintii tai. in ciuda reactiei la cald care poate sa fie neplacuta, ei iti pot fi de mare ajutor daca vrei sa pastrezi copilul. merita sa joci si cartea asta, alfel iti va parea rau mai tarziu.

Cred ca incerc... sper sa nu gresesc :(

aniella93 a scris:

Cred ca incerc... sper sa nu gresesc

fruntea sus. oricare ar fi reactia parintilor ei ar trebui sa te sustina, sa nu treci singura prin aceasta experienta.

Cu un nou nascut spune adio la terminarea studiilor deocamdata. Eventual sa le reiei mai incolo cand va mai creste si-l vei putea lasa cu ai tai cat timp tu studiezi. Asta una la mana. Pe urma e partea financiara. O sa rasara cheltuieli de unde nici nu-i inchipui, cand ai un copil. Unii fac fata cu greu chiar si cu un salariu sau doua, dapoi tu fara munca. Si daca te lasi de studii si te angajezi undeva, bebele cu cine il lasi ? Cu ai tai cand e inca in fasa ? Daca ei iti spun ca nu sunt dispusi sa te ajute astfel ? Ce te faci ?

Vine ala inapoi din strainatate sa stea cu copilul sau sa va mutati impreuna, o sa-ti trimita bani ? Si chiar daca ai avea sa zicem un servici cu un salariu beton, ai fi dispusa sa-ti lasi copilul cu bona toata ziua iar tu sa-l vezi doar dimineata si seara cateva ore ?

Te, inteleg ca decizie ti se pare grea, dar luand in considerare ca un copil schimba totul radical, poate nu e tocmai grea o anumita decizie, cat dureroasa.

Dar inainte de orice, vorbeste cu parintii tai. Asta este cel mai important in momentul asta.

aniella93 a scris:

Buna..

... 

Un sfat? 

Avort repede, cat e sarcina in 3-4 luni, e doar un ciorchine de celule.

Dup-aia deja e cam crima si nu e ok.

Nu face copiii pe care nu-i vrei si pe care nu ti-i permiti acum.

Faci copiii cand vrei si ti-i si permiti.

aniella93 a scris:

Buna..

Nici nu stiu cum sa incep, sunt intr-o stare de disperare maxima. Problema e ca am ramas insarcinata, cel putin asta rezulta din testul de sarcina efectuat azi dimineata. Sunt studenta la master, am 21 de ani.. si habar nu am ce decizie ar trebui sa iau.

Ma sperie groaznic un avort, dar parca nu vad alta iesire din asta...   

1.Mi-e teama si de reactia parintilor mei, si ca o sa fiu judecata gresit..

2. Nu pot pastra copilul in primul rand pentru ca sunt singura intr-un oras in care imi termin studiile, nu lucrez.. si prietenul meu acum e plecat din tara la munca.. nu poate ramane cu mine pentru ca nu ne-am descurca financiar, nu mi-a spus sa avortez.. el dispera ca si mine.. pe de o parte vrea copilul, plange si se invinovateste pentru ''incident''

Habar nu am ce sa fac in conditiile astea.. ma simt o idioata pentru ca nu am avut mai multa grija, dar ma gandesc si ca.. micutul nu ar avea vreo vina pentru prostia mea...  

Un sfat? 

O reuniune de FAMILII. Familia ta plus familia lui. In mai multi, lucrurile se vad mai amplu (brainstorming).

(ne ce nu ai putea fi subiectiva la punctul 1 din confesiunea ta. Nu stii sau presupui adevarata reactie a lor. Tot ce este boldat face sa merite riscul de a afla reactia familiilor, nu numai a familiei tale. Adevaratele riscuri sunt in celelalte actiuni, abordarea familiilor - reuniunea de familii- poate fii salvatoare ! )

Sunteti sanatosi (acum) si majori. Si asta are o influenta in brainstorming-ul familiilor. Va va maturiza in idei, reactia familiilor. Doar sunt oameni maturi, la randul lor.