Pictura abstracta

[Pixelut 3]

Compozitorul George Enescu scria in caietele sale ca pictura este o sclava a realului, a modelului pe care e nevoita sa il reproduca. Muzica in schimb e o arta abstracta. Sunetele nu au nevoie de un invelis concret. Nu e nevoie sa redai sunetul ploii ca sa compui o simfonie cu acest subiect. Sunetele singure pot sugera ploaia.

 

In perioada avangardei pictorii si-au pus problema daca pictura, prin principalul sau element - CULOAREA - poate trezi o senzatie fara sa mai fie nevoie de o reprezentare recongnoscibila. Legenda povesteste ca pictorul rus Kandisky a ajuns noaptea mai tarziu la atelier, probabil si dupa o betie tipic ruseasca. De la intrare a fost intampinat de o viziune ciudata, un tablou care i-a trezit o senzatie puternica, desi nu intelegea ce se petrece acolo. Dupa ce s-a dezmeticit si-a dat seama ca pe sevalet se afla chiar un tablou de-al sau, dar pe care il asezase invers. Kandisky si-a dat seama ca prin cunoasterea efectului psihologic al culorilor se poate realiza visul etern al picturii: acela de a rivaliza cu inefabilul si abstractul muzicii.

 

Studii asupra culorii mai facuse si Goethe in a sa Teorie a culorilor, in care observase ca rosul creste presiunea sanguina si da senzatia de caldura, in timp ce verdele e perceput ca o culoare rece, calmanta.

 

================================

 

Experientele lui Kandinsky nu au mers foarte departe. Practic el a asociat culorilor forme geometrice: cercul e cel mai potrivit pentru culoarea albastra, triunghiul pentru cea rosie etc. Asa a luat nastere pictura abstracta. Arta nu mai era dependenta acum de o vaza cu trei lalele in ea, dar culorile inca pastrau un recipient, cel a geometriei. Pictura informala a eliberat complet culoarea si de acest balast. Formele devin libere, descriu gesturi, apare un fel de 'fotografie' a starii de spirit. Timpanistul lui Paul Klee e conturat cu o singura linie neagra, sugerand un fel de acolada cu un punct in mijloc, in genul unui ochi, in timp ce sunetele tobei sunt redate cu rosu pe alb, brutal.

 

Apar picturi in care culoarea e aplicata liber, si care trezesc senzatii doar in functie de juxtapunerea culorilor. Ulterior pictura se va intoarce spre forma si chiar spre imagine. Hiperealismul, picturi pe suprafate imense pictate in aerograf "la fir de par", cu detaliile cele mai marunte. Integrarea in pictura a unor materiale neconventionale: panza, nisip, lemn etc.

 

Fiecare faza e o experienta, o imbogatire a limbajului picturii. Terenul e mult mai vast si mai generos, si nu se reduce doar la banala natura statica sau eternul nud cu fata frumoasa. Cel putin nu atunci cand asculti cuvintele unui celebru sculptor si pictor:" Se picteaza cu creierul, nu cu mana".