Stu' 13013 Raportează post Postat Ianuarie 17, 2014 (editat) Eu cred ca liberul arbitru pe care singuri il definim in DEX dupa intelegerea si cunostintele noastre relative - nu are cum sa fie ideal, nu are nevoie sa fie ideal. Asta e doar o fantezie de care ne legam naiba stie pentru ce motiv, ca apoi singuri sa ne-o desfiintam. E hilar Editat Ianuarie 17, 2014 de stupid_me Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Melissa Rebecca 14613 Raportează post Postat Ianuarie 17, 2014 Cel mai usor de urmarit este Legea Universala a cauzei si a efectului. Fiecare actiune a noastra are o reactiune, o consecinta. "Culegem ce semanam" adicatelea. Avem liber arbitru sa alegem daca facem bine sau rau. Daca alegem raul, consecintele sau "pedeapsa" nu intarzie sa apara. La fel si daca facem binele. "Recompensa" vine negresit. Suntem responsabili pentru binele sau raul pe care il avem in viata, generat de actiunile pe care le putem alege. 5 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Stu' 13013 Raportează post Postat Ianuarie 17, 2014 (editat) Da, asa e. Dar vezi tu, atunci cand nu ne convine consecinta...pac!- cautam un tap ispasitor... Mai ales atuncic and am ales in deplina cunostiinta de cauza si experienta... Editat Ianuarie 17, 2014 de stupid_me 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
acces realitate 1081 Raportează post Postat Ianuarie 17, 2014 (editat) Cel mai usor de urmarit este Legea Universala a cauzei si a efectului. Fiecare actiune a noastra are o reactiune, o consecinta. "Culegem ce semanam" adicatelea. Avem liber arbitru sa alegem daca facem bine sau rau. Daca alegem raul, consecintele sau "pedeapsa" nu intarzie sa apara. La fel si daca facem binele. "Recompensa" vine negresit. Suntem responsabili pentru binele sau raul pe care il avem in viata, generat de actiunile pe care le putem alege. Da, cel mai potrivit. Legea cauzei si efectului, cu un singur amendament (zic), sa nu o absolutizam si sa nu o limitam la relativele bine/rau. Editat Ianuarie 17, 2014 de suntnusunt 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
tadayo 3390 Raportează post Postat Ianuarie 17, 2014 Liberul arbitru nu exclude posibilitatea existentei unui Dumnezeu. El poate fi un cercetator care incurajeaza liberul arbitru la participantii experimentului sau. Orice cercetator serios stie ca liberul arbitru e foarte important in crearea cadrului unui experiment, caci altfel nu poti extrage rezultate cuantificabile si revelatorii. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
VEMANS 4678 Raportează post Postat Ianuarie 17, 2014 Detaileaza te rog. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Melissa Rebecca 14613 Raportează post Postat Ianuarie 17, 2014 Liberul arbitru nu exclude posibilitatea existentei unui Dumnezeu. Pai da. Adam si Eva au avut liber arbitru cand au ales sa nu asculte de Dumnezeu si sa manance din pomul binelui si raului. Li s-a oferit posibilitatea de-a alege. Ma intreb cum era lumea acum, daca ei ascultau. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Origen_2012 72 Raportează post Postat Ianuarie 17, 2014 Credincioşii(teiştii) au inventat acest concept al liberului arbitru pentru a arata ca Dumnezeul lor este bun si intr-un fel a-si justifica credinta si a se justifica pe sine(faptele lor). Daca nu ai avea liber arbitru atunci nu ar avea rost sa fii pedepsit. Evident ca nu poti pedepsi pe cineva care nu are liber arbitru(pentru ca el nu poate alege alta varianta, functioneaza ca o maşina deterministă). Din asta ar rezulta un Dumnezeu rău iar cei care se roaga lui niste ridicoli. Deci ca sa nu pară ridicoli au creat acest concept. Ok... Daca eu imi decid propriile actiuni, daca soarta mea e in mâinile mele atunci de ce aş mai avea nevoie de Dumnezeu ? De ce sa mă mai rog, pentru ce ? Orice rău mi s-ar intampla in viaţă, depinde de mine, de intelectul meu, cum voi reacţiona. Eu decid cum rezolv problema, nu trebuie sa apelez la Dumnezeu, pentru ca eu sunt liber, eu decid ce e bine si ce nu, deci nu am nevoie de nimeni altcineva. Daca nu ma descurc sa rezolv o problema inseamna ca nu sunt indeajuns de bun deci cauza sunt eu, rezolvarea trebuie sa o caut in mine, nu trebuie sa caut divinitatea. Viata mea este determinata de mine si de structura sociala in care ma gasesc. Noi ne influentam unii pe altii, de noi depinde calitatea vietii noastre. Nu trebuie sa ne rugam la Dumnezeu ca sa traim mai bine ci trebuie sa cautam solutii in noi, in sistemul nostru, noi suntem liberi să ne hotărâm viaţa. Nu Dumnezeu pune taxe sau se împrumută la banca mondiala, noi ne creem sistemul in care trăim. Daca un copil se naste cu o boala incurabilă, nu trebuie sa ne rugam la Dumnezeu, ci trebuie sa ne îmbunătăţim cunostintele stiintifice pentru a rezolva aceasta problema si oricare alta s-ar putea ivi in viitor. Daca avem soluţii pentru toate problemele noastre nu ar mai trebui nici măcar să pronunţăm cuvântul Dumnezeu. Deci, liberul arbitru il exclude pe Dumnezeu !!! "Daca eu imi decid propriile actiuni, daca soarta mea e in mâinile mele atunci de ce aş mai avea nevoie de Dumnezeu ? De ce sa mă mai rog, pentru ce ? " Ideia liberului arbitru este adevarata, dar nu orice nebunie va fi ingaduita. Numai Dumnezeu poate cintari ce se poate pretinde din pozitia libertatii. Fiindca Dumnezeu a creat fiinte rationale, poate ingadui pretentiile unora, chiar daca ei vor altfel decit vrea Dumnezeu. "Pedepsele" lui Dumnezeu sint "undelemn pe rana" pentru aducerea la adevar. Traind propriile incredintari, necrezind in sfatul lui Dumnezeu ( sau imbolnavindu-se de trufie) Dumnezeu ingaduie experimentarea propriilor incredintari; cei care realizeaza falimentul se intorc spre Dumnezeu recunoscindu-si limitile; cei incapatinati continua "razvratirea", incredintati ca pot sa realizeze fericirea si fara Dumnezeu. Intrebarea este pina cind poti alerga dupa "fericire" si sa vezi ca in loc de fericire drumul ales este din ce in ce mai dureros si fara odihna ? Este adevarat ca "boala" necredintei poate ajunge si irationala cind razvratirea poate ajunge tel, doar de dragul de a te opune; in acest caz Doctorul care vede gravitatea iratoinalului nu il va mai intreba pe pacient daca vrei sa il vindece; liberul arbitru isi pierde sensul cind el devine irational. Pentru a intelege de ce isi pierde sensul , raspunsul il gasim in faptul ca Dumnezeu nu va ingadui fiintelor "bolnave" sa pretinda libertatea de a fi trecute in neexistenta. As cita din memorie: " Nebunul zice in inima sa ca nu este Dumnezeu". Nu aceasta este problema; problema este cum ne raportam la Dumnezeu. Printr-o raportare gresita ( sau persitenta in razvratire) se poate ajunge la "nebunie". Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
tadayo 3390 Raportează post Postat Ianuarie 17, 2014 Nu exista progres in cunoastere fara tatonari, erori, fundaturi, gasirea caii corecte sau macar mai bune decat eroarea. Faza cu pomul cunoasterii e o metafora. Desigur, pentru cine e suficient de subtil ca sa nu ia mot-a-mot legende. 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
sturlubeata 994 Raportează post Postat Ianuarie 17, 2014 Muschiulica ,tu chiar crezi asta? Daca am avea liber arbitru cred ca am sti ,dar nu stim .Suntem doar marionete in mana destinului manati de iluzia ca noi l-am conduce. Liberul arbitru nu exclude posibilitatea existentei unui Dumnezeu. El poate fi un cercetator care incurajeaza liberul arbitru la participantii experimentului sau. Orice cercetator serios stie ca liberul arbitru e foarte important in crearea cadrului unui experiment, caci altfel nu poti extrage rezultate cuantificabile si revelatorii. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
