Credincioşii(teiştii) au inventat acest concept al liberului arbitru pentru a arata ca Dumnezeul lor este bun si intr-un fel a-si justifica credinta si a se justifica pe sine(faptele lor). Daca nu ai avea liber arbitru atunci nu ar avea rost sa fii pedepsit. Evident ca nu poti pedepsi pe cineva care nu are liber arbitru(pentru ca el nu poate alege alta varianta, functioneaza ca o maşina deterministă). Din asta ar rezulta un Dumnezeu rău iar cei care se roaga lui niste ridicoli. Deci ca sa nu pară ridicoli au creat acest concept.
Ok...
Daca eu imi decid propriile actiuni, daca soarta mea e in mâinile mele atunci de ce aş mai avea nevoie de Dumnezeu ? De ce sa mă mai rog, pentru ce ? Orice rău mi s-ar intampla in viaţă, depinde de mine, de intelectul meu, cum voi reacţiona. Eu decid cum rezolv problema, nu trebuie sa apelez la Dumnezeu, pentru ca eu sunt liber, eu decid ce e bine si ce nu, deci nu am nevoie de nimeni altcineva. Daca nu ma descurc sa rezolv o problema inseamna ca nu sunt indeajuns de bun deci cauza sunt eu, rezolvarea trebuie sa o caut in mine, nu trebuie sa caut divinitatea.
Viata mea este determinata de mine si de structura sociala in care ma gasesc. Noi ne influentam unii pe altii, de noi depinde calitatea vietii noastre. Nu trebuie sa ne rugam la Dumnezeu ca sa traim mai bine ci trebuie sa cautam solutii in noi, in sistemul nostru, noi suntem liberi să ne hotărâm viaţa. Nu Dumnezeu pune taxe sau se împrumută la banca mondiala, noi ne creem sistemul in care trăim. Daca un copil se naste cu o boala incurabilă, nu trebuie sa ne rugam la Dumnezeu, ci trebuie sa ne îmbunătăţim cunostintele stiintifice pentru a rezolva aceasta problema si oricare alta s-ar putea ivi in viitor. Daca avem soluţii pentru toate problemele noastre nu ar mai trebui nici măcar să pronunţăm cuvântul Dumnezeu.
Deci, liberul arbitru il exclude pe Dumnezeu !!!
