acces realitate 1081 Raportează post Postat Iulie 25, 2013 (editat) Va invit sa analizati tema topicului si sa va spuneti opinia intru folosul nostru al tuturor; multumesc. De ce ar fi emotia irascibilitatii (nervozitatii) o satisfacere a unei dorinte, a dorintei de a fi irascibil? Intrucat situatia e ceva de genul: Eu (tu sau oricine): 1 - Receptez actiunea unui stimul. 2 - Procesez conform mentalitatii proprii. 3 - Rezultat interpretare: agresiune (lipsa de respect, jignire, ranire, atac, injosire, …). 5 – Fac comanda: “Stapanul doreste irascibilitate”. 4 – Incep sa deschid canalul de acces irascibilitatii, in realitatea ce sunt eu atunci, incep a ma lasa sa traiesc starea de irascibilitate, ma las sa fiu irascibil. 5 – Incep sa deschid canalul de acces in realitatea ce sunt eu atunci a gandurilor ce aduc cuvinte “pe masura”, ma las sa fiu cel ce ridica tonul si utilizeaza cuvinte specifice. 6 – Gandurile-cuvinte si emotia irascibilitatii se propulseaza reciproc in trairea unei stari de realitate-vortex ce poate ajunge la furie. Desigur majoritar acest proces se desfasoara la un nivel reflex aproape insesizabil, ma refer la schema logica functionala, nu la efectele ei sesizabile de catre cel ce experimenteaza emotia. De fapt omul e ca un dirijor iar emotiile sunt precum membrii orchestrei. Mentalitatea e partitura pe care o cunoaste dirijorul si conform careia solicita interventia emotiilor. De ce ajunge omul mereu in aceleasi trairi si nu in altele? Pentru ca stie cum. Consider aceasta schema ca fiind valabila pentru orice tip de emotie distructiva, ba chiar pentru orice tip de emotie, fie ea distructiva sau constructiva (in interpretarea noastra). Emotiile la care nu avem acces, nu se manifesta intrucat nu e indeplinita schema functionala prezentata. Editat Iulie 25, 2013 de omul nimeni Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Redondo 223 Raportează post Postat Iulie 25, 2013 (editat) mi se pare deranjantă(sau nepotrivită) exprimarea la pers I sg deoarece actiunile nu sunt constiente, nu are loc un proces volitiv. si nu stiu cat de mult(e) incluzi tu in mentalitate. d-abia de la punctul 4 e ok sa folosesti pers I dar e mult de discutat aici si depinde de particularitatile fiecarui individ cat se lasă sau cât permite irascibilitatea(sau alte emotii negative). in cazul unora controlul este f. scazut. in cazul emotiilor negative nu se poate vorbi de dorinta, deoarece sunt pur si simplu reactii. sunt cateva exceptii aici cand iti propui tu sa te enervezi sau iti provoci durere, esti masochist.. oricum aici trebuie sa se discute si de liber arbitru(din moment ce vorbim de dorinţe) Editat Iulie 25, 2013 de Redondo Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Vriies 17980 Raportează post Postat Iulie 25, 2013 (editat) Va invit sa analizati tema topicului... Emotiile la care nu avem acces, nu se manifesta intrucat nu e indeplinita schema functionala prezentata. emotiile la care avem acces s-ar manifesta doar daca e indeplinita schema functionala prezentata?... Să înţeleg că emoţiile la care am avea acces s-ar manifesta doar dacă ar fi îndeplinită schema funcţională prezentată? Mi-e greu să înţeleg care-i legătura cu filosofia... Apoi titlul thread-ului: "Sunt emotiile distructive propriilor noastre dorintele?" Acum, na, poate din punctul meu de vedere sună cam ciudat ce spui tu sau, hai să-i spunem, greu inteligibil. Pune-o şi tu într-o formă, aşa, mai inteligibilă... Editat Iulie 25, 2013 de Vriies Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
acces realitate 1081 Raportează post Postat Iulie 25, 2013 (editat) 1 - mi se pare deranjantă(sau nepotrivită) exprimarea la pers I sg deoarece actiunile nu sunt constiente, nu are loc un proces volitiv. 2 - si nu stiu cat de mult(e) incluzi tu in mentalitate. 3 - d-abia de la punctul 4 e ok sa folosesti pers I dar e mult de discutat aici si depinde de particularitatile fiecarui individ cat se lasă sau cât permite irascibilitatea(sau alte emotii negative). in cazul unora controlul este f. scazut. 4 - in cazul emotiilor negative nu se poate vorbi de dorinta, deoarece sunt pur si simplu reactii. sunt cateva exceptii aici cand iti propui tu sa te enervezi sau iti provoci durere, esti masochist.. 5 - oricum aici trebuie sa se discute si de liber arbitru(din moment ce vorbim de dorinţe) 1 - E deranjanta dar iti marturisesc, nu am facut un act de bravada "filozofica", ci unul bazat pe experienta proprie, am constatat existenta posibilitatii de a fi prezent in derularea acestui proces, asa cum un regizor se afla atunci cand regizeaza un spectacol; adica prezent, responsabil, decident. Nu stiu daca voi mai reusi asta, dar am aflat cum e sa fii regizorul escaladarii emotionale negative de la a fi putin iritat la inceput si pana in stadiul de furie, insa facand-o in cunostinta de cauza, voit si controlat, nu emotia detinea controlul ci eu am fost decidentul si i-am persmis sa se manifeste cat de mult am dorit atunci. 2 - Bine spus, mult, foarte mult(e) includ eu in mentalitate, practic tot ce stim si chiar mai mult, adica si cele ce le acceptam ca tabuuri nediscutabile. 3 - In general emotiile (puternice) nu permit controlul, exact cum spui si tu, dar traind ce am trait, am dorit sa impartasesc cu voi, sa facem schimb de experienta si de idei. 4 - Asa am crezut si eu pana la evenimentul cu pricina; si totusi sunt martor mie insumi ca se poate; tu nu ma traiesti pe mine (si nici eu pe tine) iar empatia nu e atat de mare ca sa impartasim in comun trairea cu pricina, tu poti daca ai bunavointa, doar sa remarci existenta unei asemenea posibilitati sau chiar sa imi acorzi credit. 5 - Da, in trairea cu pricina am beneficiat din plin de senzatia de liber arbitru; si apropo de mentalitate, daca iti spun ca includ si liberul arbitru in mentalitate cred ca deja te fac sa atingi pragul de saturatie, asa ca nu il includ. 1 -Să înţeleg că emoţiile la care am avea acces s-ar manifesta doar dacă ar fi îndeplinită schema funcţională prezentată? Mi-e greu să înţeleg care-i legătura cu filosofia... 2 -Apoi titlul thread-ului: "Sunt emotiile distructive propriilor noastre dorintele?" Acum, na, poate din punctul meu de vedere sună cam ciudat ce spui tu sau, hai să-i spunem, greu inteligibil. Pune-o şi tu într-o formă, aşa, mai inteligibilă... 1 - Asa am perceput eu schema functionala, tocmai de aceea am supus-o dezbaterii, pentru a o analiza si remodela daca e cazul; legatura cu filozofia e aceea ca nu o pot incadra nici la stiinta si nici la sanatate sau religie-spiritualitate. 2 - Chiar ma gandeam dupa ce am constatat si eu ce fel a iesit denumirea topicului, "ar fi cazul sa imi ridice cineva mingea la fileu" si iata tu ai facut aceasta oferindu-mi posibilitatea sa ma explic; mersi. Tu, ai citat din textul meu introductiv si constat acolo o fraza, a treia, ce nu pare a fi in textul meu original, aceasta: "emotiile la care avem acces s-ar manifesta doar daca e indeplinita schema functionala prezentata?..." Haosul mai face legea uneori; asa mi s-a intamplat si mie, titlul initial a fost ceva de genul: "Emotiile distructive sunt dorintele noastre?", prin modificarea in forma actuala a rezultat ceea ce se vede, a ramas un "le" nejustificat si eu nu am ma avut acces la a-l sterge. Editat Iulie 25, 2013 de omul nimeni Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Stu' 13013 Raportează post Postat Iulie 26, 2013 Mai bine refulezi, decat sa defulezi. E mai sanatos. A iti dori sa fii linistit desi ceea ce se intampla trezeste in tine nelinistea (indiferent daca ti-o doresti sau nu) - este uman. Nu suntem roboti. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Redondo 223 Raportează post Postat Iulie 26, 2013 (editat) Mai bine refulezi, decat sa defulezi. E mai sanatos. invers e mai sanatos, adica sa te eliberezi, sa scapi de emotiile negative. tocmai de aceea eu îi incurajez pe cei care vor sa ţipe, sa distruga obiecte... din pacate nu poti fi regizor in aceste acte. adica nu-ţi poţi propune sa te duci pe câmp si să ţipi ca să defulezi, nu va funcţiona asa. deci controlul asupra emotiilor tale si implicit liberul arbitru este f. mic sau inexistent. ai nevoie de o situaţie anume, un cumul de factori care sa aducă la suprafaţă emoţiile negative si apoi tu sa te descarci (de exemplu sa te enerveze cineva si apoi sa ţipi la el --- asta se practica prin afară de psihologi pentru controlul furiei). din pacate societatea actuala modelează oamenii catre inhibarea si refularea emotiilor negative. nu mai ai voie sa te afisezi nervos, irascibil, nicidecum sa ai iesiri violente. Editat Iulie 26, 2013 de Redondo 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Stu' 13013 Raportează post Postat Iulie 26, 2013 (editat) invers e mai sanatos, adica sa te eliberezi, sa scapi de emotiile negative. tocmai de aceea eu îi incurajez pe cei care vor sa ţipe, sa distruga obiecte... Stai putin ca m-am zapacit. Defularea e constienta, pe cand refularea nu e constienta. Sau era invers? Cred ca am incurcat termenii. Voiam sa zic ca e mai bine sa defulezi, constant si cate putin...decat sa ajungi la scenariul de a da afara de la prea multe 'adunate' in tine. Editat Iulie 26, 2013 de stupid_me 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Lucia N 11235 Raportează post Postat Iulie 26, 2013 (editat) A fost draguta treaba ca citind ceea ce-a scris stu mai sus am si zis si io ca-i asa si apoi citind comentariul tau, m-am si gandit ca si stu(din nou) ca m-am zapacit si nu mai stiu exact cum sta treaba cu "refularea" si "defularea" si bineinteles ca am si mers sa-l intreb pe "dex". Merci! Editat Iulie 26, 2013 de LuciaD 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Marinel 803 Raportează post Postat Iulie 26, 2013 2. Problema principală este că în cele mai multe cazuri agresivitatea apare din cauza prelucrării insuficiente a informaţiilor externe. Dacă privim evolutiv, acest lucru este firesc. În situaţii critice, răspunsul trebuie să fie rapid. Însă emoţiile "negative" preiau apoi controlul şi inhibă nivelurile superioare ale conştiinţei. Deşi în legislaţie nu este o scuză, acţiunile din timpul "crizelor de nervi" sunt specifice stărilor de conştiinţă alterată. Aceste acţiuni sunt propriile noastre dorinţe (poate ascunse la un nivel mai adânc al conştiinţei)? Cred că asta ai vrut să întrebi. Ei bine, eu consider că în aceste stări nu suntem cu adevărat noi, este doar o parte din noi. Dacă filmezi o persoană în timpul unei asemenea manifestări, ulterior apoape că nu se mai recunoaşte. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Athmy 2564 Raportează post Postat Iulie 26, 2013 Ei bine, eu consider că în aceste stări nu suntem cu adevărat noi, este doar o parte din noi. Dacă filmezi o persoană în timpul unei asemenea manifestări, ulterior apoape că nu se mai recunoaşte. Ba suntem cu adevarat noi, cu singurul amendament ca acest "noi" ne este necunoscut. Daca l-am face cunoscut l-am putea imblanzi instantaneu. Tot ce ignoram si inmagazainam nerezolvat se razbuna pe noi mai devreme sau mai tarziu. Bineinteles ca nu te recunosti daca sunt chestii pe care le tii in tine de decenii, sau chiar din copilarie, cum ar spune psihanalistii. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
