Asa este, dar acest "nu stiu" poate fi o simpla recunoastere a limitelor mintii umane.
Pe cand la religiosi, "nu stiu" inseamna automat "e mana divina". E mai usor sa te crezi atat de important incat sa fii in atentia unei entitati nemuritoare, atotputernica si omniprezenta, sau ala atat de credincios incat "ai vazut" ceea ce altii, satanisti, atei, rauvoitori, nu vad, pentru ca ei nu sunt ca tine, ei nu au credinta ta, decat sa recunosti ca pur si simplu nu stii. (specificare-tu e general pentru un anumit tip de persoane, nu era vorba de tine aici, Vriies)
Se duce cineva la un preot si ii zice ala despre el ce nu i-a zis nimeni. Pfa, e omu lui mnezeu, e sfantu pe pamant. Nu are nimeni smerenia sa inteleaga ca suntem previzibili, lizibili si automati in cele mai multe gesturi si fapte, ca preotul ala lucreaza cu oameni de atata timp, ca rudele lui se spovedesc la el, ca... multe altele. Exista statistici, probabilitati, pe care omul religios le exclude total. Nici macar un neutru "nu stiu" nu pot spune. Trebuie sa fie ceva elevat, galactic, sa arate ca el e ales. Trebuie sa fie ei cei mai cei, chiar si cei care cica se caiesc... pfoa, el nu e doar un pacatos oarecare, el e cel mai mare pacatos...pana si aici razbate narcisismul si paranoia.