Cezara6

... 

Sunt la Socola internata. Nu prea pot vorbi, deși am acces la telefon. Vorbim când ies. 

Nu am înțeles ce ați scris pe forum în afara de ultima postarz

..azi 3 l de bere și un litru de lichior

Voi fi vedeta.. Hahaha... 

Viitorul meu? Ori la nebuni pentru tot restul vieții, ori sa trăiesc ca în parazit singura, dar asta nu va mai tine mai mult de un an, ori sa ma calugaresc, ori sa ma autodistrug...

Da, bun... M-am autosabotat și voi continua sa o fac. De ce? Pentru ca de m-aș fi dus la examen și as fi luat o nota de trecere, purtandu-mi în continuare tâmpită de inteligenta emoțională extrem de scăzută, m-aș fi împotmolit rău de tot la examenul psihologic de la începutul anului școlar. Dacă as fi fost și la tâmpenia aia de examen la fel de negativista ca acum, l-aș fi picat. Dacă l-aș fi picat, ar fi existat întrebări de cum am întrat eu în învățământ. Cum de am obținut avizul în aprilie. Cum? Mita nu am dat, dimpotrivă, trebuia sa mai achit 50 de lei pt evaluarea psihiatrică, dar atunci nu-i aveam... Cum de l-am luat? Din complezenta acelor oameni. Dar bine, psihijatra de acolo mi-a spus de la o posta ca am probleme emoționale pe care trebuie sa le rezolv la psiholog. 

Și mi-a fost groaza de fals în declarații, de pârnaie... Parca ar mai exista diferențe între ospiciu și pârnaie... Dar în fine. Da, m-a luat groaza la acel gând și am paralizat de frica cu 2 zile înainte de titularizare. 

Acum se pare ca ma apuca beția... Și știți ce am eu chef? Sa citesc o carte... Blestemul blestemului, am zis ca nu mai citesc niciodată o carte...Am zis ca ma voi comporta ca ultimul prost nebun care n-a făcut toată viata decât sa păzească curcile în fundul curții.. 

Și acum ce vreau sa fac? Sa îmi bag cuțitul în rana pe care am pus sare citind o carte... Ma iau toți diavolii știind ca vreau sa citesc Flaubert... Răposatul care a picat la titularizare, nu altul. De ce asta? Ça sa sufăr și sa îmi fie rușine... Hahaha. 

Ca de n-aș fi citit vreodată vreo opera de a sa, nu mi-ar fi fost... Dar nu are rost, mai bine beau, gandindu-ma ca nivelul inteligentei mele e undeva la cel pe care îl aveau Bouvard et Pécuchet. 

Acum 1 oră, adal* a spus:

Si cum te-ai gandit sa eviti catastrofa asta?

Eh... Adal, sa știi ca nici nu aveam de gând sa ma titularizez pe educație sexuala. 

REGULA NR 1? 

EVITI Bărbații, ca să nu zic toți oamenii. 

Da, e adevărat ca la 2 și ceva când ieși pe strada într-un cartier limitrof e riscant ca naiba, dar dacă vezi ca gândurile sinucigașe nu te lasă în pace și vocea nebuniei și a beției îți dictează sa cumperi bere, faci cum îți spune Vocea... De te nenorocește vreun bețiv agresiv și violator, recurgi la alt plan. 

Dar uite ca nu s-a întâmplat nimic... 

Doar o necunoscuta amica care era cu petul de Timișoreana de la blocul alăturat ce înjura de sfintisori și Dumnezei... 

Acum am fost iar și mi-am luat un litru de bere ca nu ma lua somnul deloc. Am băut 500 de ml de lichior și juma de litru de bere degeaba. Nici nu m--am amețit, somnul o iluzie... 

Și știi de ce? Ça m-a durut ca naiba mesajul tău. Ai și tu dreptate în felul tau

... 

Dar nu știi ce înseamnă să nu mai vrei sa te trezești de rusine. De rușine pentru ca decizi sa continui sa exiști... 

Mai am pensie, Olga, bucuria tine pana în octombrie. Luna asta am primit 1700 de lei. Nah... 

Eu am un principiu la care țin mult: sa nu fac vreo progenitura. Acesta, din punctul meu de vedere e cel mai mare act de egoism. 

Ce sa îți spun ție? Tu ți-ai ales viata aia, tu ai ales sa trăiești sa îți ajuți copii cu sume incredibile de mari pentru facultate. Acolo în SUA bănuiesc ca nefericiții de copii lucrează part-Time de la 12 ani. 

Eu ce sa fac? Aia e. Oriunde exista nedreptate și lăcomia omului, bineînțeles acolo unde sălășluiește cu unul mai mult de un individ 

Olga, știi ? Îmi permit sa beau, doar atât. E mai ieftina o bere decât un kg de cartofi. Ca de mâncat nu știu de când nu am mai mâncat ceva serios. 

E una sa ai taxa de facultate plătită, alta sa nu ai ce manca. Pai bun, tu zici ca ar fi trebuit sa ma descurc singura de mult timp. Ar fi trebuit, dar vrei tu sa trăiești 9 singura zi în pielea mea? Dacă s-ar putea și ai accepta, te asigur eu ca ai ruga toate divinitate sa nu se mai repete experienta. 

Eu am avut dintotdeauna o imposibilitate de adaptare. Ia tu viata mea, sa zicem ca e aprilie, treci testul psihologic doar din complezenta, învață pentru titularizare, prezintă-te la examen și îndura viata ca în iad. Dormi la 3-4 dimineața, du-te si preda lla o școală la peste 40 de km făcând naveta cu autobuzul zilnic, stai câteva ore cu meșterii iadului, vino acasă, corectează teste, fa planuri de lecție, asigură-te ca ai celle necesare vieții, plătește chiria, pune-te sa dormi văzând ca nu adormi, asta cu un fond de anxietate, teroare sociala, depresie care te face muribund, apt social doar printr-o sfortare Incredibila și pentru puțin timp. 

M-am autoizolat serios. Singurul contact cu oamenii e când cumpăr bautură. 

De ce beau ? Pentru ca mi-am distrus viata, acum rămâne doar sa ma distrug fizic. 

Nu m-am prezentat la Titularizare. 

La 11.05.2016 la 23:08, adal* a spus:

Doamne fereste! Sper ca infinitezimala sa nu ajunga profesoara. Vai de copiii aia care o vor avea profa.

Poate sa ajunga ce vrea ea, si degustatoare de votka, dar nu profesoara. :)

In primul rand ea ar trebui sa se gandeasca la asta, dar nu, ea este invidioasa pe aia care vor putea sa terorizeze copiii si si ea nu.

Ia uite ca nici nu o sa ajung. De o săptămână beau de 3 ori pe zi. 

Ma calmez eu... Am băut singura aseară, dar vorbeam cu Xily

Am băut asa de mult aseară încât am greșit blocul. Cartela de întrare s-a potrivit la un alt bloc. Am urcat pana la etajul 3, la ușă care credeam ca e a mea. Nu se potrivea cheia! Prăpăd! Am văzut eu ca 2 uși nu erau la fel ca ale vecinilor pe care le știam, dar în credință mea nestramutat am crezut ca oamenii și-au schimbat ușile între timp. 

A fost jale mare, am sunat-o si pe proprietara.. 

Acum ma doare capul și nu știu nimic. 

Merci ! Am de la 18.

Vai, vai, vai... M - am trezit, azi am examen... 

Absinth sau... 

BEI aici și mori acasa

Peste fix o luna bunica mea va împlini 82 de ani. 

Pledoarie pentru ignoranță

-

Sobrietatea născută dintr-o veche beție de absint mi-a măcinat pe rând speranțele și iluziile odioase care mi-au străpuns persoana care a încetat să mai fie. Gândire mahmură, dar fecundă, nopți înhăitate cu o dulce psihoză distrugătoare, nopți de licantropie, ca acum zece ani, mă lasă să urlu la lună.

Lună, de ce îmi ești străină și taci ca de obicei? Oare știi că ți-am îngropat infantul sub scrumul unor resturi de țigări rămase de ceva timp într-o scrumieră care de fapt este o cană? Eu alint acea scrumieră cu numele de ,,piedestal.”

Am venit aici să scriu pentru că m-am certat cu Balzac. Credeam că pot să îl întovărășesc, credeam că îmi permite ca măcar în lumea lui să pot să rămân. însă și el mi-a zisː ,,PLEACĂ, SPIRIT IMPUR, NU VĂD ÎN TINE DECÂT O VIAȚĂ CONDENSATĂ!”

Mi-am spus că este de cuviință ca măcar în acel moment să îl ascult, nu să îmi mai târșâi reziduurile cognitive printr-o lume în care nu mi-a fost dat să trăiesc, și dacă mi-ar fi fost dat să trăiesc, ar fi fost mai bine să trăiesc într-o lume în care aș fi știut să trăiesc, în care m-aș fi putut, cu un alt fel de fire cameleonică, preschimba, într-un individ care nu este bântuit nici de amplitudini, nici de joase frecvențe afective, ci de o preaîndrăgită platitudine. 

Balzac m-a folosit, din acest motiv ni s-a scindat ceea ce eu credeam că ne este un drum comun. Cât timp am avut cafea, țigări, puțină hrană, m-a considerat demnă de a-l întovărăși pe acel drum, iar, când am rămas fără, m-a lăsat de izbeliște. M-am văzut nevoită să urmez un alt drum căci la prima răscruce a drumului pe care l-am urmat cu Balzac, erau alte câteva drumuri. Nu știu ce formulă de despărțire am folosit atunci când mi-a zis acele vorbe urâte, poate că am fost ceva ca: Adieu! À Dieu ! Parbleu sau Tubleu, chiar nu mai știu, și oricum, dacă aș ști, n-aș mai împărtăși cu nimeni intimitățile mele. Eu  una mi-am urmat drumul meu.

Scriu de foame, de sete, din lipsa de țigări, din dorința de a nu distruge lucrurile ,,nevinovate” din jur. Trebuie totuși, să menționez că există o excepție din tagma lucrurilor din jur nevinovate, acelea sunt cărțile. Având firea slabă, am fost cu ușurință ispitită, sedusă, chiar, de aceste viclene lucrări omenești și diavolești, deopotrivă. Nu îmi vine a crede că eu i-am plâns soarta lui Don Quijote când i s-au ars tomurile de savantlâc.

Pe mine cine o să mă plângă? Și din acest motiv scriu. Scriu cu intenția de ,,a seduce” un suflet nevinovat, pe care să îl amăgesc, să îl fac să mă înțeleagă până la momentul de a-l aduce la un paroxism al smintelii, și care să îmi plângă pierderea lacrimilor care nici nu va exista.

 Ce își poate dori un cititor înflăcărat mai mult decât să se ,,contopească” spiritual cu autorul pe care îl idolatrizează cu habotnicie? Poate doar dorința de a nu se fi apucat vreodată să citească. 

Oricât aș arunca eu cu cărbuni aprinși în biblioteci întregi pe rafturile cărora sălășluiește înțelepciunea, sub nici o formă nu aș putea să o suprim. Dacă, prin absurd, aș instaura un regim dictatorial care s-ar fundamenta pe niște ideologii de stârpire în masă a înțelepciunii, nici atunci nu aș rezolva mare lucru prin crematoriile mele în care aș arde maculatura cărților în care se găsește și...ÎNȚELEPCIUNEA. Înțelepciunea și știința sunt imateriale, de fapt, răspândite în diverse cutii craniene. Tot ceea ce se află în acele cutii craniene, tot amalgamul acela de cunoștințe, informații, conceptualizări șamd: versete biblice, capitole din Kant știute pe de rost, poezii scrise de Rabelais și declamate de vreun glas fără a se folosi de vreo hârtie pe care e scrisă acea poezie, informații privitoare la ora de deschidere a unei biserici sau a închiderii vreunei crâșme, mersul trenurilor, programul de vizită la vreun spital, toate acestea, și multe altele, la care eu nici măcar nu pot gândi, sunt inculcate în creierele ,,înțelepților”. Cum aș putea eu, o ființă atât de mică, dar cu o ură față de cunoaștere atât de mare, să intervin în concretizarea ignoranței desăvârșite? Soluția este una fantasmagorică, la fel ca ceea ce am scris. Constă în invocarea demonilor indolenței, a ocrotitorilor somnoroșilor și a celor care gândesc doar că nu pot gândi, poate-poate vor poseda grabnic toată specia umană și mă vor ajuta în demersul meu.

Soluția mai proastă, dar mai apropiată de realitate este să nu mai scriu. Nescriind, voi înlesni pentru o mână de oameni apariția ignoranței.

Am avut probleme cu tehnologia la inspecția pt proba practica. 

In plus, am vorbit cam rigid, cam,, elevat'' pentru niște elevi de clasa a VII-a. Nu ar fi avut ce cauta subjoctivul în cerințele pe care le aveam de la ei. 

Am luat 8. Dar nu o sa ma bat acum pentru asta, ma pregătesc pentru scris, pe 13 iulie va fi.