CAPITOLUL 4

ANALIZA COMPARATA PE TEXT

 

In emisfera noastră sunt trei religii predominante:in ordinea apariţiei lor sunt religia iudaică cu vechime de mii de ani, religia creştina apărută acum două mii de ani şi religia musulmana apărută in jurul anului 700.Toate trei sunt monoteiste.Cărţile de bază după care se ghidează aceste credinţe sunt: Vechiul Testament pentru religia iudaică, Noul Testament pentru religia Cristică şi Coranul pentru religia musulmană. Religia musulmană a apărut ulterior inceputului abaterilor semnalate de la creştinism .

Vom incerca să analizăm corespondenţa intre faptele reprobabile arătate in capitolul 1anterior cu doctrinele religioase ale iudaismului dinVechiul Testament şi creştinismului din Noul Testament.

 

Războaie, Răzbunare

 

-- Noul Testament Matei 5-Predica de pe munte: ”Fericiţi făcătorii de pace, că aceştia fiii lui Dumnezeu se vor chema” şi: ”a-ţi auzit că s-a zis celor de demult: să nu ucizi; iar cine va ucide vrednic va fi de osânda. Eu insă vă spun vouă: că oricine se mânie pe aproapele său vrednic va fi de osânda”

 

--Vechiul Testament: Ieşirea 21.23.Rânduieli comunicate de către Domnul, lui Moise:…”Iar de va fi şi altă vătămare, atunci să plătească suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mâna pentru mână, picior pentru picior…”;

Ieşirea 22.20 “Cel ce jertfeşte la alţi Dumnezei să se piardă” ;

23.20:”Iată eu trimit inaintea ta pe ingerul meu, ca să te păzească in cale şi să te ducă, la pământul acela pe care l-am pregătit pentru tine….De veţi asculta cu luare aminte glasul ingerului meu şi veţi indeplini toate câte vă voi spune, voi fi vrăjmaşul vrăjmaşilor tăi şi potrivnicilor tăi le voi fi potrivnic. Căci când va merge inaintea ta ingerul meu, povăţuitoru tău, şi te va duce la Amorei, la Hetei, la Ferezei, la Cananeei, la Gherghesei, la Hevei şi la Iebusei, şi-i voi stârpi pe aceştia de la faţa voastră. Atunci să nu te inchini la dumnezeii lor, nici să le slujeşti, nici să faci după faptele acelora, ci să-i zdrobeşti de tot….Groază voi trimite inaintea ta şi voi ingrozi de tot pe poporul asupra căruia veţi merge şi voi pune pe fugă pe toţi vrăjmaşii tăi..”

23.32:”Să nu vă amestecaţi şi să nu faceti legământ cu ei, nici cu dumnezeii lor. Să nu locuiască ei in ţara voastra, ca să nu vă facă să păcătuiţi impotriva mea….”;

34.5.Atunci s-a pogorât Domnul in nor , a stat acolo şi a rostit numele lui Iahve. Si Domnul trecând pe dinaintea lui a zis”Iahve, Iahve, Dumnezeu iubiutor de oameni, milostiv, indelung răbdător plin de indurare şi de dreptate, care păzeşte adevărul şi arată milă la mii de neamuri; care iartă vina şi răzvrătire şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel care păcătuieşte; care pentru păcatele părinţilor pedepseşte pe copiii şi pe copiii copiilor până la al treilea şi al patrulea neam”

Numerii cap.21;22;23 Domnul ajută pe Izrael să facă prăpăd in toate popoarele pe unde trec

31.7 Si au lovit ei pe Madian, cum poruncise Domnul lui Moise, şi au ucis pe toţi cei de parte bărbătească

31.9 Iar pe femeile Medianiţilor şi pe copiii lor le-au luat fiii lui Israel in robie….

31.14 Atunci s-a mâniat Moise pe căpeteniile oştirii, pe căpeteniile miilor şi pe sutaşii, care se intorseseră de la război, şi le-a zis Moise:

Pentru ce a-ţi lăsat vii toate femeile?

Căci ele după sfatul lui Valaam, au făcut pe fiii lui Israel să se abată de la cuvântul Domnului, pentru Peor, pentru care a venit bătaie asupra oştii Domnului.

Ucideţi dar toţi copiii de parte bărbătească şi toate femeile ce au cunoscut bărbat, ucideţi-le!….vezi in continuar instructiuni pentru impărţirea prăzii date de către Domnul.

33.55.”Iar dacă nu veţi alunga de la voi pe locuitorii pământului, atunci cei rămaşi din ei vor fi spini pentru ochii voştri, şi bolduri pentru coastele voastre şi vă vor strâmtora in ţara in care veti trăi, şi atunci vă voi face vouă ceea ce aveam de gând să le fac lor.”

Deuteronomul 6.10 Zis-a Moise:”Iar când te va duce Domnul Dumnezeul tău in pământul acela , pentru care s-a jurat părinţilor tai: lui Avram, lui Isaac şi lui Iacov, ca să-ţi dea cu cetaţi mari şi frumoase, pe care nu le-ai zidit tu, cu case pline de toate bunătaţile pe care nu le-ai umplut tu, cu fântâni sapate in piatră, pe care nu le-ai săpat tu, cu vii şi cu măslini , ce n-ai sadit tu, şi vei mânca şi te vei satura, atunci păzeşte-te sa nu se ademeneasca inima ta, ca să uiţi pe Domnul…”

7.1 Moise:”Când Domnul Dumnezeul tău te va duce in pământul care mergi să-l moşteneşti si va izgoni de la faţa ta neamurile cele mari şi multe…şapte neamuri care sunt mai mari şi mai puternice decat tine, şi le va da Domnul Dumnezeul tau in mâinile tale şi le vei bate: atunci să le nimiceşti, să nu faci cu ele nici un legămanut şi sa nu le cruţi….”

20.13 Moise:”Si când Domnul Dumnezeul tău o va da in mâinile tale, sa loveşti cu ascuţişul săbiei pe toţi cei de parte bărbăteasca din ea. Numai femeile şi copiii, vitele şi tot ce-i in cetate, toata prada ei sa o iei pentru tine şi să te foloseşti de prada vrăjmaşilor tăi, pe care ţi i-a dat Domnul Dumnezeul tău in mână. Aşa să faci cu toate cetăţile care sunt foarte departe de tine şi care nu-s din cetăţile popoarelor acestora. Iar in cetăţile popoarelor acestora, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le dă in stăpânire să nu laşi in viaţă nici un suflet” …

.

Inchiziţia

 

Noul Testament:Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi.

Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, si cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura

De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei in seamă?

Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este in ochiul tău?

Faţarnice, scoate intâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău

Si ne iarta nouă greşelile noastre, precum si noi iertăm greşiţilor noştri;

Si nu ne duce pe noi in ispită, ci ne izbăşvete de cel rău. Că a Ta este impărăţia şi puterea şi slava in veci, Amin!

Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatal vostru cel ceresc.

Iar eu vă zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.

Aţi auzit că s-a zis celor de demult:să nu ucizi; iar cine va ucide, vrednic va fi de osandă.

Eu insă va spun vouă: că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; iar cine va zice fratelui său : râca, vrednic va fi de judecata

 

Vechiul testament:

Leviticul 24.13 Atunci a grăit Domnul cu Moise şi a zis:

“Scoate pe hulitor afară din tabără şi toţi cei ce au auzit să-şi pună mâinile pe capul lui, iar toată obştea să-l ucidă cu pietre”.

24.16 “Hulitorul numelui Domnului, să se omoare neapărat; toată obştea să-l ucidă cu pietre. Sau străinul sau băştinaşul de va huli numele Domnului, să se omoare”.

Iosua 7.15”Iar insul care se va dovedi că a furat lucrul dat spre nimicire , să se ardă cu foc şi el şi câte are, pentru că a călcat legământul Domnului şi a făcut fărădelege in Israel”

Ieşirea 20.1 Atunci a rostit Domnul inaintea lui Moise toate cuvintele acestea: ”Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te-a scos din pămantul Egiptului şi din casa robiei

Să nu ai alţi dumnezei afară de mine.

Să nu-ti faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt in cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt in apele de sub pământ!

Să nu te inchini lor, nici să le slujeşti, că eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepseşte pe copii pentru vina părinţilor ce mă urăsc pe mine, pâna la al treilea şi al patrulea neam. Si mă milostivesc până la al miilea neam, pentru cei ce mă iubesc şi păzesc poruncile mele

Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău in deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia in deşert numele lui “….

 

 

Cruciadele:

 

Noul testament nu are nici o prevedere care să justifice aceste războaie

Vechiul testament:

Deuteronomul 6.10 Zis-a Moise:”Iar când te va duce Domnul Dumnezeul tău in pământul acela , pentru care s-a jurat părinţilor tai: lui Avram, lui Isaac şi lui Iacov, ca să -ţi dea cu cetăţi mari şi frumoase, pe care nu le-ai zidit tu, cu case pline de toate bunătăţile pe care nu le-ai umplut tu, cu fântâni săpate in piatră, pe care nu le-ai săpat tu, cu vii şi cu măslini , ce n-ai sădit tu, şi vei mânca şi te vei sătura, atunci păzeşte-te să nu se ademeneasca inima ta, ca să uiţi pe Domnul…”

7.1 Moise:”Când Domnul Dumnezeul tău te va duce in pământul care mergi să-l moşteneşti şi va izgoni de la faţa ta neamurile cele mari şi multe…şapte neamuri care sunt mai mari şi mai puternice decat tine, şi le va da Domnul Dumnezeul tau in mâinile tale şi le vei bate: atunci să le nimiceşti, să nu faci cu ele nici un legămant şi sa nu le cruţi….”

20.13 Moise:”Si când Domnul Dumnezeul tău o va da in mâinile tale, sa loveşti cu ascuţişul săbiei pe toţi cei de parte bărbăteasca din ea. Numai femeile şi copiii, vitele şi tot ce-i in cetate, toată prada ei să o iei pentru tine şi să te foloseşti de prada vrăjmaşilor tăi, pe care ţi i-a dat Domnul Dumnezeul tău in mână. Aşa să faci cu toate cetăţile care sunt foarte departe de tine şi care nu-s din cetăţile popoarelor acestora. Iar in cetăţile popoarelor acestora, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le dă in stăpânire să nu laşi in viaţă nici un suflet”

Numerii capitolele 21-25

 

Organizarea bisericilor, drepturile clericilor:

 

Noul testament:

Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra in impărăţia cerurilor

Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi inaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată la Tatăl vostru cel din ceruri

Deci când faci milostenie, nu trâmbiţa inaintea ta, cum fac făţarnicii in sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă; i-şi iau răsplata lor.

Tu insă când faci milostenie, să nu ştie dreapta ta ce face stânga ta

Ca milostenia să fie intr-ascuns şi Tatal tău, care vede in ascuns, iţi va răsplăti ţie

Iar când vă rugaţi , nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând in picioare, să se roage, ca să arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă, işi vor lua răsplata lor.

Tu insă, când te rogi, intră in cămara ta şi, inchizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este in ascuns, şi Tatăl tău, care vede in ascuns, iţi va răsplăti ţie.

Când vă rugaţi nu spuneţi multe ca păgânii, că ei cred că in poliloghia lor vor fi ascultaţi.

Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de ce aveţi trebuinţă mai inainte ca să cereţi voi de la el

 

Vechiul testament:

Numerii1.49”Vezi ca seminţia lui Levi să n-o bagi la numărătoare şi sa nu-i numeri pe fiii lui Levi cu fiii lui Izrael, ci rânduieşte pe Leviţi la cortul adunării şi le incredinţează toate lucrurile lui şi toate câte sunt in el:ei să poarte cortul şi toate lucrurile lui să slujeasca in el şi să i-şi aşeze tabăra imprejurul lui.Când va fi să plece cortul, leviţii să-l strânga, şi când va fi să se oprească leviţii să-l aşeze; iar de se va apropia unul străin sa se omoare.

3.6’Ia seminţia lui şi o pune la indemâna lui Aaron, preotul ca să-l ajute in slujba lui.

3.11Si a grăit Domnul către Moise şi a zis:”Iată eu am luat din fiii llui Israel pe Leviţi in locul tuturor celor ce se nasc intâi in Israel şi aceia vor fi in locul acestora; Leviţii să fie ai mei căci toţi intâii născuţii sunt ai mei..”…..

 

Morala:

 

Noul Testament:Predica de pe munte in intregime

Vechiul testament:.:Ieşirea 3”. dă poporului acestuia trecere inaintea Egiptenilor, si când veţi ieşi nu veţi ieşi cu mâinile goale.

Ci fiecare femeie va cere de la vecina sa şi de la cea care stă cu ea in casă: vase de argint, lucruri de aur şi haine, şi veţi impodobi cu ele pe fiii voştri şi pe femeile voastre şi veţi prăda pe Egipteni:

11.2’ “Spune dar poporului in taină, ca fiecare bărbat de la vecinul lui şi fiecare femeie de la vecina ei, să ceară imprumut vase de argint şi vase de aur şi haine”

Si a dat Domnul poporului său trecere inaintea Egiptenilor şi aceştia i-au imprumutat cele cerute. Dar şi Moise ajunsese mare foarte in pămantul Egiptului, inaintea lui faraon şi a slujitorilor lui faraon şi a tot poporul.”

33.1 Apoi a zis Domnul către Moise:”Du-te de aici tu şi poporul tău, pe care l-ai scos din pământul Egiptului, şi suiţi-vă in pământul, pentru care m-am jurat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: urmaşilor voştri i-l voi da. Eu voi trimite inaintea ta pe ingerul meu şi va izgoni pe Cananeei, pe Hetei, pe Ferezei pe Gherghesei, pe Hevei şi pe Iebusei,

Si te voi duce in ţara unde curge lapte şi miere.Dar eu nu voi merge in mijlocul vostru, ca să nu vă pierd pe cale, pentru că sunteţi popor indărătnic!”

Deuteronomul 6.10 Zis-a Moise: ”Iar când te va duce Domnul Dumnezeul tău in pământul acela , pentru care s-a jurat părinţilor tai: lui Avram, lui Isaac şi lui Iacov, ca să- ţi dea cu cetăţi mari şi frumoase, pe care nu le-ai zidit tu, cu case pline de toate bunătaţile pe care nu le-ai umplut tu, cu fântâni săpate in piatră, pe care nu le-ai săpat tu, cu vii şi cu măslini ce n-ai sădit tu, şi vei mânca şi te vei sătura, atunci păzeştete să nu se ademeneasca inima ta, ca să uiţi pe Domnul…”

 

CONCLUZIE

 

Analiza comparată pe text arată fără nici o indoială că faptele “creştineşti “ menţionate, şi care cum s-a arătat anterior sunt numai vârful părţii vizibile in istorie, decurg exclusiv din perceptele Vechiului Testament şi nu au nimic comun cu invăţătura lui Iisus Cristos. Datele comparative citate sunt numai exemplificative: atăt in noul cât şi, mai ales, in Vechiul Testament pot fi găsite şi alte numeroase date care să confirme că in practica crestină, incă de la inceputuri, s-a urmat invăţătura Vechiului Testament, respectiv indrumările date de către Domnul urmaşilor lui Avraam.

Credinţa oamenilor in Biblie este o credinţa simultan in doi Dumnezei complet opuşi. Acest fel de credinţă este mai rău, periculos, decât lipsa oricărei credinţe. Autorii atei ai faptelor reprobabile fac aceste fapte din voinţa şi cu discernământul propriu; in timp ce la credincioşi, faptele, chiar dacă conştiinţa proprie nu le-ar aproba, se fac pentru a indeplini voia Domnului

Nu se poate contesta că Vechiul Testament este o lucrare preţioasă de istorie veche a zonei orientului apropiat, cumulată cu o carte de cultură avansată, şi deasemeni este baza religiei vechiului popor evreu. Yahve, dumnezeul acestora, a comunicat unui intemeietor: Avraam, locuitor in Mesopotamia, şi urmaşilor acestuia, că sunt aleşii lui, asigurându-i de tot sprijinul pentru a ocupa ţara Canaan, a invinge şi a indepărta toate popoarele care le stăteau in cale, cu condiţia să fie unicul lor Dumnezeu, să respecte toate canoanele pe care le-a comunicat dealungul timpului lui şi urmaşilor lui aleşi, canoane numite Legi. Unele dintre acestea sunt universal valabile, dar cele de bază sunt in contradicţie totală cu legile date de Iisus, cu cele care ar trebui să fie urmate de credincioşii creştini. Printre acestea, o lege de bază era ca nici un contact nu este admis intre un Israelit(urmaş al lui Avraam) şi un om de alta naţie.

Domnul Iahve al Vechiului Testament decide, incepând cu intemeietorul Avraam, să susţină familia şi urmaşii acestuia ,să le asigure o viaţă imbelşugată şi ajutor calificat pentru invingerea oricărui popor care s-ar opune in prezent şi viitor lui şi urmaşilor lui , cu condiţia ca aceştia să creadă numai in el şi să respecta regulile impuse prin legi verbale directe . Domnul Iahve se recunoaşte ca fiind Dumnezeul numai al acestui popor, orice alte popoare fiind considerate duşmane dacă nu se supun poporului ales.

O caracteristică specială a acestei religii este că se adresează bărbaţilor, descendenţa acceptată este numai pe linie paternă”din tată in fiu”, o reliugie cu norme corecte şi precise de conduită intre membrii comunităţii dar care norme nu trebuie respectate faţă de alte popoare .Este o religie apărută in perioada patriarhatului, când bărbaţii au reuşit să ia conducerea societăţii şi să impună violenţa in rezolvarea problemelor , implicit să ajute natura să diminueze numărul lor prin războaie de autodistrugere

Prin acceptarea credinţei in Vechiul Testament popoarele, altele decât cel Israel, recunosc implicit şi că Yahve nu este Dumnezeul lor din moment ce Insaşi Yahve spune că este Dumnezeul numai al poporului ales şi, deci, superioritatea poporului ales dată de sprijinul lui Yahve exclusiv pentru acesta..

Tot din analiza făcută in această lucrare rezultă că religia Dumnezeului lui Iisus a fost deturnată, creştinii practicând religia combinată incă de la inceputuri.

O intrebare rămâne totuşi: dacă Dumnezeu , acela pentru care Iisus este fiul, nu este Domnul Yahve, cine este Yahve?

Din evenimentele semnalate in Vechiul Testament rezultă că Domnul Yahve este puternic, dar nu atotputernic: Eliberarea evreilor din Egipt a fost deosebit de grea (puterea Domnului faţă de puterea faraonului) la fel ca şi odiseia transferului in Canaan. Tot din instrucţiunile date de către Domnul Israelului rezultă că i-i invaţă pe aceştia că pot să se comporte faţă de neevrei in mod nedrept, imoral, părtinitor, răzbunător, pentru ca oriccum vor primi ajutorul lui.

Este interesant de semnalat asemănarea conţinutului ofertei făcute de către Yahve in Vechiul Testament către Avraam şi de către diavol, in Noul Testament, către Iisus:

--In Vechiul Testament :

Facerea 13.14.Deci a zis Domnul către Avram, după ce s-a despărţit Lot de dânsul: ”Ridică-ţi ochii şi din locul, in care eşti acum, caută spre miazănoapte, spre miazăzi şi răsărit şi spre mare, că tot pământul cât il vezi , ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi pe veci. Voi face pe urmaşii tăi mulţi ca pulberea pământului; de va putea cineva număra pulberea pământului , va număra şi pe urmaşii tăi. Scoala şi cutreieră pământul acesta in lung şi in lat, că ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi pe vecie.”

--In Noul Testament:

Matei.4.1Atunci Iisus a fost dus de Duhul in pustiu ca să fie ispitit de către diavolul….. Din nou diavolul l-a dus pe un munte foarte inalt şi i-a arătat toate impărăţiile lumii şi slava lor

Si i-a zis Lui:Acestea toate Ti le voi da Tie, dacă vei cădea inaintea mea şi Te vei inchina

 

 

CAPITOLUL 6

PE FIRUL ISTORIEI `

 

Ascensiunea cultului lui Yahve in Vechiul Testament se datoreaza preponderent minunilor pe care le puteau realiza cu ajutorul lui principalii eroi ai lucrarii.Cele mai importante incep cu salvarea de la innec cu ajutorul arcei lui Noe şi apoi cu ajutorul dat lui Avraam si urmaşilor lui pentru a invinge toate popoarele care se opuneau ocuparii celei mai fertile zone din regiune, Canaanul .Caracteristic minunilor din vechiul testament este caracterul lor violent, de pedepsire, in comparaţie cu cele făcute de Iisus.

Unul din personajele cheie din Vechiul Testament a fost Moise. Dacă până la el cultul lui Yahve era mai puţin organizat, Moise la indrumarea lui Yahve a stabilit pentru popor reguli stricte de comportament şi ierarhia conducătoare mergând până la amănunte ca de exemplu detalii privind executarea cortului şi imbrăcămintea preoţilor. Moise s-a născut in Egipt . Atât tatăl cât şi mama lui erau din familia de evrei cu numele Levi (Ieşirea 2…).A mai avut un frate cu numele Aaron. Dat fiind adoptarea lui de către familia faraonului a avut posibilitatea să cunoască organizarea statului egiptean ,organizarea cultului zeilor şi pe preoţii acestui cult. Sub indrumarea lui Yahve a organizat ieşirea Evreilor din Egipt. Minunile pe care le-a făcut Yahve direct sau prin intermediul lui, de multe ori la concurenţă cu minunile făcute de preoţii egipteni, au dus in final la plecarea din Egipt. In perioada celor 40 de ani cât evreii au stat in pustie s-a realizat instruirea şi unificarea celor 12 ramuri ale urmaşilor lui Iacov la indrumarea lui Yahve şi sub directa conducere a lui Moise. Yahve a stabilit ca Moise să fie conducătorul evreilor, fratele lui, Aaron, fiii şi urmaşii lui Aaron să fie preoţi ai templului iar ceilalţi din familia Levi să fie slujitori la templu din tată in fiu(Leviţii). Perntru ambele ramuri conducătoare s-au stabilit obligaţii şi drepturi speciale. Deoarece au fost şi tentative de contestare a puterii stabilite, cu ajutorul lui Yahve şi conform cu normele religiei stabilite de acesta, răsculaţii au fost omorâţi (Numerii 16… )pentru ca experienţa să nu se mai repete.

Poporul Israel , in schimbul asigurării spijinului dumnezeiesc dovedit de istoria dinastiei lui Avraam, trăia intr-o frică continuă de consecinţele grave ale unei abateri de la legile lui Yahve.Prin inventarieri repetate (numărătorile) şi insemnarea de la naştere prin tăierea imprejur poporul era strict supravegheat. Preoţii şi leviţii ,caste cu puteri conferite de către Yahve,aveau această obligaţie. Cunoaşterea Legii şi istoria aplicării ei erau introduse in instruirea fiecărui evreu incă din primii ani de viaţă. Pedeapsa pentru contactul cu străinii sau pentru abaterea de la credinţa in Yahve era moartea. Sunt numeroase exemple in Vechiul Testament care dovedesc aceasta. Se poate spune că situaţia populaţiei Israel era asemănătoare cu a populaţiilor europene catolice din timpul inchizţiei, când ierarhia bisericească reuşise să acapareze puterea, inclusiv laică, şi aplica legile iudaice deşi se intitulau creştini, credincioşi lui Iisus.

In decursul istoriei lor de la Iacov până la Iisus, datorită abaterilor conducătorilor laici şi religioşi faţa de legile stabilite pentru poporul israel de către Yahve au apărut mulţi nemulţumiţi care adunând popor in jurul lor criticau corupţia acestora şi imaginau o societate mai dreaptă. Aceştia au fost proorocii. Lumea ii asculta pe aceştia deoarece o reprezenta. Este de prercizat ca nici un prooroc menţionat in Biblie nu a atacat in vreun punct credinţa in Yahve şi in Legi. Dintre dorinţele lor, aceleaşi cu dorinţa generală era apariţia uni evreu care să indeplinească speranţa de curăţire a societăţii ,de curmare a abaterilor de la lege a slujitorilor templului şi a puterii laice

In această conjunctură a apărut Iisus. Prin vorbele şi faptele lui s-a dovedit a fi apropiat de popor şi dorinţele acestuia şi ca atare a fost considerat ca mântuitorul, cel dorit de prooroci. Minunile făcute de Iisus au dermonstrat puterea lui divină.

După botez, când a inceput propăvăduiurea noii religii, Iisus a ştiut că timpul lui de viaţă va fi drastic limitat deoarece Yahve, respectiv Legea, prevedea ca cel ce se va indoi de Domnul trebuie să fie dat morţii.(un exemplu Ieşirea 22.20:”cel ce jertfeşte la alti dumnezei să se piardă” sau: Leviticul 24.13: Atunci a grăit Domnul cu Moise şi a zis:

“Scoate pe hulitor afară din tabără şi toţi cei ce au auzit să-şi pună mâinile pe capul lui,iar toată obştea să-l ucidă cu pietre”, 24.16 “Hulitorul numelui Domnului,să se omoare neapărat;toată obştea să-l ucidă cu pietre.Sau străinul sau băştinaşul de va huli numele Domnului,să se omoare”.sau:”Deut.19.20:Iar proorocul care va indrazni să grăiască in numele meu ceea ce nu i-am poruncit eu să grăiască,şi care va grăi in numele altor dumnezei,pe un astfel de prooroc să-l daţi morţii”}

Dar pentru a amâna cât mai mult sentinţa inevitabilă trebuia să nu atace direct credinţa in Yahve ci să arate că o intregeşte şi că ceea ce spune el corespunde cu ceea ce doreau şi profeţii. O necesitate urgentă era ca in această scurtă perioadă ce mai avea de trăit , religia lui ,pentru a nu pieri odată cu el, să se extindă,să poată fi distribuită unui număr cât mai mare din populaţie. In acest scop şi-a ales 12 oameni din popor, apostolii, şi aceştia fiecare câte un număr de ucenici, in total 70 sau 72 cărora iniţial le-a dovedit prin fapte că este Dumnezeu cel aşteptat şi prin vorbe şi exemple doctrina binelui, iertării, păcii pe care o aveau de propăvăduit. Asigurându-le posibilitatea de a face şi ei unele tămăduiri i-a trimis “in cetăţi”să anunţe apariţia lui, a puterilor şi faptelor lui şi a noului in credinţă propăvăduit de el.

Atât apostolii cât şi ucenicii erau oameni simpli credincioşi in Yahve şi desigur nu le-a trecut prin minte că ceea ce fac este impotriva credinţei lor, altfel ştiind ce pedeapsă ii poate aştepta.

In cei 2-3 ani de propăvăduire Iisus a putut fi cunoscut de cât mai mulţi, a devenit popular, poporul a simpatizat cu el pentru zicerile şi faptele lui, unele sancţionând drastic corupţia clerului. Conducătorii religioşi au fost din ce in ce mai alarmaţi de faptele lui Iisus care le submina autoritatea şi credinţa in legile lui Iahve. Au incercat cu diverse provocări, dar deoarece Iisus nu a afirmat că este impotriva credinţei in Yahve nu puteau sa-l acuze. Când prin faptele lui: nerespectarea zilei domnului, mustrarea slujitorilor cultului şi altele, nu au mai avut nici o indoiala că atentează la credinţa veche au cumpărat atunci o persoană din cercul apropiat lui Iisus, pe Iuda, care să mărturisească impotriva lui . Acum preoţii şi leviţii puteau sa-l acuze de trădarea legii lui Yahve , să intoarcă poporul impotriva lui şi să-l condamne la moarte in conformitate cu prevederile religiei iudaice. Alegerea ca Iisus să fie cel crucificat şi nu răufăcătorul, arată cât de temător era poporul evreu de a incălca Legea care prevedea pedeapsa cu moartea pentru blasfemie. In timpul procesului apostolii şi ucenicii au realizat că sunt in acelaş pericol ca şi Iisus de a fi acuzaţi de blasfemie şi omorâţi s-au dezis de el şi s-au ascuns. După inviere Leviţii au realizat că noua credinţă poate fi in folosul lor dacă va fi propagată ca un apendice al credinţei in Yahve şi au acceptat ca aceasta să se extindă in afara statului ne mai pedepsindu-i pe apostoli şi ucenici. Cazul diaconului Stefan arată că ingăduinţa era valabilă numai dacă propagarea se făcea astfel incât Iisus să fie considerat trimis de Yahve. Era perioada ocupării ţării de către imperiul roman şi mulţi i-şi părăseau ţara. Pentru a inţelege felul cum s-au petrecut lucrurile după Îisus trebuie menţionat că potrivit Legii, evreilor li se interzice, sub ameninţarea cu moartea, să aibă contact cu alte naţii, sau să părăsească credinţa in Yahve (Leviticul 24.13;Deuteronomul 13.8; Leviticul 24.16; Fapte 10.28 şi 11 )..Din aceste considerente orice emigrant evreu nu putea să se amestece cu poporul unde trăia, căuta alţi coreligionari işi căuta un levit, sau era căutat şi se autoenclaviza .Acestor enclave se adresau apostolii şi ucenicii şi numai prin intermediul lor s-a făcut extinderea credinţei in Iisus. Cei care au acceptat pe Iisus au acceptat in sensul că Yahve l-a trimis pe acesta pentru a pedepsi abaterile de la Lege ale conducătorilor religioşi şi laici.

Ocuparea Israelului de către Imperiul Roman a fost principalul factor favorabil pentru propagarea crestinismului in afara Israelului. Numai aşa grupurile de emigranţi au putut ieşi şi face enclave in teritoriul roman şi o dată cu ele credinţa in Iisus.

Apostolii şi ucenicii s-au imprăştiat la enclavele iudaice din imperiul roman şi au propăvăduit la rândul lor felul cum au inţeles credinţa in Îisus in timpul scurt cât au fost in contact cu acesta. Popoarele neiudaice au inţeles şi au fost cucerite de mesajul de pace şi iertare. Apostolii si ucenicii, oameni simpli, nu s-au dezis complet de Yahve, nici nu puteau pentru că i-ar fi aşteptat pedeapsa cu moartea din partea clerului, şi au propăvăduit credinţa in Iisus combinată cu vechea credinţă. Pentru a inţelege mai bine confuzia din mintea ucenicilor şi apostolilor dăm exemplul apostolului Petru care nu şi-a dat niciodată seama că slujeşte altui dumnezeu deşi a fost martor la incălcarea legii de către Iisus atunci cănd lucra in ziua domnului, când nu respecta preoţii cultului şi ierarhia stabilita de Moise şi, după inviere ,când in Cezareea Dumnezeu i-a spus că poate mânca din toate dobitoacele,târâtoarele şi păsările pământului cea ce era impotriva legii(Fapte:10.10-16 şi I s-a făcut foame şi voia să mănânce, dar, pe când ei i-I pregăteau să mănânce, a căzut in extaz şi a văzut cerul deschis şăi coborându-se un lucru ca o faţă mare de pânză legată la colţuri ,lăsdându-se la pământ. In ea erau toate dobitoacele cu patru picioare şi târâtoarele pământului şi paăarile cerului.Si glas a fost către el:Sculându-te, Petre ,junghie şi mănâncă;Iar Petru a zis:”Nicidecum ,Doamne, căci niciodată n-am mâncat nimic spurcat şi necurat. Si iarăşi , a doua oară, ,a fost glas către el:”Cele ce Dumnezeu a curăţit ,tu să nu le numeşti spurcate .Si aceata s-a făcut de trei ori şi indată lucrul s-a ridicat la cer…..),când Dumnezeu i-i comunică prin Corneliu să nu ţină seama de interdictia din lege ca un bărbat iudeu să se unească sau să se apropie de cel din alt neam(Fapte 10.28 şi cap.11 şi(Petru) a zis către ei:”voi ştiţi că nu se cuvine unui bărbat iudeu să se uneasca sau să se apropie de cel de alt neam , dar mie Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat….)sau când mărturiseşte cu un fel de mirare:”cu adevărat cunosc că Dumnezeu nu este părtinitor”(Fapte 10.34 Si Petru deschizându-si gura ,a zis:Cu adevărat cunosc că Dumnezeu nu este părtinitor…)adică altfel decât in vechea credinţă.

La fel rezultă şi din Fapte capitolul 11;capitolul 13.38..Cap 17.24;Cap.21.21

Unii dintre convertiţi, totuşi, au inţeles diferenţa dintre Yahve şi Dumnezeu dar au fost condamnaţi la moarte:cazul diaconului Stefan(Fapte 6.11 Atunci au pus pe nişte bărbaţi sa zică:”L-am auzit spunând cuvinte de hulă impotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu.Si au intărâtat poporul şi pe bătrâni şi pe cărturari şi, năvălind asupră-i l-au răpit şi l-au dus in sinedriu.Si au pus martori mincinoşi care ziceau:Acest om nu incetează să zică cuvinte de hulă impotriva acestui loc sfânt şi a Legii.Ca l-am auzit zicând ca Iisus , Nazarineanul acesta ,va strica locul acesta şi va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moise….

Popoarele neiudaice au asimilat iniţial partea creştină a credinţei propagate, cealaltă in Yahve fiind necunoscută lor. Dacă sinoadele nu ar fi amestecat doctrina lui Iisus cu vechiul testament popoarele neiudaice nu ar mai fi cunoscut pe Yahve şi Vechiul Testament şi ar fi devenit real creştine. Ar fi interesant de ştiut cum au decurs lucrările primelor sinoade,cine au fost decidenţii, deoarece puţini neevrei cunoşteau Vechiul Testament şi cum au acceptat aceştia acest amestec de credinţe contradictorii.

După ce impăraţii romani au inţeles că noua credinţă iudeo-creştină le poate fi de folos, dacă până atunci practicanţii acestei credinţe erau prigoniţi, au decretat-o oficială. Aceasta s-a intâmplat după ce sinoadele au aprobat ca biserica creştină să copieze organizarea făcută de Yahve prin intermediul lui Moise din Vechiul Testament

Pentru conducătorii evrei felul cum au decurs lucrurile după moartea lui Iisus a fost cum nu se poate mai favorabil: poporul Israel a rămas mai departe singurul popor ales, popoarele neebraice au adoptat credinţa in Yahve deci se tem de Yahve şi de aleşii săi, accepta că evreii sunt singurul popor ales de către Dumnezeu, şi in plus, Iisus le cere să fie iertători, umili, supuşi.S-ar părea ca insăşi Yahve l-a trimis pe Iisus pentru supunerea popoarelor ce urmau să se creadă creştine.

Intrebarea care urmează logic: ar mai fi posibilă in prezent corectarea credinţei creştine, diferenţierea ei de religia iudaică in rândul maselor? După stadiul in care au ajuns lucrurile este aproape imposibil , având in vedere multitudinea de interese materiale şi de putere care ar fi afectate, deşi adevăratul creştinism ar fi acceptat uşor de popor, chiar şi de către cei care au părăsit biserica. In general cei care au părăsit biserica sunt cei in rândul cărora s-au aplicat aproape integral Legile şi credinţa in Yahve, respectiv ramura catolică. Ortodocşii au fost chiar de la inceputuri mai circumspecţi neimbrăţişând total partea violentă a doctrinei iudaice.

Singura posibilitate de corectare, ar fi ca structurile de conducere ale bisericilor creştine să recunoască şi accepte diferenţa intre Yahve şi Dumnezeu şi catehizarea copiilor să se facă numai corespunzator Noului Testament. Poporul cred că ar accepta uşor, ba chiar cu un sentiment de uşurare curăţirea de sentimentul intunecat de frică, din credinţă.