SUMAR

Cap.1 INTREBAREA

Cap 2 EXTRASE DIN NOUL TESTAMENT

Cap 3 EXTRASE DIN VECHIUL TESTAMENT

Cap.4 ANALIZA COMPARATA PE TEXT

Cap. 5 CONCLUZIE

Cap 6 PE FIRUL ISTORIEI

 

CUVANT INAINTE

Preocuparea mea pentru religie a apărut după evenimentele din anul 1989 şi a fost declanşata de contrastul izbitor intre cele două forme de a practica religia. Dacă până in anul 1989 biserica işi avea locul său bine marcat intre instituţiile ţării, oarecum ingrădită pentru a nu ieşi din rolul ei, din rostul ei, după trecerea din zona comunistă in lumea liberă, eufemismul capitalismului, situaţia a devenit şocantă ; in locul unei biserici umile, paşnice, care să se ocupe exclusiv de spiritualitatea oamenilor, a apărut o biserică trufaşă, cu dorinţa de a epata, cu o inflaţie de mega biserici noi, cu o activitate din ce in ce mai largă a clerului in locuri unde, după credinţa mea, nu ar avea ce să caute.

Pentru a mă lămuri asupra creştinismului, crezând ca nu cunosc eu bine doctrina creştină, am mai căutat si alte exemple de creştinism neconforme cu ceea ce ştiam şi nu a fost prea greu. Mi-am amintit că Vaticanul a ajutat indirect la destrămarea Yugoslaviei şi tot in favoarea uneia din părţi a ajutat şi la revolta din Polonia.

Atunci am inceput sa studiez mai atent baza teoretica a credinţei creştine: Biblia.

Cunoşteam din copilărie de la părinţi poveştile biblice cu Samson, cu Iona, cu Iosif, precum şi crâmpeie din viaţa lui Iisus; acestea impreună. Prin faptul ca preotul din sat, un reper pentru mine in ce priveşte moralitatea si credinţa, ne lua in biserică să ajutăm la trasul clopotelor, bătut toaca, aprinderea focului in cădelniţă, distractive pentru noi toate aceste activitaţi, intre timp ne făcea şi o pregătire religioasa, pot afirma că noţiunile de bază cerute unui creştin le posed. Si totuşi nu inţelegeam de ce in activitatea lumii autonumită crestină, practica este departe de crestinism. Aşa, de curiozitate, am inceput să cercetez. Rezultatul este in paginile următoare.

 

Războaie, revoluţii, nedreptăţi, sărăcie, polarizare socială, cu un bilanţ de sute de milioane de morţi provocate şi realizate in lumea creştină de către lumea creştină, in doua mii de ani de practică a creştinismului, sunt ele fapte creştine? Dacă nu, care ar putea fi explicaţia unei ruperi atât de categorice intre perceptele Cristice şi practica creştinilor? Cu ce se deosebesc in practică creştinii de musulmani sau de cei de religie iudaică, ambele aceste ultime doua religii avănd acoperire in perceptele religiilor lor: răzbunarea? Descoperim că izvorul, inceputul acestui fenomen, nu este specific numai perioadei istorice actuale ci se intinde mult in trecut. Istoria scoate in evidenţă o multime de asemenea abateri dintre care vom evidenţia numai câteva mai relevante:

In secolele 20 şi 21 doua războaie mondiale intre state creştine s-au soldat cu milioane de morţi. Războaiele au fost făcute pentru pedepsirea unor naţiuni, de cele mai multe ori pentru vine inchipuite: la inceput lupta impotriva Coreei şi Vietnamului; apoi atacarea şi ruperea Iugoslaviei in bucăţi, atacarea şi distrugerea Iracului, Egiptului, Libiei, Afganistanului şi continuarea cu Ucraina, Siria, iar acum reluarea războiului cu Iracul. In acest din urmă caz destabilizarea provocată de prima agresiune a dus la haosul actual din zonă, aşa cum va duce in viitorul apropiat o reluare a haosului aventura Afgană. Agresoare in aceste cazuri sunt state care se lauda cu apartenenţa la creştinism şi care consideră ţările de religie musulmană vinovate pentru toate relele actuale.

Sablonul care se aplică acum este următorul: o mână de creştini doresc să-şi impună puterea asupra unor popoare care şi-au stabilit fiecare câte un mod propru de viaţă; cumpără sprcialişti creştini specialişti in propagandă falsă pentru a dezinforma populaţia din ţările vizate.Se organizează apoi mişcări de protest in care o minoritate de creştini, dezinformaţi sau cumpăraţi, prin violenţă, schimbă situaţia celorlalţi creştini, care paşnici, luaţi pe nepregătite sunt puşi in faţa faptului implinit. Creştinii organizatori sunt satisfăcuţi că şi-au impus voinţa chiar dacă in cursul şi ca urmare a acestor schimbări au murit şi urmează să mai moară mii şi zeci de mii de oameni.

Un caz special in aceste evenimente este cazul statului cu religie iudaică: Israelul. Această ţară, infiinţată de mai puţin de 100 de ani pe teritoriul palestinei, ţine sub ocupaţie şi i-şi extinde graniţele, in dauna vechilor ocupanţi ai teritoriului: palestinienii. Felul cum se comportă in regiunile ocupate este inadmisibil dar este incurajat de protecţia SUA şi a ţărilor europene. Perceptele religiei lor prevăzute in Vechiul Testament le dă dreptul să se poarte astfel, nu insă şi ţărilor creştine, UE şi SUA, care incurajază asemenea fapte.

Presupunând că aceste războaie au fost provocate de către conducători necreştini ai ţărilor creştine, in acest caz bisericile ar fi trebuit să activeze in vreun fel.

Mai in trecut, Inchiziţia, o acţiune organizată de Vatican, a fost o abatere nescuzabilă de la invăţătura creştină. Orice persoană care se opunea, sau se credea că se opune, dogmei sau clericilor era condamnată la cele mai grele suplicii şi/sau moarte prin ardere pe rug. Funcţionarea eficientă a inchiziţiei incepe prin anii 1100 pentru ca in secolul 13 să devină o instituţie. Justificarea funcţionării acesteia se baza pe scrierile teologului Augustin de Hipona trăitor in anii 400 care susţinea că ereticii numai cu forţa pot fi aduşi pe calea cea bună spre biserică, şi:”tortura este legitimă pentru că nu strică sufletul ci numai carnea păcătoasă”. In consecinţă este mai bine ca ereticul să fie ars decât să urmeze un drum greşit. Deasemeni s-au invocat şi texte din Biblie ca de ex.: Ioan 15-6 “dacă cineva nu rămâne in Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă in foc şi ard”

Prin anul 1220 Papa Inocenţiu al treilea trimite trupe in ajutorul cruciaţilor care măcelăresc 20000 oameni, creştini şi necreştini, şi se justifică astfel: ”să fie omorâţi, Dumnezeu cunoaşte pe aleşii săi..”. In anul 1224 impăratul Frederic dă un edict pentru arderea ereticilor, edict aprobat de papa Grigore al noulea. In anul 1229 conciliul inăspreşte sancţiunile, dominicanii primesc sarcina să se ocupe de eretici; erezia apărea mai ales in mediile sărace. La finele secolului 13 inchiziţia funcţiona ca instituţie deja in mai multe regiuni ale europei, mai puţin in Anglia şi ţările scandinave

Cruciadele fac parte din aceleaşi acţiuni necreştine ale creştinilor. Prima cruciadă a fost in anul 1095, după care au urmat alte 8 până in 1271. Toate au fost iniţiate şi binecuvântate de şeful suprem al bisericii catolice. In timpul celei de a patra cruciade cruciaţii creştini cuceresc şi jefuiesc Constantinopolul, capitala creştină a imperiului de răsărit, distrugând in mare măsură forţa politică a imperiului bizantin şi semnând preludiul fatalului 1453, căderea Bizanţului in mâinile turcilor.

Pentru a ne face o reprezentare a ceea ce insemna o cruciadă cităm din istoricul cruciadei intâi Guillaume, arhietiscop de Tir: ”Cruciaţii străbăteau străzile, cu spada sau pumnalul in mână, omorând orice locuitor intâlneau, fără să cruţe nici femeile nici copiii. Spectacolul unui asemenea număr de cadavre era insuportabil; dar masacratorii erau şi mai hidoşi la infăţişare decât victimele lor; din tălpi până in creştet erau acoperiţi de sânge. In incinta insăşi a templului erau peste 10000 de cadavre; cifra la care trebuia adăugate cadavrele care zăceau pe străzile oraşului. Apoi, după ce au asigurat paza oraşului, baronii s-au despărţit şi s-au dus la locuinţele lor. S-au spălat şi şi-au pus veşminte curate. Apoi au pornit, desculţi, intr-un concert de plânsete şi de gemete, prin toate locurile oraşului pe care le străbătuse Hristos, sărutând urmele tălpilor lui...”

Este bine să facem observaţia că expediţiile intreprinse in spirit de război sfânt de către creştinătatea occidentală (după schisma din anul 1054 Biserica occidentală desprinsă de Biserica orientală a incercat permanent subordonarea acesteia) in ceea ce priveşte practicile ei se asemăna mai mult cu islamul. Creştinătatea bizantină respingea principiul insăşi al războiului sfânt, nu a participat la cruciade şi a refuzat să acorde soldaţilor căzuţi in lupta coroana de martir.

Tot necreştină este şi lupta pentru supremaţie la conducerea bisericilor creştine. Incepând cu anul 325 data primului sinod, biserica creştină se curăţă de diferitele ramuri deviante. In anul 363 un impărat stabileşte creştinismul ca religie oficială, in 380 pe timpul lui Teodosie cel Mare creştinismul este declarat religie oficiala in imperiul Roman, iar in anul 395 imperiul roman se imparte in doua: imperiul de Apus şi imperiul de Răsărit (Bizanţ). Neinţelegerile intre bisericile apuseană şi răsăriteană au inceput incă inainte de impărţirea imperiului şi s-au adâncit, au ajuns la schisma din 484 şi au continuat pănă in zilele noastre. Diferenţele intre cele două ramuri nu ţin numai de diferenţa de interpretare a unor amănunte din Noul Testament ci de modul de organizare al bisericilor. In biserica occidentală incă de la inceput s-a urmărit obţinerea puterii politice şi administrative cu corolarul acestora dorinţa de avere. Corupţia clerului s-a generalizat până la nivelul papal. După tipărirea Bibliei, existând un criteriu de comparaţie intre teorie şi practica, nemulţumirea populaţiei a dus la ruperea din biserica catolică a fragmentelor protestante şi fragmentarea continuă.

Tot la capitolul corupţie sunt de semnalizat drepturile si comportamentul clericilor care, cu puteri discreţionare, impărţeau dreptatea in unele cazuri, aveau drept de viaţă şi de moarte, construiau biserici extravagante, se purtau imoral, adoptasera un fast nepotrivit la slujbe şi se rupeau in mod evident de popor şi de normele creştine.

Din cele de mai sus reiese evident că incă de la sinoduri purtarea conducătorilor creştini şi apoi, prin influenţă a intregii creştinătăţi, a fost duală: teoria era creştină, dar atât; practic, nu era nici o diferenţă intre purtarea creştină şi cele iudaică şi musulmană.

Este necesar să facem observaţia că invăţătura creştină s-a răspândit in popor foarte diversificată ca urmare a lipsei cărţilor de indrumare. Prima traducere a Bibliei in limba latină vulgară s-a făcut in anul 405, in slavonă in anul 863 şi in egleză in 1382, iar prima Biblie tipărită apare in anul 1455; chiar şi după această dată accesul la Biblie era interzis oricui. Aşa se şi explică lipsa protestelor impotriva clerului catolic, până in 1522 când apare Luther. Inainte de a se crea posibilitatea de a studia Biblia in limba accesibilă, răspândirea creştinismului s-a făcut oral, la bunul plac al conducătorilor de grup confesional.

Dar ce este de fapt creştinismul? Această doctrină este scrisă in Noul Testament ataşat impreună cu Vechiul Testament, in Biblie. Noul Testament redă activitatea pe pământ a lui Iisus Cristos, fiul Dumnezeului creştin, precum şi doctrina creştină predicată de Iisus şi ucenicii săi. In esenţă Dumnezeul creştin invaţă pe oameni un sentiment de bine colectiv, dragoste, milă, pace. Un creştin adevărat este acela care gândeşte numai binele, vorbeşte numai binele şi practică numai binele; iar ca un corolar rezultă pacea.

Vechiul Testament, redă o doctrină complet diferită, a unui Dumnezeu diferit de cel creştin, Dumnezeu care se ocupă şi protejează numai pe urmaşii lui Avraam şi, evident, este religia urmaşilor lui Avraam.

Pentru a clarifica poziţiile teoretice ale crestinisnului prevăzut in Noul Testament şi pentru a cunoaşte mai precis prevederile celor două religii: creştină şi iudaică, vom reproduce in capitolele 2 şi 3 esenţa prevederilor celor două, astfel: :

: In capitolul 2 am copiat din Noul Testament: Predica de pe munte, predică ţinută de Îisus şi in care este comprimată esenţa creştinismului.

In capitolul 3, am considerat că cel mai semnificativ pentru inţelegerea religiei iudaice este să redau din Vechiul Testament majoritatea normelor date de către Domnul Yahve lui Avraam şi urmaşilor acestuia

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Extras din Noul Testament

PREDICA DE PE MUNTE

 

Matei 3.1Văzând mulţimile, Iisus s-a suit in munte, a şezut şi ucenicii au venit la El.

Si deschizându-şi gura ii invăta zicând

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este impărăţia cerurilor.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pămantul.

Fericiţi cei ce fămânzesc şi inseteaza de dreptate, că aceia se vor sătura.

Fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui.

Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este impărăţia cerurilor.

Fericiţi veţi fi şi voi când vă vor ocărâ şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul greu impotriva voastră, minţind din pricina Mea.

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este in ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.

Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decat să fie aruncată afară şi călcată in picioare de oameni.

Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă.

Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci in sfeşnic, şi lumineaza tuturor celor din casă.

Aşa să lumineze lumina voastră inaintea oamenilor, incât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăveasca pe Tatăl vostru Cel din ceruri.

Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric ci să implinesc.

Căci adevărat zic vouă: ininte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.

Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, ii vor invăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema in impărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va invăţa, acesta mare se va chema in imparăţia cerurilor

Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra in impărăţia cerurilor.

Aţi auzit că s-a zis celor de demult: să nu ucizi; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.

Eu insă vă spun vouă: că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; iar cine va zice fratelui său : râca, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine-i va zice nebunule, vrednic va fi de gheena focului.

Deci, dacă iţi vei aduce darul tău la altar şi acolo iţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva impotriva ta,

Lasă darul tău acolo, inaintea altarului, şi mergi intâi şi impacă-te c u fratele tău şi apoi, venind adu darul tău.

Impacă-te cu pârâşul tău degrabă, pană eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului si să fii aruncat in temniţa.

Adevarat grăiesc ţie: nu vei ieşi de acolo până nu vei fi dat cel de pe urmă ban.

Aţi auzit că s-a zis celor de demult: sa nu săvarşeşti adulter.

Eu insă vă spun vouă. Că oricine se uitră la femeie, poftind-o a şi savârşit adulter in inima lui.

Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos iţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat in gheenă.

S-a zis iarăşi: Cine va lăsa pe femeia sa sa-i dea carte de despărţire.

Eu insă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, afară de cuvant de desfrânare, o face să săvârşeasca adulter, si cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter.

Aţi auzit că s-a zis celor de demult: Să nu juri strâmb, ci să ţii inaintea Domnului jurămintele tale.

Eu insă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum, nici pe cer fiindcă este tronul lui Dumnezeu.

Nici pe pământ fiindcă este aşternut al picioarelui Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Impărat,

Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr, alb sau negru.

Ci cuvântul vostru să fie: ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ceea ce este mai mult decât acestea, de la cel rău este.

Aţi auzit că s-a zis: ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte

Eu insă vă spun vouă: Să nu staţi impotriva celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, intoarce-i şi pe celălalt.

Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.

Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.

Celui care cere de la tine dă-i; şi de la cel ce voieşte să se imprumute de la tine, nu intoarce faţa ta

Aţi auzit că s-a zis: Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.

Iar eu vă zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-va pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.

Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că el face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi cei nedrepţi.

Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplata vei avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?

Si dacă imbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi păgânii acelaşi lucru?

Fiţi, dar, voi desăvarşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.

 

CAP.6

1/ Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi inaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru cel din ceruri

Deci când faci milostenie, nu trâmbiţa inaintea ta, cum fac făţarnicii in sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă; i-şi iau răsplata lor.

Tu insă când faci milostenie, să nu ştie dreapta ta ce face stânga ta

Ca milostenia să fie intr-ascuns şi Tatal tău, care vede in ascuns iţi va răsplăti ţie

Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând in picioare, să se roage, ca să arate oamenilor; adevarat grăiesc vouă, isi vor lua răsplata lor.

Tu insă când te rogi, intră in cămara ta şi, inchizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este in ascuns, şi Tatăl tău, care vede in ascuns, iţi va răsplăti ţie

Când vă rugaţi nu spuneţi multe ca păgânii, că ei cred că in poliloghia lor vor fi ascultaţi

Deci nu vă asemănati lor, că ştie Tatăl vostru de ce aveţi trebuinţă mai inainte ca să cereţi voi de la el

Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru Care eşti in ceruri, sfinţească-se numele Tău

Vie impărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum in cer aşa şi pe pământ

Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;

Si ne iartă nouă greşelile noastre, precum si noi iertăm greşiţilor noştri;

Si nu ne duce pe noi in ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este impărăţia şi puterea şi slava in veci, Amin!

Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru cel ceresc.

Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre

Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei işi smolesc feţele, ca să arate oamenilor că postesc; adevărat grăiesc vouă: işi iau plata lor.

Tu insă când posteşti unge capul tău şi faţa ta o spală.

Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este in ascuns, şi Tatăl tău care vede in ascuns iti va răsplăti ţie.

Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă si le fură.

Ci adunaţi-vă comori in cer, unde nici molia nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.

Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.

Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.

Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi intunecat. Deci, dacă lumina care este in tine este intuneric, dar intunericul cu cât mai mult!

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul il va urâ şi pe celălalt il va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt il va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona

De aceea zic vouă: nu vă ingrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce va ceţi imbrăca; au nu este viaţa mai mult decât hrana şi imbrăcămintea?

Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună in jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceeresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?

Si cine dintre voi, ingrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?

Iar de imbrăcăminte de ce vă ingrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc

Si vă spun vouă că nici Solomon, in toată mărirea lui, nu s-a imbrăcat ca unul dintre aceştia

Iar dacă iarba câmpului este astăzi şi este şi mâine se aruncă in cuptor, Dumnezeu astfel o imbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credinciosilor?

Deci, nu duceţi grijă spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, or cu ce ne vom imbrăca?

Că după toate acestea se străduiesc păgânii; Stie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.

Căutaţi mai intâi impărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

Nu va ingrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.

 

Cap 7

Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi.

Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura

De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei in seamă?

Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este in ochiul tău?

Făţarnice, scoate intâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău

Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva să le calce in picioare şi, intorcându-se, să vă sfâşie pe voi

Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi se va deschide

Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui care bate i se va deschide

Sau cine este omul acela intre voi care, de va cere fiul său pâine, ii va da piatră?.

Sau de va cere peşte ,oare el ii va da şarpe?

Deci, dacă voi răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El

Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi Proorocii.

Intraţi prin poarta cea strâmtă că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care apucă pe ea.

Si strâmtă este poarta şi ingustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.

Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori

După roadele lor ii veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

Că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.

De aceea după roadele lor ii veţi cunoaşte

Nu oricine imi zice: Doamne, Doamne va intra in impărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.

Mulţi imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tău am proorocit şi nu in numele Tău am scos demoni şi nu in numele Tău minuni multe am făcut?

Si atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la mine cei ce lucraţi fărădelegea.

De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le indeplineşte, asemăna-se-va bărbatului inţelept care a clădit casa sa pe stâncă

A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut in casa aceea, dar ea n-a căzut fiindcă era intemeiata pe stâncă

Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le indeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip

Si a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit in casa aceea, şi a căzut. Si căderea a fost mare.”

Iar cand Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite de invăţătura lui

Că ii invăţa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum ii invăţa cărturarii lor.

 

 

 

 

Facerea

12.1:După aceea a zis Domnul către Avram: ”Ieşi din pământul tău, din neamul tâu din casa tatălui tău şi vino in pământul pe care ţi-l voi arăta eu. Si eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău si vei fi izvor de binecuvântare. Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema ii voi blestema; şi se vor binecuvânta intru tine toate naţiunile pământului”

12.7.Acolo s-a arătat Domnul lui Avram şi i-a zis: ”Tara aceasta o voi da urmaşilor tăi”

13.14.Deci a zis Domnul către Avram, după ce s-a despărţit Lot de dânsul: ”Ridică-ţi ochii şi din locul, in care eşti acum, caută spre miazănoapte, spre miazăzi şi răsărit şi spre mare, că tot pământul cât il vezi, ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi pe veci. Voi face pe urmaşii tăi mulţi ca pulberea pământului; de va putea cineva număra pulberea pământului, va număra şi pe urmaşii tăi. Scoală şi cutreieră pământul acesta in lung şi in lat, că ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi pe vecie”.

15.1.După aceea fost-a cuvântul Domnului, către Avram, noaptea, in vis, şi a zis: ”Nu te teme, Avrame, că eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare”!

15.13.Atunci a zis Domnul către Avram: ”Să ştii bine că urmaşii tăi vor pribegi in pământ străin, unde vor fi robiţi şi apăsaţi patru sute de ani; Dar pe neamul acela, căruia ei vor fi robi, il voi judeca eu şi după aceea ei vor ieşi să vină aici, cu avere multă. Iar tu vei trece la părinţii tăi in pace şi vei fi ingropat la bătrâneţi fericite.Ei insă se vor intoarce aici, in al patrulea veac de oameni, căci nu s-a umplut incă măsura nelegiuirilor Amoreilor”.

15.18.In ziua aceea a incheiat Domnul legământ cu Avram zicând: ”Urmaşilor tăi voi da pământul acesta de la râul Egiptului pâna la râul cel mare al Eufratului: voi da pe Chenei………..”.

17.1.Iar când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani i s-a arătat Domnul şi i-a zis: ”Eu sunt Dumnezeul cel atotputernic; fă ce-i plăcut inaintea mea şi fii fără prihană; Si voi incheia legământ cu tine si te voi inmulţi foarte, foarte tare”!

17.4.”Eu sunt şi iată care-i legământul meu cu tine: vei fi tată a mulţime de popoare, şi nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a o mulţime de popoare. Am să te inmulţesc foarte, foarte tare, şi am să ridic din tine popoare, şi regi se vor ridica din tine. Voi pune legământul meu intre mine şi intre tine şi urmaşii tăi de după tine, din neam in neam să fie legământul veşnic, aşa că eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine

Si-ţi voi da ţie şi urmaşilor tăi de după tine pământul pe care pribegeşti acum ca străin, tot pământul Canaanului, ca moştenire veşnică, şi vă voi fi Dumnezeu

……iar tu şi urmaşii tăi de după tine din neam in neam să păziţi legământul meu

Iar legământul dintre mine şi tine şi urmaşii tăi de după tine din neam in neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie imprejur.

Să vă tăiaţi imprejur, şi acesta va fi semnul legământului intre mine şi voi……

18.1.Apoi Domnul s-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, intr-o zi pe la amiază, când şedea el la uşa cortului său. Atunci ridicânu-şi ochii a privit şi iată trei oameni stăteau inaintea lui; şi, cum i-a văzut a alergat din pragul cortului său in intâmpinarea lor şi s-a inchinat până la pământ. Si a zis: “Doamne de am aflat har inaintea ta, nu ocoli pe robul tău! Se va aduce apă să vă spălaţi picioarele şi să vă odihniţi sub acest copac, Si voi aduce pâine şi veţi mânca, apoi vă veţi duce in drumul vostru, intrucât treceţi pe la robul vostru!”.Zis-au aceia:”Fă precum ai zis!” ….Atunci a zis Domnul către Avraam: ”pentru ce a râs Sarra in sine şi a zis: ”Oare cu adevărat voi naşte bătrână cum sunt” ? este oare ceva cu neputinţa la Dumnezeu? la anul pe vremea aceasta am să vin pe la tine şi Sarra va avea un fiu!”…Apoi s-au sculat oamenii aceia de acolo şi s-au indreptat spre Sodoma şi Gomora, şi s-a dus şi Avraam cu ei, ca să-i petreacă

Domnul insă a zis:”Tăinui-voi eu oare de Avraam, sluga mea, ceea ce voiesc să fac?

Din Avraam cu adevărat se va ridica un popor mare şi tare şi printr-insul se vor binecuvânta toate popoarele pământului

Că l-am ales ca să inveţe pe fiii şi casa sa după sine să umble in calea Domnului şi să facă judecată şi dreptate; pentru ca să aducă Domnul in casa lui Avraam toate câte i-a făgăduit.

18.20.Zis-a deci Domnul:’Strigarea Sodomei şi a Gomorei e mare şi păcatul lor cumplit de greu.

Pogorându-mă voi deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat aşa cum s-a suit până la mine strigarea impotriva lor, iar de nu, să ştiu ‘

18.26Zis-a Domnul: ”De se va găsi in cetatea Sodomei cincizeci de drepţi, voi cruţa pentru ei toată cetatea şi tot locul acela”……

22.1.După acestea, Dumnezeu a incercat pe Avraam şi i-a zis:”Avraame , Avraame” iar el a răspuns :iata-ma! Si Dumnezeu i-a zis: ”Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe unicul tău fiu, pe care-l iubeşti si du-te in pământul Moria şi adu-l acolo de ardere de tot pe un munte pe care ţi-l voi arăta eu!”

22.11 Atunci ingerul Domnului a strigat catre el din cer şi a zis: ”Avraame, Avraame!” Răspuns-a acesta: ”Iata-ma!” Iar ingerul a zis: ”Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu şi pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul tău fiu!”

22.16.”Juratu-m-am pe mine insumi, zice Domnul, că de vreme ce ai făcut aceasta şi n-ai cruţat nici pe fiul tău unic pentru mine, de aceea te voi binecuvânta cu binecuvântarea mea, şi voi inmmulţi foarte neamul tău,…şi va stăpâni neamul tău cetăţile dusmanilor tăi…”

26.2 atunci Domnul I s-a arătat şi i-a zis:”Să nu te duci in Egipt, ci să locuieşti in ţară, unde-ţi voi zice eu

Locuieşte in ţara aceasta şi eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta, că ţie şi urmaşilor tăi voi da toate ţinuturile acestea, şi-mi voi indeplini jurământul cu care m-am jurat lui Avraam, tatăl tău

Voi inmulţi pe urmaşii tăi ca stelele cerului şi voi da urmaşilor tăi toate ţinuturile acestea; şi se vor binecuvânta intru urmaşii tăi toate popoarele pământului

Pentru că Avraam, tatăl tău, a ascultat cuvântul meu şi a păzit poruncile mele, poveţele mele, indreptările mele şi legile mele!’

31.3Atunci Domnul a zis cărtre Iacov: ”Intoarce-te in ţara părinţilor tăi, in patria ta, şi eu voi fi cu tine”.

32.28 Zisu-i-a acela: ”De acum nu iti va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai fost mai tare”

34.Fiii lui Iacov(Israel) inşală, jefuiesc si omoara .

35.1 Atunci a zis Dumnezeu lui Iacov: ”Scoală şi du-te la Betel şi locuieşte acolo; fă acolo jertfelnic Dumnezeului celui ce ţi s-a arătat, când fugeai tu de la faţa lui Isav, fratele tău”

35.9Aici in Luz(Betel), se mai arătă Dumnezeu lui Iacov, după intoarcerea lui din Mesopotamia şi i-l binecuvântă Dumnezeu

Si-i zise: ”De acum nu te vei mai chema Iacov, ci Israel va fi numele tău”

Ieşirea

3.1 In vremea aceea, Moise păştea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul său. Si depărtându-se odată cu turma in pustie, a ajuns pâna la muntele lui Dumnezeu, la Horeb; Iar acolo i s-a arătat ingerul Domnului intr-o pară de foc ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia. Atunci Moise şi-a zis: ”mă duc să văd această arătare minunată că rugul nu se mistuieşte”

Iar dacă a văzut Domnul că se apropie să privească, a strigat la el Domnul din rug şi a zis: ”Moise! Moise!”. Si el a raspuns: ”iată-mă Doamne!” Si Domnul a zis: ”Nnu te apropia aici! Ci scoate-ti incalţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt”! Apoi i-a zis iarăşi: ”Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!” Si şi-a accoperit Moise faţa sa, că se temea să privească pe Dumnezeu. Zis-a Domnul către Moise: ’Am văzut necazul poporului meu in Egipt şi strigarea lui de sub apăsători am auzit, şi durerea lui o ştiu. M-am pogorât dar, să-l izbăvesc din măna Egiptenilor, să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc intr-un pământ roditor şi larg, in ţara unde curge miere şi lapte, in ţinutul Cananeeilor şi Heteilor, al Amoreilor şi Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor şi al Iebuseilor

Iată dar că strigarea fiilor lui Izrael a ajuns până la mine şi am văzut chinurile lor, cu care-i pedepsesc Egiptenii.

Vino dar să te trimit la Faraon regele Egiptenilor, ca să scoţi pe fiii lui Israel, poporul meu, din ţara Egiptului!”

Atunci a zis Moise către Dumnezeu: ”Cine sunt eu, ca sa ma duc la Faraon, regele Egiptului şi sa scot pe fiii lui Israel din ţara Egiptului?”

Iar Dumnezeu i-a zis: ”eu voi fi cu tine şi acesta-ţi va fi semnul, că te trimit eu: Când vei scoate pe poporul meu din ţara Egiptului, vă veţi inchina lui Dumnszeu in muntele acesta!”.

Zis-a iaraşi Moise către Dumnezeu: ”Iată, eu mă voi duce la fiii lui Israel şi le voi zice: Dumnezeul părinţilor noştri m-a trimis la voi….dar de-mi vor zice: cum i-l cheamă, ce să le spun?”

Atunci Dumnezeu a răspuns lui :”Eu sunt cel ce sunt”.Apoi i-a zis:”Aşa să spui fiilor lui Izrael: Cel ce este m-a trimis la voi!’.

Apoi a zis Dumnnezeu iarăşi către Moise: ”Aşa să spui fiilor lui Israel: ”Domnul Dumnezeul părinţilor noştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lu Isaac, Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi. Acesta-i numele meu pe veci; aceasta-i pomenirea mea din neam in neam!”.

Mergând dar, adună pe bătrânii fiilor lui Israel şi le spune: ”Domnul Dumnezeul părinţilor noştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacov, mi s-a arătat şi a zis: v-am cercetat din aproape şi am văzut câte vi se intâmplă in Egipt” Si mi-am mai zis: ”Vă voi scoate din impilarea Egiptului şi vă voi duce in pământul Canaaneilor, al Heteilor…., in pământul unde curge lapte şi miere.

Iar ei vor asculta glasul tău. Atunci vei intra tu şi bătrânii lui Israel la Faraon, regele Egiptului şi-I veţi zice: ”Domnul Dumnezeul Evreilor ne-a chemat. Lasă-ne dar să mergem in pustie, cale de trei zile, ca să aducem jertfă Deumnezeului nostru”.

Eu insă ştiu că Faraon, regele Egiptului, n-are să vă lase să plecaţi, până nu-l voi sili eu cu mână tare.

Voi intinde deci mâna mea şi voi lovi Egiptul cu toate minunile, pe care le voi face in mijlocul lui, şi dupa aceea vă va lăsa.

Voi da poporului acestuia trecere inaintea Egiptenilor, şi când veţi iesi nu veţi ieşi cu mâinile goale.

Ci fiecare femeie va cere de la vecina sa si de la cea care stă cu ea in casă vase de argint, lucruri de aur şi haine, şi veţi impodobi cu ele pe fiii voştri şi pe femeile voastre si veţi prăda pe Egipteni:

11.2 “Spune dar poporului in taină, ca fiecare bărbat de la vecinul lui şi fiecare femeie de la vecina ei să ceară imprumut vase de argint şi vase de aur şi haine”

Si a dat Domnul poporului său trecere inaintea Egiptenilor şi aceştia i-au imprumutat cele cerute. Dar şi Moise ajunsese mare foarte in pămantul Egiptului, inaintea lui faraon şi a slujitorilor lui faraon şi a tot poporul.

Si a zis Moise: ”La miezul nopţii voi trece prin Egipt,

Si va muri tot intâiul născut in pământul Egiptului, de la intâiul născt al lui faraon, care urmează să şadă pe tronul său, până la intâiul născut al roabei sale de la râşniţă, şi până la intâiul născut al dobitoacelor

Si va fi plângere mare in tot pământul Egiptului, cum n-a mai fost şi nici nu va mai fi

Iar la toţi fiii lui Israel nici câine nu va lătra, nici la om, nici la dobitoc, ca să cunoaşteţi ce deosebire face Domnul intre Egipteni şi Israeliţi.

Si se vor pogorâ toţi aceşti slujitori la mine, şi inchinându-se mie, vor zice: Ieşi impreună cu tot poporul tău, pe care-l povăţuieşti tu. Si după aceea voi şi ieşi”

11.9Apoi a zis Domnul către Moise:”Nu vă va asculta nici acum Faraon, ca să se inmulţească semnele mele şi minunile mele in pământul Egiptului!”

12.12 ”In noaptea aceea voi trece peste pământul Egiptului şi voi lovi pe tot intâiul născut in pământul Egiptului, al oamenilor şi al dobitoacelor, şi voi face judecată asupra tuturor dumnezeilor in pământul Egiptului, căci eu sunt Domnul .

Iar la voi sângele va fi semn pe casele in care vă veţi afla: voi vedea sângele şi vă voi ocoli şi nu va fi intre voi rană omorâtoare când voi lovi pământul Egiptului…”

…Si făcând fiii lui Israel cum le poruncise Moise, ei au cerut de la Egipteni vase de argint şi de aur şi haine;

Iar Domnul a dat poporului său trecere inaintea Egiptenilor şi i-au imprumutat şi au prădat Egiptul.

13.1 In vremea aceea a grăit Domnul cu Moise, şi a zis:”Să-mi sfinţeşti pe tot intâiul-născut, pe tot ce se naşte intâi in fiii lui Izrael, de la om până la dobitoc că este al meu!”

13.13 Pe tot intâiul născut de la asină să-l răscumperi cu un miel; iar de nu-l vei răscumpăra, i-i vei frănge gâtul; să răscumperi şi pe intâiul nascutul din oamenii in neamul tău.

13.21 Iar Domnul mergea inaintea lor: ziua in stâlp de nor, arătânedu-le calea, iar noaptea in stâlp de foc, luminându-le ca sa poată merge şi ziua şi noaptea.

13.22 Si n-a lipsit stâlpul de nor ziua, nici stâlpul de foc noaptea dinaintea poporului.

14.1 Atunci a grăit Domnul cu Moise şi a zis:”

Spune fiilor lui Israel să se intoarca şi să-şi aşeze tabăra in faţa Pi-Hahirotului, intre Migdol şi mare, in preajma lui Baal Tifon. Acolo , in prejma lui, lânga mare să tăbărâţi

Că faraon va zice către poporul său: fiii aceştia ai lui Israel s-au rătăcit in pământul acesta, că i-a inchis pustiul.

Si eu voi invârtoşa inima lui faraon şi va alerga după ei. Si-mi voi arăta slava mea asupra lui faraon şi asupra toată oştirea lui: şi vor cunoaşte toţi Egiptenii că eu sunt Domnul”

18.4 Aţi văzut ce am făcut Egiptenilor şi cum v-am luat pe aripi de vultur şi v-am adus la mine

Deci, de veţi asculta glasul meu şi veţi păzi legămantul meu, dintre toate neamurile imi veţi fi popor ales că al meu este tot pământul;

I-mi veţi fi impărăţie preoţească şi neam sfânt”

19.10 Zis-a Domnul către Moise: ”Pogoară-te şi grăieşte poporului să se ţină curat astăzi şi mâine, şi să-şi spele hainele

Ca să fie gata pentru poimâine, căci poimâine se va pogorâ. Să tragi poporului hotar imprejurul muntelui şi să-i spui: păziţi-va de a vă sui in munte şi a vă atinge de ceva din el, ca tot cel ce se va atinge de munte va muri

Nici cu mâna sa nu se atingă de el că va fi ucis cu pietre, sau se va săgeta cu sageata; nu va rămâne in viaţă fie om fie dobitoc. Iar dacă se vor indepărta tunetele şi trâmbiţele şi norul de pe munte, se vor putea sui in munte”

20.1 Atunci a rostit Domnul inaintea lui Moise toate cuvintele acestea: ”Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te-a scos din pămantul Egiptului şi din casa robiei

Să nu ai alţi dumnezei afară de mine.

Să nu-ti faci chip cioplit ş nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt in cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt in apele de sub pământ!

Să nu te inchini lor, nici să le slujeşti, că eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepseşte pe copii pentru vina părinţilor ce mă urăsc pe mine, pâna la al treilea şi al patrulea neam, Si mă milostivesc până la al miilea neam, pentru cei ce mă iubesc şi păzesc poruncile mele.

Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău in deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia in deşert numele lui.

Adu-ţi aminte de ziua odihnei ca să o sfinţeşti.

Lucrează şase zile şi-ţi fă in acelea toate treburile tale

Iar ziua şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci in acea zi nici un lucru, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici oriuce dobitoc al tău, nici străinul care rămâne le tine.

Că in şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul; marea şi toate cele ce sunt intr-insele, iar in ziua a şaptea s-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o.

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ti fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.

Să nu ucizi!

Să nu fii desfrânat!

Să nu furi!

Să nu mărturiseşti strâmb impotriva aproapelui tău!

Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui , nici sluga lui, nici boul lui, nici asinul lui, şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!”

21.1 “Iată acum legiuirile pe care tu le vei pune in vedere lor:……

De va lovi cineva pe un om şi acela va muri să fie dat morţii….

Dacă insă va ucide cineva pe aproapele său cu bună ştiinţă şi cu vicleşug şi va fugi la altarul meu, şi de la altarul meu să-l iei şi să-l omori.

Cel ce va bate pe tată sau pe mamă să fie omorât

Cel ce va fura un om din fiii lui Israel şi, făcându-l rob, i-l va vinde sau se va găsi in mâinile lui, acela să fie omorât

Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie omorât

Iar de va lovi cineva pe robul sau pe slujnica sa cu toiagul, şi ei vor muri sub mâna lui, aceia trebuie să fie răzbunati

Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mâna pentu mână, picior pentru picior,

Arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie”

22.20 “Cel ce serveşte la alţi dumnezei, in afară de Domnul, sa se piardă”

22.24 “Si se va aprinde mânia mea şi vă voi ucide cu sabia şi vor fi femeile voastre văduve şi copiii voştri orfani”

23.20.”Iată eu trimit inaintea ta pe ingerul meu, ca sa te păzeasca in cale şi sa te duca la pământul acela, pe care l-am pregătit pentru tine…

23.21 Ia aminte la tine insuţi: să-l asculţi şi să nu-i fii necredincios; că nu te va ierta; pentru că numele meu este in el.

23.23.Caci când va merge inaintea ta ingerul meu, povăţuitorul tău şi te va duce la Amorei…..şi-i voi stârpi pe aceştia in faţa voastra

23.24”Atunci să nu te inchini la dumnezeii lor..ci să-i zdrobeşti de tot şi să strici de istov stâlpii lor…”

23.27.”Groază voi trimite inaintea ta şi voi ingrozi de tot pe poporul asupra căruia veţi merge şi voi pune pe fugă pe toţi vrăjmaşii tai…

Trimite-voi inainte ta viespi şi vor alunga de la faţa voastră pe Amorei , Hevei…

.Să nu vă amestecaţi şi să nu faceţi legământ cu ei, nici cu dumnezeii lor,

Să nu locuiasca ei in ţara voastră ca să nu vă facă să păcătuiţi impotriva mea; căci de veţi sluji dumnezeilor lor, aceştia vor fi cursă pentru voi.”

33.1 Apoi a zis Domnul către Moise:”Du-te de aici tu şi poporul tău, pe care l-ai scos din pământul Egiptului, şi suiţi-vă in pământul, pentru care m-am jurat lui Avraam, lui Issaac şi lui Iacov, zicând: urmaşilor voştri i-l voi da. Eu voi trimite inaintea ta pe ingerul meu şi va izgoni pe Cananeei, pe Hetei, pe Ferezei pe Gherghesei, pe Hevei şi pe Iebusei,

Si te voi duce in ţara unde curge lapte şi miere. Dar eu nu voi merge in mijlocul vostru, ca să nu vă pierd pe cale, pentru că sunteţi popor indărătnic!”

33.14 Si a zis Domnul către ei: ”Eu insumi voi merge inaintea ta şi te voi duce la odihnă!”

33.17 Si a zis Domnul către Moise: ”Voi face şi ceea ce zici tu, pentruu că tu ai aflat bunăvoinţă inaintea mea şi te cunosc pe tine mai mult decât pe toţi!”

33.19 Si a zis Domnul către Moise: ”Eu voi trece pe dinaintea ta toată slava mea, voi rosti numele lui Iahve inaintea ta, şi pe cel ce va fi miluit i-l voi milui şi cine va fi vrednic de indurare, de acela mă voi indura!”

Apoi a adăugat: ”Faţa mea insă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul faţa mea şi sa trăiască”

Si iară a zis Domnul: ”Iată aici la mine un loc: şezi pe stanca aceasta;

Când va trece slava mea te voi ascunde in scobitura stâncii şi voi pune mâna mea peste tine pâna voi trece

Iar când voi ridica mâna mea, tu vei vedea spatele meu, iar faţa mea nu o vei vedea.”

Cap 23-30:Rânduieli pentru cort, altar, veşmintele preoţilor şi ritual.

34.1Zis-a Domnul către Moise: ”Ciopleşte doua table de piatră, ca cele dintâi, şi sui-te la mine pe munte şi voi scrie pe aceste table cuvintele care au fost scrise pe tablele cele dintâi, pe care le-ai sfărâmat.

Să fii gata pe dimineaţă şi dimineaţă să te sui pe muntele Sinai şi să stai inaintea mea acolo pe vârful muntelui

Dar nimeni să nu se suie cu tine, nici să se arate in tot muntele: nici oi nici vite mari sa nu pască imprejurul acestui munte.”

34.5.Atunci s-a pogorât Domnul in nor , a stat acolo şi a rostit numele lui Iahve. Si Domnul trecând pe dinaintea lui a zis”Iahve, Iahve, Dumnezeu iubiutor de oameni, milostiv, indelung răbdător plin de indurare şi de dreptate, care păzeşte adevărul şi arată milă la mii de neamuri; care iartă vina şi răzvrătire şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel care păcătuieşte; care pentru păcatele părinţilor pedepseşte pe copiii şi pe copiii copiilor până la al treilea şi al patrulea neam”…..tot născutul intâi de parte bărbătească este al meu; asemenea tot intâiul născut al vacii şi tot intâiul născut al oii, iar intâiul născut al asinei să-l răscumperi cu un miel, iar de nu-l vei răscumpăra să-i frângi gâtul. Toţi intâii nascuţi din fiii tăi să-i răscumperi şi nimeni să nu se infăţişeze inaintea mea cu mâna goală”

Leviticul

16.6 “Să aducă Aaron pentru sine viţelul de jertfă pentru păcat ca să se cureţe pe sine şi casa sa

Apoi să se ia cei doi ţapi şi să-l pună inaintea feţei Domnului, la uşa cortului adunării

Si să arunce Aaron sorţi asupra celor doi ţapi: un sorţ pentru al Domnului şi un sorţ pentru al lui Azazel.

După aceea să ia Aaron ţapul, asupra căruia a căzut sorţul Domnului si să-l aducă jertfă pentru păcat;

Iar ţapul asupra căruia a a căzut sorţul pentru Azazel să-l pună viu inaintea Domnului, ca să săvârşească asupra lui curăţirea şi să-i dea drumul in pustie pentru ispăşire, ca să ducă acela cu sine nelegiuirile lor in pământ neumblat.”

19.17”Să nu duşmăneşti pe fratele tău in inima ta, dar să mustri pe aproapele tău, ca să nu porţi păcatele lui”.

“Să nu-ţi răzbuni cu mâna ta şi să nu ai ură asupra fiilor poporului tău ci să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine insuţi..”

21.17 “Spune lui Aaron: Nimeni din neamul tău in viitor şi din rudele tale să nu se apropie, ca să aducă daruri Dumnezeului său, de va avea vreo meteahnă pe trupul său. Tot omul cu meteahnă pe trup să nu se apropie: nici orb, nici şchiop, nici ciung. Nici cel cu piciorul rupt sau cu mâna rupta, nici ghebos, nici cu vreun mădular uscat….”

24.13 Atunci a grăit Domnul cu Moise şi a zis:

“Scoate pe hulitor afară din tabără şi toţi cei ce au auzit să-şi pună mâinile pe capul lui, iar toată obştea să-l ucidă cu pietre”.

24.16 “Hulitorul numelui Domnului, să se omoare neapărat; toată obştea să-l ucidă cu pietre. Sau străinul sau băştinaşul de va huli numele Domnului, să se omoare”.

24.17 “De va lovi cineva un om şi va muri, acela să se omoare”.

24.19”De va pricinui cineva vătămare asupra aproapelui său, aceluia să i se facă ceea ce a făcut el altuia:

24.20 “Frântură pentru frântura, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, cum a făcut el vătămare altui om, aşa să i se facă şi lui…”

24.21 ……”.iar cel ce va ucide om să se omoare”

26.1 “Să nu vă faceţi idoli , nici chipuri cioplite; nici stâlpi să nu vă ridicaţi; nici pietre cu chipuri cioplite cu dalta să nu vă aşezaţi in pământul vostru, ca să va inchinaţi la ele, că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

26.2 “Zilele mele de odihnă să le păziţi şi locaşul meu cel sfânt să-l cinstiţi, ca eu sunt Domnul….

26.15 “De veţi dispreţui aşezămintele mele şi de se va scârbi sufletul vostru de legile mele, neâmplinind poruncile mele, şi călcând legământul meu

26.16 “Atunci şi eu am să mă port cu voi aşa: Voi trimite asupra voastră groaza, lingoarea şi frigurile, de care vi se vor secatui ochii şi vi se va istovi sufletul; voi veţi semăna seminţe in zadar şi vrăjmaşii voştri le vor mânca………….;….

27.29 “Orice om afierosit cu jurământ nu se rascumpără, ci trebuie să se dea morţii”

Numerii.

49”Vezi ca seminţia lui Levi să n-o bagi la numărătoare şi să nu-i numeri pe fiii lui Levi cu fiii lui Izrael, ci rânduieşte pe Leviţi la cortul adunării şi le incredinţează toate lucrurile lui şi toate câte sunt in el: ei să poarte cortul şi toate lucrurile lui să slujeasca in el şi să i-şi aşeze tabăra imprejurul lui. Când va fi să plece cortul, leviţii să-l strânga, şi când va fi să se oprească leviţii să-l aşeze; iar de se va apropia unul străin sa se omoare.

3.6 “Ia seminţia lui şi o pune la indemâna lui Aaron, preotul ca să-l ajute in slujba lui”.

3.11Si a grăit Domnul către Moise şi a zis: ”Iată eu am luat din fiii lui Israel pe Leviţi in locul tuturor celor ce se nasc intâi in Israel şi aceia vor fi in locul acestora; Leviţii să fie ai mei căci toţi intâii născuţi sunt ai mei”.

13.3 ”Trimite din parte-ţi oameni, ca să iscodească pământul Canaanului, pe care am să-l dau eu fiilor lui Israel pentru moştenire; câte un om de fiecare seminţie să trimiţi.

16.20 Si a grăit Domnul către Moise şi Aaron şi a zis: ”osebiţi-va de obştea aceasta şi-i voi pierde intr-o clipă”

16.24 “Spune obştii: Feriţi-vă in toate părţile de locuinţa lui Core , a lui Datan şi a lui Abiron”

16.37”Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să adune cădelniţele cele de aramă ale celor arşi şi focul strain să-l arunce afară, căci s-au sfinţit cădelniţele păcătoşilor acestora prin moartea lor…”

Cap.21---25 Cu ajutorul Domnului Israeliţii fac prapăd in popoarele intâlnite pe traseul in dicat de Domnul.( 21.24 ;21.34..;22.20…..;25.3…

25.16 Si a grăit Domnul cu Moise şi a zis: ”Vorbeşte fiilor lui Israel şi le zi: socotiţi pe Maidaniţi duşmanii voştri şi omorâţi-i bateţi-i, că s-au purtat cu voi duşmănos pentru vicleşugul lor.”

28.2 Porunceşte fiilor lui Israel şi le spune: ”Darurile mele, dările mele, jertfele mele cele intru miros cu bună mireasmă, ingrijiţi să mi se aducă la sărbătorile mele”. Vezi şi 29.2

31.1 Apoi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:”

31.2 ”Răzbunăţi pe Madianiţi, pentru fiii lui Israel şi apoi te vei adăuga la poporul tău”

31.7 Si au lovit ei pe Madian, cum poruncise Domnul lui Moise, şi au ucis pe toţi cei de parte bărbătească

31.9 Iar pe femeile Medianiţilor şi pe copiii lor le-au luat fiii lui Israel in robie….

31.14 Atunci s-a mâniat Moise pe căpeteniile oştirii, pe căpeteniile miilor şi pe sutaşii, care se intorseseră de la război, şi le-a zis Moise:

Pentru ce a-ţi lăsat vii toate femeile?

Căci ele după sfatul lui Valaam, au făcut pe fiii lui Israel să se abată de la cuvântul Domnului, pentru Peor, pentru care a venit bătaie asupra oştii Domnului.

Ucideţi dar toţi copiii de parte bărbătească şi toate femeile ce au cunoscut bărbat, ucideţi-le!”….vezi instructiuni pentru impărţirea prăzii date de Domnul

33.55.”Iar dacă nu veţi alunga de la voi pe locuitorii pământului, atunci cei rămaşi din ei vor fi spini pentru ochii voştri, şi bolduri pentru casele voastre şi va vor strâmtora in ţara in care veţi trăi, şi atunci vă voi face vouă ceea ce aveam de gând să le fac lor.”

35.16 ”Dacă cineva a lovit pe altul cu o unealtă de fier şi acela a murit, acesta este ucigaş şi ucigaşul trebuie omorât……Răzbunătorul sângelui vărsat poate să ucidă pe făptaş indată ce-l intâlneşte….”

Deuteronomul

6.10 Zis-a Moise:”Iar când te va duce Domnul Dumnezeul tău in pământul acela , pentru care s-a jurat părinţilor tai: lui Avram, lui Isaac şi lui Iacov, ca să- ţi dea cu cetaţi mari şi frumoase, pe care nu le-ai zidit tu, cu case pline de toate bunătaţile pe care nu le-ai umplut tu, cu fântâni sapate in piatră, pe care nu le-ai săpat tu, cu vii şi cu măslini , ce n-ai sădit tu, şi vei mânca şi te vei satura, atunci păzeştete sa nu se ademeneasca inima ta, ca să uiţi pe Domnul…”

7.1 Moise:”Când Domnul Dumnezeul tău te va duce in pământul care mergi să-l moşteneşti si va izgoni de la faţa ta neamurile cele mari şi multe…şapte neamuri care sunt mai mari şi mai puternice decât tine, şi le va da Domnul Dumnezeul tau in mâinile tale şi le vei bate: atunci să le nimiceşti, să nu faci cu ele nici un legămanut şi sa nu le cruţi….”

13.6 “De te va indemna in taină fratele tău, fiul tatălui tău, sau fiul mamei tale, sau fiul tău sau fiica ta, sau femeia de la sânul tău, sau prietenul tău care este pentru tine ca sufletul tău, zicand: haidem să slujim altor dumnezei, pe care tu şi părinţii tăi nu i-aţi ştiut…

13.8 “Să nu te invoieşti cu ei, nici să-i asculţi; să nu-i cruţe ochii tăi, să nu-ţi fie milă de ei, nici să-i doseşti

13.9;”Ci ucide-i; mâna ta sa fie inaintea tuturor asupra lor, ca să-i ucidă şi apoi sa urmeze mâinile a tot poporul.

13.10 “Sa-i ucizi cu pietre pâna la moarte….”

18.20 “Iar proorocul care va indrăzni să grăiască in numele meu ceea ce nu i-am poruncit eu să grăiască, şi care va grăi in numele altor dumnezei, pe un astfel dse prooroc să-l daţi morţii

20.13 Moise:”Si când Domnul Dumnezeul tău o va da in mâinile tale, sa loveşti cu ascuţişul săbiei pe toţi cei de parte bărbăteasca din ea. Numai femeile şi copiii, vitele şi tot ce-i in cetate, toata prada ei să o iei pentru tine şi să te foloseşti de prada vrăjmaşilor tăi, pe care ţi i-a dat Domnul Dumnezeul tău in mână. Aşa să faci cu toate cetăţile care sunt foarte departe de tine şi care nu-s din cetaţile popoarelor acestora. Iar in cetăţile popoarelor acestora, pe care Domnul Dumnezeul tau ţi le dă in stăpânire să nu laşi in viaţă nici un suflet”

21.18 “De va avea cineva fecior rău şi nesupus, care nu ascultă de vorba tatălui său şi de vorba mamei sale, şi aceştia l-au pedepsit, dar el tot nu-i ascultă, să-l ia tatăl lui şi mama lui şi să-l ducă la bătrânii cetăţii lor şi la poarta acelei cetăţi, şi către preoţii lor să zică:“Acest fiu al nostru este rău şi neascultător, nu ascultă de cuvântul nostru şi este lacom şi beţiv”.Atunci toţi oamenii cetăţii lui, să-l ucidă cu pietre şi să-l omoare…”

Iosua

3.7Atunci a zis Domnul către Iosua: ”In ziua aceasta voi incepe a te preamări inintea ochilor tuturor fiilor lui Izrael, ca sa te cunoască ei că, precum am fost cu Moise aşa voi fi cu tine. Tu insă să porunceşti preoţilor care poartă chivotul legământului şi să zici: indată ce veţi intra in mijlocul apelor Iordanului să vă opriţi in Iordan”

5.14 Iar acesta a răspuns: ”Eu sunt căpetenia oştirii Domnului şi am venit acum”. Atunci Iosua a căzut cu faţa la pământ, şi a zis către acela: ”Stăpâne ,ce porunceşti slugii tale?”

Zis-a către Iosua, căpetenia oştirii Domnului: ”Scoate-ţi incălţămintea din picioare, că locul pe care stai tu acum este sfânt!”şi a făcut Iosua aşa.

6.2 Atunci a zis Domnul către Iosua: ”Iată eu voi da in mâinile tale Ierihonul, pe regele lui şi pe puternicii lui.

6.3 Duceţi-vă imprejurul cetaţii toţi cei buni de război şi inconjuraţi cetatea câteodată pe zi. Aceasta să o faceţi sase zile.

6.4 Sapte preoţi să poarte şapte trâmbiţe de alamă inaintea chivotului, iar in ziua a şaptea să ocoliţi cetatea de şapte ori şi preoţii să trâmbiţeze din trâmbiţe

6.5 Când vor suna din trâmbiţa de alarmă şi când veţi auzi sunetul de trâmbiţă, atunci tot poporul să strige cu glas tare deodată şi când vor striga ei zidurile catăţii se vor prăbuşi. Atunci tot poporul să năvălească in cetate, plecând fiecare din partea in care se află”.

6.21Si au dat junghierii tot ce era in cetate: bărbaţi şi femei şi tineri şi bătrâni, şi boi şi oi şi asini, tot au trecut prin ascuţişul săbiei.

7.15 ”Iar insul care se va dovedi că a furat lucrul dat spre nimicire, să se ardă cu foc şi el şi câte are, pentru că a călcat legământul Domnului şi a făcu fărădelege in Israel”

8.1 Atunci a zis Domnul către Iosua: ”Nu te teme nici te inspăimânta! Ia cu tine toţi bărbaţii buni de luptă, şi, sculându-te, du-te la Ai. Iată eu voi da in mâinile tale pe regele din Ai şi pe poporul lui, cetatea şi ţinutul lui.

Si să faci cu Ai şi cu regele său tot ceea ce ai făcut cu Ierihonul şi cu regele lui….” Vezi ce au făcut cu Ai şi cu celelalte cetăţi cap.9;10;11

24.2 şi a zis Iosua către tot poporul:”Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: In vechime părinţii voştri: Terah, tatăl lui şi tatăl lui Nahor, au trăit peste fluviu şi slujeau la alţi dumnezei.

Dar eu am luat pe părintele vostru Avraam de mână, de dincolo de Eufrat, şi l-am povăţuit către această ţară a Canaanului şi am inmulţit sămânţa sa şi i-am dat pe Isaac….”!