Nu ma asteptam ca jurnalul asta sa fie ,intr-un fel, jurnalul povestii mele de dragoste cu Ea. De fapt unica poveste de genul asta, sper.

Am vorbit la telefon dupaamiaza, dupa ce am tot sunat si nu mi-a raspuns. I-am spus ca as vrea s-o vad. Si Ea mi-a zis ca nu vrea sa ma vada. Nu are chef.

- Nu vrei sa ma stai de vorba cu mine?

- Nuuu, mi-a raspuns alintandu-se.

Si , dupa ce i-am spus ca o iubesc, am inchis amandoi telefoanele. Si o liniste ciudata m-a cuprins. "Gata, s-a terminat!"

Adevarul e ca nici mie mu mi-ar face placere sa ma vad. In ultima luna am fost un om nenorocit, plin de gelozii, de rautati, de dureri. Insuportabil. Cum ma asteptam eu sa o pastrez alaturi de mine cu asemenea atitudine? Desi eram constient ca nu fac bine, nu ma puteam abtine sa nu ma port asa de oribil.

Simteam nevoia sa stau de vorba cu un prieten. Si , in afara de fostele mele iubite, nu mai aveam cu cine sa vorbesc. Si cu ele chiar nu as ataca subiectul asta. Deci nici un prieten nu am! Si totusi, este o doamna profesoara care mult timp mi-a fost ca mama. Am mers la ea. Nu puteam sta mult dar atata cat am stat si i-am povestit, a inteles depre ce e vorba.

- Ceea ce ai trait tu nu e iubire! Ci pasiune! Ai facut o pasiune pentru ea. Cand iubesti un om, il iei asa cum e si il iubesti pentru ceea ce e el. Cand faci o pasiune pentru cineva, il iubesti pentru ceea ce poate sa-ti ofere: iubire, placere, ce te face pe tine sa te simti bine. E mult egoism intr-o astfel de relatie bazata pe pasiune, multa posesivitate.

Nu mai stiu exact ce mi-a spus si cum dar m-a linistit .

Desi nu vreau si ma doare sufletul , relatia asta se va opri aici. Deja fac planuri cum sa-i raspund ca o sa mai ma sune ea sau o sa imi dea vre-un mesaj. Daca o sa faca asta. ;) Sau ma gandeam ce mesaj sa-i dau eu si cum sa-i spun ca nu am iubit-o. Dar e o prostie. Nu am sa dau nici un mesaj si nici ea nu va da vre-un semn, prea curand.

Noaptea e greu. Noaptea, chiar daca nu dormeam impreuna, stateam pe telefon si ne tot rastfatam cu vorbe dulci. O sa-mi lipseasca. Acum imi e bine ca scriu aici si nu mi-e dor de ea, dar cum o sa raman singur...Si nu vreau sa ies cu nimeni ca sa nu fiu singur! Vreau sa adorm cat mai repede. Si ce bine ca noaptea asta e scurta, o sa treaca mai repede.