Paul Cezanne

Detalii

CategoriiCultura
TaguriPictura
Ultima actualizareDuminica 19 martie 2023
Vizualizari6576

Voteaza & Distribuie

Descriere

In secolul al XIX-lea, a carui pictura era dominata de romantism si impresionism, Paul Cezanne a reusit sa defineasca un nou gen. Neinteles de public si de unii critici, totusi va exercita o influenta de netagaduit asupra colegilor sai si va continua sa ii inspire pe multi alti artisti dupa moartea sa.

Primele lucrari, inspirate de picturile clasice si romantice


Paul Cezanne s-a nascut in 1839 la Aix-en-Provence, intr-o familie instarita. A studiat literatura si, la cererea tatalui sau, dreptul. Abandoneaza, insa, destul de repede cariera juridica deoarece nu-l pasioneaza. Pleaca sa studieze pictura la Paris, cu pensia pe care i-o asigura parintii. Din cauza ca nu este acceptat la Arte Plastice, urmeaza cursurile de la Academie Suisse unde copiaza cu mare interes operele lui Delacroix, Courbet, Rubens sau Velazquez. Petrece mult timp la Luvru si il frecventeaza regulat pe prietenul lui Emile Zola, pe care il cunostea din facultate.

Gasindu-si adevarata vocatie, Paul Cezanne picteaza primele sale lucrari in care se reflecta o sursa de inspiratie romantica (Rapirea, 1867) si un gust pentru alegorii (Criminalul, 1868). De asemenea, incearca, prin intermediul naturii statice, pictura mai aproape de realism (Ceasul din marmura neagra, 1869). Isi va oferi de mai multe ori picturile Salonului din Paris, insa se va lovi de refuzuri succesive pana in 1882.

Influenta impresionistilor

Traind intre Paris si Aix-en-Provence, Cezanne se stabileste in 1872 in casa doctorului Gachet in Auvers-sur-Oise. Ajutat de prietenul sau Camille Pissarro, isi dezvolta tehnica si compus primele picturi impresioniste (Casa spanzuratului, 1873). Apoi incearca sa redea scene trecatoare din universul rural, prin mici tuse de culoare si lucrul in aer liber. La cererea lui Pissarro, participa la prima expozitie impresionista, organizata de Nadar in 1874. Acolo prezinta trei panze (O Olimpie moderna, Casa spanzuratului si Studiu, Peisaj din Auvers), care au socat publicul. Din cauza acestui esec, el refuza sa mai participe la alte expozitii pana in 1877, cand cele 16 lucrari ale sale sunt primite cu reactii amestecate. Indurerat de aceasta neintelegere din partea publicului, Cezanne a ales sa se rupa de mediul impresionist parizian si pleaca in Proventa lui natala.

Cautarea unui nou stil

Cezanne rupe prietenia cu Pissarro si pune capat si celei cu Zola dupa publicarea romanului sau, Opera, din 1886. In ciuda faptului ca s-a casatorit in 1886 si a avut un fiu in 1872, a locuit singur, mostenirea lasata de tatal sau oferindu-i libertatea pe care si-o dorea. Artistul se dedica artei sale si picteaza intre 1880 si 1890, sute de panze, cu mai mult de 80 de reprezentari ale muntelui Sainte-Victoire. Se indeparteaza de tehnica impresionista, prin cautarea sintezei formei. Incearca sa le surprinda esenta si le dezvaluie geometria. Mai mult decat atat, isi sculpteaza materia picturala lasand pe panza sa tuse de vopsea al caror relief si directie sunt puternic evocatoare a volumului subiectului reprezentat.

Cezanne, un precursor al artei moderne

Ca urmare a esecurilor sale anterioare, Cézanne expune mai putin. Cu toate acestea, in 1895 negustorul de arta Ambroise Vollard organizeaza o expozitie dedicata pictorului, reunind 150 dintre lucrarile sale. Desi putin popular in randul publicului, aceasta retrospectiva este un mare succes printre actorii mediului: artisti si critici. Incepand de atunci, multe saloane ii vor expune picturile si reputatia lui continua sa creasca. Cezanne devine o sursa de inspiratie pentru tinerii artisti, multi dintre ei deplasandu-se la Aix-en-Provence pentru a-l vedea lucrand.

Pictorul va fi, ulterior, recunoscut ca fiind precursorul miscarii cubiste, prin sinteza si geometrizarea subiectelor pe care le reprezinta pe panza. In unele dintre ultimele sale picturi punctele de vedere se multiplica, iar aceasta tehnica va fi apoi dezvoltata de cubisti, inclusiv de Picasso.

Cezanne a murit la 23 octombrie 1906 in urma unor complicatii de la pneumonie, dupa ce si+a castigat in cele din urma recunoasterea publica