Sari la conținut
Forum Roportal
Anca1122

Mama ne-a distrus familia!

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Frate!!! Viata bate filmu'!!!

 

In alta ordine de idei, eu cred ca maica-ta e o scarba. Asa e cu unele mame, nici nu ar trebui sa mai aiba dreptul de a fi numite "mame", te-au nascut si atat. Asta este contributia lor, cu atat se pot lauda.

  • Like 1
  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Sa dai cu pietre impreuna cu toata ceata e cel mai simplu lucru din lume!

Ca european asa-zis civilizat, cu ce esti mai breaz decat iranienii sau kurzii care se lauda cum s-au strans ei 50 de insi si au omorat cu pietre o femeie legata de un stalp sau ingropata pana la jumatate in pamant?

Exagerezi si dramatizezi, nu ti se pare ? Cei care au expus dezacord si opinii negative in legatura cu mama initiatoarei topicului, au facut doar asta , si anume expus opinii si sentimente. Nu cred ca a incitat cineva la violenta sau a spus careva ca femeia aia ar trebui ucisa.

Ce se intampla acum, nici sa vorbim nu mai putem ?doh.gif

 

 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Hmm...cu putin timp inainte sa citesc topicu tau citeam un topic despre "ispite"...si acolo k si aici useri deviaza mult de la subiect, sunt tineri si vor sa arate care este mai macho si mai destept,hmm...in fine nu asta este important...urata situatia ta...lasandu-l la o parte pe iubitul tau, pe mama ta o sa o iubesti toata viata ta indiferent de circumferinte, facand o mica paranteza si eu am avut ceva probleme cu parinti ( nu de natura problemelor tale ) dar ceva probleme am avut, pot sa zic k pe moment am fost foarte furios pe eii, dar nu au trecut mai mult de kteva ore maxim o zi, apoi am gandit situatia la rece si am realizat cum ar fi trebuit s procedez. Este foarte normal sa o urasti pe mama ta(pe moment), si un asa lucru nu este de iertat, nush cum ai avut puterea cand iai prins doar s te intorci si sa pleci, nu stiu cati dintre useri care au comentat au incercat sa se puna in situatia ta, sa se gandeasca la ce ar fi facut, oricum era inutil pentru k nu ar fi avut cum s simta ce ai simtit tu, dar macar cu gandul sa fi incercat, nu cred ca ar mai fi comentat atatea prosti. Relatia ta cu mama ta nu o sa mai fie niciodata ce a fost, chiar daca o sa va impacati, lucru care sunt sigur ca se va intampla, tot o sa aveti retineri, mustrari de constiinta.

Ca sfat nu stiu ce sfat sa iti dau...nu pot sa zic k ma pricep la sfaturi,citeste topicul despre "ispita"...iti spun in calitate de barbat ca ispita e mare cand vine vorba de o femeie...dar si totusi nu cred ca mas putea uita la mama iubitei mele nici intro mie de ani, deci si prin urmare sti bine vorba si vad k au mai ziso si alti, o sa ierti da nu o sa uiti!

Oricum, mai este o vorba adevarata, ce nu te omoara te face mai puternica!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

pe mama ta o sa o iubesti toata viata ta indiferent de circumferinte,

 

ai inceput bine.

 

si acolo k si aici useri deviaza mult de la subiect, sunt tineri si vor sa arate care este mai macho si mai destept,hmm...in fine nu asta este important... pot sa zic k pe moment am fost foarte furios pe eii, dar nu au trecut mai mult de kteva ore maxim o zi,

 

io zic k sa nu mai apreciezi pe altii mai tineri k tine, si nici mai macho, k s-ar putea sa te inseli , la fel k si cu sfaturile din putina ta experienta.

 

si mai conteaza k tie ti s-a intimplat altceva , nu te-ai inteles cu parintii, asa cum nu se inteleg toti adolescentii, nu se compara mere cu pere.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

pe mama ta o sa o iubesti toata viata ta indiferent de circumferinte,

 

exact, pt că nu toate mamele au 90-60-90

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Buna seara tuturor.

Nu credeam ca voi mai gasi acest topic pe care l-am deschis acum 3 ani si ceva cand am avut un moment de cumpana in viata. Am intrat pe forum sa citesc opinii despre un anumit subiect si mi-am amintit de trecut si cum am cerut aici sfaturi intr-o problema personala.

Citind acum ce am scris in trecut nu mai mi se pare o tragedie in comparatie cu faptul ca fratele meu nu mai este printre noi. As mai trece de nenumarate ori prin asa ceva numai ca el sa fie langa mine. Insa cu tot efortul medicilor si cu tot efortul nostru, inclusiv financiar, nu s-a mai putut face nimic. A fost internat in clinici particulare, a urmat tratamente in strainatate si degeaba:( Deci nu mereu sistemul este de vina ( asta ca o paranteza, ca stiu ca de cele mai multe ori asa se spune).

Si daca intereseaza pe cineva, mi-am iertat mama, avem o relatie buna. Mai am momente cand inca ma gandesc la ce s-a intamplat si plang.......uneori plang de ciuda pe mine ca am iertat...

Dar am facut asta pentru ca altfel nu as fi conceput, dupa moartea fratelui meu. Nu ai cum sa nu ierti un om distrus. Mama este distrusa, nu stiu daca si cum isi va reveni. Se face un an si 5 luni si ea este in aceeasi stare, nu stiu ce sa-i mai fac, ce as putea sa-i fac, cum s-o ajut. Trec si prin momente cand ma intreb daca macar ii mai pasa ca ne-am impacat, daca mai inseamna ceva asta pt ea, lucrul asta pe care si l-a dorit atat de mult, uneori am impresia ca e goala pe dinauntru si ca nimic nu mai are importanta pentru ea, nici macar eu. Se duce zi de zi la cimitir, cred ca l-a iubit pe fratele meu mai mult decat pe oricine. Si tata a iertat-o, s-au impacat. Decat s-o vad cum e acum mai bine mai trec o data prin toata povestea numai sa o vad ca e bine, ca e in putere, ca se bucura de viata, o vreau asa cum era inainte cu rele si cu bune...

Pe plan personal eu sunt implinita, iubesc din nou si sunt fericita, insa inca o data sunt privata de aceasta fiinta atat de importanta pentru noi, MAMA.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Decat s-o vad cum e acum ... o vreau asa cum era inainte cu rele si cu bune...

 

Din pacate asta nu se va intampla, cand o mama-si pierde copilul, este foarte marcata de evenimet pentru restul vietii.

 

Eu-i doresc tot binele pe Pamant si tie la fel, insa am vazut pe mama mea ce a devenit dupa ce a pierdut 2 baieti,

 

a rezistat doar pana intr-o zi ... cand nu mai putea trai de la amintirile din trecut.   Nu i-am fost de nici o consolare

 

desi n-am avut probleme cu ea de niciun fel vreodata, cred ca nici nu contam, copiii mei au observat.

 

Sufletul nu se vindeca usor.    

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Imi pare rau pentru pierderea voastra. Condoleante.

 

In rest... nu stiu ce sa-ti spun. Probabil ca ai iertat o femeie care sufera, dar nu pe "mama" din acea femeie. 

Sa nu simti vina, nu ai de ce.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Din pacate asta nu se va intampla, cand o mama-si pierde copilul, este foarte marcata de evenimet pentru restul vietii.

 

Eu-i doresc tot binele pe Pamant si tie la fel, insa am vazut pe mama mea ce a devenit dupa ce a pierdut 2 baieti,

 

a rezistat doar pana intr-o zi ... cand nu mai putea trai de la amintirile din trecut.   Nu i-am fost de nici o consolare

 

desi n-am avut probleme cu ea de niciun fel vreodata, cred ca nici nu contam, copiii mei au observat.

 

Sufletul nu se vindeca usor.    

Buna, nu vreau sa iti starnesc amintiri neplacute, insa as dori sa te intreb, cum a decurs relatia cu mama ta dupa ceea ce s-a intamplat? In ce sens nu mai contai, ce te-a facut sa crezi asta? Sa inteleg ca mama ta nu mai este in viata astazi?:(

Va multumesc pentru condoleante!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×