Naivitate.Ce inseamna mai exact sa fi naiv?

Buna.Am si eu o problema de fapt mai multe dar acum o sa vorbesc doar de una.O scurta prezentare a vietii mele ,am crescut mai mult singura ,am fost mai neiubita de parinti,o mama care m-a abandonat si un tata care nu l -a interesat si in copilarie eram alintata cu moale si muta :roll: .

\Momentan fac psihoterapie pentru ca trecand prin atatea traume nu aveam cum sa ies nesifonata .

Ca diagnostic daca pot sa zic asa anxietate generalizata si fobie sociala.

De ce imi spun oamenii ca sunt naiva,timida moale si alte lucruri de genul asta si cand nu e asta"am nasul pe sus".Eu nu simt ca sunt asa ,sunt o tipa introverta si nu prea vorbesc mult si mi se pare ca in rest fac lucrurile ca ceilalti oameni.

Pur si simplu multe dintre subiectele discutate mi se par neinteresante,nu sunt genul care sa ma bag in seama sau tupeista .Mi-am facut chiar si un test iq>Primul a iesit de !28 si al doilea 140.Sunt constienta ca asta nu prea ma ajuta.

Cica inteligenta emotionala te duce sus,eu nu prea o am.Pur si simplu nu prea pot sa ma amestec cu oamenii.Pot sa ii ascult sa par draguta, dar cand sunt singura sau exceptie unele situatii si 1-2 persoane ,sunt cu totul alt om,sunt chiar agresiva si pot sa umblu si la 3 noaptea singura ca nu imi este frica de nimic.

Cand mi se spune sa fiu "mai cu tupeu" pur si simplu nu am nici o reactie,nici o emotie.Imi zic in mintea mea doamne ce proasta e si asta

ma crede naiva si atat.Dar lor in fata nu pot sa le dau nici o replica.

Mi s-a spus de mule ori ca sunt frumusica ,si m-am gandit ca este un cliseu din partea fetelor ca automat daca e frumoasa e si proasta.Nu ma consum din cauza asta dar nici extraordinar nu mi-e.Imi vine cateodata sa ridic degetul mijlociu la toti si gata.

Pentru voi ce inseamna sa fi naiv?prost ...moale si alte lucruri minunate de genul si cum va aparati?

Ca pe mine nici macar sa ma apar nu ma intereseaza.

Nu, naiv inseamna sa atribui oamenilor cu care intri in contact intentii bune, minunate, nerealiste. Inseamna sa fii putin cu capul in nori si rupt de realitate, nu ce descrii tu mai sus. Probabil atat de mult ti se spune ce sa faci si ca nu e bine cum esti, incat in mintea ta e un talmes-balmes si o mare dezorientare in raport cu oamenii si cu persoana ta. Iti trebuie timp sa te detasezi de aceste pareri nefondate de care esti asaltata si care, desi nu realizezi, te-au afectat si ti-au daunat, si sa iti dezvolti propria personalitate care poate fi calda, umana si intelegatoare, fara nici o traba cu naivitatea si vreo inteligenta emotionala disturbata (vrajeli).

Da' cand odata o sa le zici ceva, o sa vada ei cine sint naivii ...

Nu asculta de toata lumea. Tine minte ca nu sintem la fel, caracterul fiecarui om e alta.

Lumea n-are ce face si graieste aiurea, sa nu te framante aceste vorbe, insa nu te lasa calcata in picioare, da le replici imediat sa observa ca esti destul de alerta.

Mai intreaba-le in ce calitate te critica sau iti dau sfaturi cum sa fi???

Daca ai o sansa pleaca in alta localitate si ai scapat, insa tu n-ai nimic.

Nu toate fetele s-au nascut amazoane!!!

Azi noapte am vazut un program la TV american despre puterea mintii umane care incepe sa slabeasca de al o varsta in sus iar un specialist ruga si telespectatorii sa participe sa ia creion si sa scrie cand el spune. A enumerat 9 numere aiurea si noi sa tinem minte ordinea si sa-l scriem exact pe hartie, iar cine a uitat are probleme mentale Cine sa creada asa ceva??? Avea o mutra ca nimeni n-ar fi dat un ou degerat pe el si unu ca el ne clasifica cu probleme mentale. Ma mir ca asa un show a vazut lumina zilei!!!

Ma regasesc intr-o parte a descrierii tale, desi eu nu am avut nici o trauma in copilarie din cele descrise de tine... Si eu tot asa, introvertita, timida, uneori luata de fraiera, mi se mai spune sa fiu mai cu tupeu...

Dar din cate observ vezi bine ce se intampla in jur, doar ca esti mai linistita si ceilalti te vad ca naiva... Asta nu inseamna ca si esti.

Stoned a scris:

Buna.Am si eu o problema de fapt mai multe dar acum o sa vorbesc doar de una.,,,

In general oamenii iau naivitatea in sensul de credul, de usor de pacalit, de lipsit de judecata matura.

Dar naivitatea poate insemna si naturalete, simplitate, sinceritate - calitati care sunt din ce in ce mai rare in jurul nostru.

Exista intradevar o diferenta intre inteligenta mentala si cea emotionala. De obicei noi romanii stam mai slab la inteligenta emotionala. Nu prea am fost obisnuiti sa ne ocupam de ea. Abia in ultimul timp a aparut termenul de "dezvoltare personala" de "motivationare" care trateaza acest aspect al inteligentei emotionale si al gestionarii ei.

Spui ca faci terapie - e bine, asa inveti sa vorbesti despre tine si problemela tale in primul rand si apoi ai sa stii sa vorbesti si in prezenta mai multor oameni.

Si sa stii ca greu este pana exersezi un pic vorbitul in grupuri mai mari. La inceput s-ar putea sa nu-ti iasa dar exerseaza de cate ori ai ocazia - povesteste orice sau spune-ti parerea - trebuie sa ai o opinie despre subiectul care se discuta.

Iar la replica "fi mai cu tupeu" poti sa spui ca nu e genul tau, ca exista destul tupeu pe lume, ca nu-ti plac oamenii tupeisti, ca nu intelegi de ce sunt atat de apreciati oamenii cu tupeu etc.

Athmy a scris:

Nu, naiv inseamna sa atribui oamenilor cu care intri in contact intentii bune, minunate, nerealiste. Inseamna sa fii putin cu capul in nori si rupt de realitate, nu ce descrii tu mai sus. Probabil atat de mult ti se spune ce sa faci si ca nu e bine cum esti, incat in mintea ta e un talmes-balmes si o mare dezorientare in raport cu oamenii si cu persoana ta. Iti trebuie timp sa te detasezi de aceste pareri nefondate de care esti asaltata si care, desi nu realizezi, te-au afectat si ti-au daunat, si sa iti dezvolti propria personalitate care poate fi calda, umana si intelegatoare, fara nici o traba cu naivitatea si vreo inteligenta emotionala disturbata (vrajeli).

De luat timp mi-am luat si am ajuns intr-un punct in care imi dau emotiile pe off cand sunt atacata,dar parca vorbele lor imi zboara pe langa urechi acum nici nu simt ca mi le atribuie mie\

simt ca m-am schimbat si totusi atrag aceleasi situati dure ,mereu am avut darul sa ma bag fara sa vreau in conjuncturi de astea sociale cu oameni ba mai colorati ,ba mai ipocriti.

Si cand esti intr-un mediu nou te zbati intre dorinta de a te ipmune sau a-ti face prieteni.Eu am zis ca e mai bine sa nu fac pe nesuferita,dar tot pentru mine a fost rau.

The Unknown a scris:

Da' cand odata o sa le zici ceva, o sa vada ei cine sint naivii ...

Nu asculta de toata lumea. Tine minte ca nu sintem la fel, caracterul fiecarui om e alta.

Lumea n-are ce face si graieste aiurea, sa nu te framante aceste vorbe, insa nu te lasa calcata in picioare, da le replici imediat sa observa ca esti destul de alerta.

Mai intreaba-le in ce calitate te critica sau iti dau sfaturi cum sa fi???

Daca ai o sansa pleaca in alta localitate si ai scapat, insa tu n-ai nimic.

Nu toate fetele s-au nascut amazoane!!!

Azi noapte am vazut un program la TV american despre puterea mintii umane care incepe sa slabeasca de al o varsta in sus iar un specialist ruga si telespectatorii sa participe sa ia creion si sa scrie cand el spune. A enumerat 9 numere aiurea si noi sa tinem minte ordinea si sa-l scriem exact pe hartie, iar cine a uitat are probleme mentale Cine sa creada asa ceva??? Avea o mutra ca nimeni n-ar fi dat un ou degerat pe el si unu ca el ne clasifica cu probleme mentale. Ma mir ca asa un show a vazut lumina zilei!!!

Nu are nici o relevanta asta cu plecatu,e un mediu nou cu oameni noi si ele dom'le cica imi dau sfaturi.cand nici macar nu le cer.Imi dau seama ca sunt multi imbecili de neluat in seama,Dar parca nu stiu s-a umplut lumea de tupeisti .Nu am nimic cu ei mi-ar placea sa fiu si eu putin mai tupeista,nu inteleg ce au ei cu mine.Si parca s-au ascuns toti introverti ,nu prea mai dau de oameni asa

Oamenii cred ca daca incerci sa le faci pe plac esti fraierul lor. Asa e epoca. Asa ca distruge-i daca-ti ies in cale, in rest socializeaza cat sa traiesti. Parerea mea.

Sinele natural dicteaza, apropo de emotii. Daca nu simti ca ai chef de ceilalti oameni asa cum sunt ei, evita-i, ignora-i, sau, daca se baga-n sufletul tau cu forta (=agresiune), distruge-i. E simplu cum: lovesti in complexele lor.

Prieteni sunt oamenii sinceri, care te baga in seama fara sa iti ceara nimic, nicio contributie de niciun fel. Cel care nu cere, acela este indreptatit sa primeasca. Cei care cer primesc respingere si e corect asa in lumea de azi.

Neprimind afectiune in perioada de dezvoltare, nu ai la maturitate cum sa oferi, decat daca intai ti se ofera. Asta se exploateaza, si de catre companii, dar mai ales de catre semenii nostri simpli. Refuza-i, afectiunea falsa sau interesata duce la perpetuarea starii de discomfort resimtita ca urmare a neconcordantei dintre ce vezi si ce simti.

Psihoterapeutul ce te sfatuieste ?

Stoned a scris:

Pentru voi ce inseamna sa fi naiv?prost ...moale si alte lucruri minunate de genul si cum va aparati?

Ca pe mine nici macar sa ma apar nu ma intereseaza.

Naiv inseamna sa nu gandesti.

Adica sa nu faci proiectie in viitor...copiii sunt naivi, ei nu stiu sa calculeze consecintele, deci, nu gandesc.

Tu esti fara incredere in sine, depresiva( din acest motiv nu actionezi, si nici sa te aperi nu simti nevoia...de fapt, toti cei fara incredere in sine, neavand un feedback corespunzator, au un grad mai mic sau mai mare de depresie).

In plus, ai fost niciodata educata ( invatata/informata...nu ti s-a aratat prin exemple practice) despre cum stau lucrurile cu functia sociala.

Ca atare, nu stii sa te adaptezi corespunzator in mijlocul societatii.

Lucrurile astea se invata. Asta ar fi rolul parental. Sa-si pregateasca/educe copii, cum sa traiasca cat mai bine in mijlocul societatii umane ( din nefericire, facem parte din ea).

S.R. a scris:

Oamenii cred ca daca incerci sa le faci pe plac esti fraierul lor. Asa e epoca. Asa ca distruge-i daca-ti ies in cale, in rest socializeaza cat sa traiesti. Parerea mea.

Sinele natural dicteaza, apropo de emotii. Daca nu simti ca ai chef de ceilalti oameni asa cum sunt ei, evita-i, ignora-i, sau, daca se baga-n sufletul tau cu forta (=agresiune), distruge-i. E simplu cum: lovesti in complexele lor.

Prieteni sunt oamenii sinceri, care te baga in seama fara sa iti ceara nimic, nicio contributie de niciun fel. Cel care nu cere, acela este indreptatit sa primeasca. Cei care cer primesc respingere si e corect asa in lumea de azi.

Neprimind afectiune in perioada de dezvoltare, nu ai la maturitate cum sa oferi, decat daca intai ti se ofera. Asta se exploateaza, si de catre companii, dar mai ales de catre semenii nostri simpli. Refuza-i, afectiunea falsa sau interesata duce la perpetuarea starii de discomfort resimtita ca urmare a neconcordantei dintre ce vezi si ce simti.

Psihoterapeutul ce te sfatuieste ?

Sa stau cat mai mult printre oameni sa-mi fac prieteni,sa socializez chiar daca nu am chef sau nu-mi plac persoanele respective ca este spre binele meu si intr-un fel are dreptate ...doar ca nu stiu daca o sa ajung vreo-data asa.

Mi-a explicat ca este in radacinile noastre sa privim cu ostilitate chipuri noi ,de aia si sunt atatia care fac anxietate din cauza suprapopulari,dar daca vrei sa simti ca aparti trebuie sa te amesteci printre ei.

5 o a scris:

Naiv inseamna sa nu gandesti.

Adica sa nu faci proiectie in viitor...copiii sunt naivi, ei nu stiu sa calculeze consecintele, deci, nu gandesc.

Tu esti fara incredere in sine, depresiva( din acest motiv nu actionezi, si nici sa te aperi nu simti nevoia...de fapt, toti cei fara incredere in sine, neavand un feedback corespunzator, au un grad mai mic sau mai mare de depresie).

In plus, ai fost niciodata educata ( invatata/informata...nu ti s-a aratat prin exemple practice) despre cum stau lucrurile cu functia sociala.

Ca atare, nu stii sa te adaptezi corespunzator in mijlocul societatii.

Lucrurile astea se invata. Asta ar fi rolul parental. Sa-si pregateasca/educe copii, cum sa traiasca cat mai bine in mijlocul societatii umane ( din nefericire, facem parte din ea).

Din ce spui tu as fi condamnata la o viata de outsider,pe care nici macar nu mi-am dorit-o.Pot sa fiu spectator sa fiu admirata de unii dar cand este sa traiesc intr-un mediu social ma sperii si imi pierd din calitati :cry: poate si de asta sunt considerata naiva.

Stoned a scris:

Sa stau cat mai mult printre oameni sa-mi fac prieteni,sa socializez chiar daca nu am chef sau nu-mi plac persoanele respective ca este spre binele meu si intr-un fel are dreptate ...doar ca nu stiu daca o sa ajung vreo-data asa.

Mi-a explicat ca este in radacinile noastre sa privim cu ostilitate chipuri noi ,de aia si sunt atatia care fac anxietate din cauza suprapopulari,dar daca vrei sa simti ca aparti trebuie sa te amesteci printre ei.

Asta cu "du-te si socializeaza chiar daca n-ai chef si nu-ti place" e deja o litanie veche si proasta. Recomanda-i terapeutului tau sa bea niste acid de baterie, chiar daca n-are chef si nu-i place. Nu-s nici terapeut, nici psiholog, dar bunul simt imi spune ca e un cretinism sa vina unul la tine sa-ti spuna ca are o problema cu un lucru si tu sa-l indemni sa faca exact acel lucru.

Pot sa-ti dau un sfat, totusi: pentru o anumita perioada de timp, dar nu determinata, insa nici la infinit, izoleaza-te de oameni, atat cat iti permite serviciul, locuinta si celelalte treburi administrativ-gospodaresti.

Nevroza asta vine de la lipsa de incredere in sine care are la baza lipsa de incurajari cand erai mica sa faci ce vrei tu, sa se aprecieze ce vrei tu, lipsa de acceptare a parerilor si ideilor tale, fapt care a cauzat o viziune depreciativa asupra propriei persoane de catre tine insati. Pe romneste - mai nimeni n-a dat doi lei pe cine esti tu si ce vrei, asa ca te-ai invatat sa nu dai nici tu doi le pe cine esti tu si ce vrei.

Izolarea te va concentra asupra a ceea ce iti place si va elimina accesul celorlalti la tine. In izolare singurele pareri care vor conta vor fi ale tale, singurele aprecieri vor fi ale tale. La iesirea din izolare, care in mod normal se va petrece natural, fara vreo decizie constienta, vei avea o personalitate intarita, antrenata in singuratate sa aprecieze ce-i place ei, sa faca ce-i place ei, sa aiba propriile pareri, propriile activitati, asupra carora isi asuma toata responsabilitatea si nu este interesata daca plac celorlalti sau nu.