King1 8295 Raportează post Postat Octombrie 21, 2015 Imi pare rau, condoleante... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Anca0055 0 Raportează post Postat Octombrie 22, 2015 Imi pare rau, condoleante... Multumesc! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
HayesAnca 0 Raportează post Postat Februarie 26, 2018 Buna ziua. Am revenit pe acest topic pe care l-am deschis in urma cu cativa ani cand am scris aici cum am aflat ca mama avea o relatie cu iubitul meu de atunci si apoi am mai scris cand a murit fratele meu. De atunci, am intrat pe acest topic de foarte multe ori pentru a reciti ce am scris atunci, ce sfaturi am primit, pentru a compara ce simteam si gandeam atunci cu ce gandeam si simteam pe masura ce trecea timpul si totul incepea sa se estompeze.Dupa moartea fratelui meu am spus ca mi-am iertat mama si ca avem o relatie buna. Nici nu ma gandeam sa fi fost altfel, avand in vedere ca era distrusa de pierderea fratelui meu.Insa abia de putin timp am iertat-o cu adevarat. Am simtit ca am iertat-o cu adevarat abia dupa ce i-am inteles gestul....si asta s-a intamplat acum cateva saptamani. Probabil pana atunci imi era doar mila de ea, dar nu cred ca o iertasem.Mi-am dat seama de un lucru foarte important, ca nu pot ierta decat dupa ce inteleg in totalitate de ce s-a intamplat acel lucru, ca nu pot ierta decat dupa ce ma pun in pielea persoanei respective, dupa ce simt ce a simtit persoana respectiva...Nu stiu daca asta li se intampla tuturor sau doar mie....Mi s-a spus atunci, aici, ca nu voi putea ierta decat daca inteleg cu adevarat si mi s-a mai spus ca iertand, voi asimila, o sa se apropie de normalitate gestul ei pentru mine....Nu pot sa spun ca mi se pare normal sau ca as face si eu asta copilului sau sotului meu, insa da, iertand asimilezi...Intelegerea si iertarea au venit doar dintr-o simpla fraza....nu stiu de ce au trebuit sa treaca 6 ani pentru a auzi asta, poate daca ascultam mai devreme nu ma mai chinuiam atatia ani incercand sa inteleg....asa ca daca treceti prin ceva asemanator, sfatul meu este sa ascultati cat mai devreme, nu sa pierdeti ani chinuindu-va cu semne de intrebare in suflet...Voi reveni sa scriu ce m-a determinat sa inteleg gestul ei si sa o iert cu adevarat... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Davi_ 6965 Raportează post Postat Februarie 26, 2018 Te-ai îndrăgostit. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
adal* 10373 Raportează post Postat Februarie 26, 2018 (editat) Intelegerea si iertarea au venit doar dintr-o simpla fraza....nu stiu de ce au trebuit sa treaca 6 ani pentru a auzi asta, poate daca ascultam mai devreme nu ma mai chinuiam atatia ani incercand sa inteleg....asa ca daca treceti prin ceva asemanator, sfatul meu este sa ascultati cat mai devreme, nu sa pierdeti ani chinuindu-va cu semne de intrebare in suflet... Voi reveni sa scriu ce m-a determinat sa inteleg gestul ei si sa o iert cu adevarat... Ti-au trebuit 6 ani ca sa intelegi. Putea dura mai mult, mai putin sau poate nu intelegeai niciodata. Daca ai inteles, nu esti obligata sa si ierti. Si de ce trebuie neaparat sa ierti? Nu poti merge mai departe? Este de ajuns ca ai inteles ceva ce in mod normal nu poate fi inteles. Felicitari pentru intelegere, dar nu si pentru iertare. Editat Februarie 26, 2018 de adal* 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
HayesAnca 0 Raportează post Postat Februarie 27, 2018 M-am indragostit din nou de mai mult timp, sunt casatorita de aproape 3 ani. Nu asta m-a determinat sa o iert, ci are legatura cu ceea ce se intampla in sufletul ei din cauza problemei cu fratele meu...Mi s-a spus aici ca probabil gestul ei a fost legat de trauma prin care trecea cu fratele meu si asa a fost... Acum cateva saptamani am vorbit in sfarsit despre ce s-a intamplat, desi eu la inceput eram gata sa nu o ascult nici de data asta... Mi-a spus ca moartea era atat de iminenta, incat vroia doar sa traiasca, sa se agate de viata cum putea. Acum stiu ca el a facut primul pas si ca ea cedat...Cum a spus cineva aici, nu mai vedea nimic in jurul ei, ea de fapt murea incet odata cu fratele meu... Stiu ca asta nu este o scuza, sunt atatea femei carora le mor copiii sau au copii bolnavi, dar nu toate sau poate nici una nu face ce a facut ea...Insa eu am inteles perfect ce a simtit ea, m am transpus in pielea ei, am inteles perfect replica "am vrut sa simt ca traiesc" si pentru a raspunde la intrebarea de ce trebuia sa iert,nu puteam merge mai departe fara sa iert? Poate puteam, insa nu eram completa, ceva lipsea, mai ales ca am fost intotdeauna apropiata de mama. Acum tot ce imi ramane de facut este sa o ajut sa si revina dupa ce s-a intamplat cu fratele meu...Se fac aproape 4 ani si ea cred ca nu a trecut peste...Se duce des la cimitir, isi petrece mult timp in camera fratelui meu, "vorbeste" cu el...Nu mi se pare normal...Nu sunt mama, dar totusi... Puteti sa imi spuneti, voua vi se pare normal? Sau ce pot sa fac? Pot/ar trebui sa fac ceva pt ea/in privinta asta? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
adal* 10373 Raportează post Postat Februarie 27, 2018 (editat) De multe ori oamenii gasesc cele mai sensibile explicatii pentru cele mai abjecte fapte. Si intotdeauna in astfel de cazuri, cei slabi ii cred si ii inteleg si culmea ii si iarta. Traim in era iertarii. Trebuie sa-i iertam pe cei rai si abjecti, fara posibilitatea si pretentia de a fi iertati, cei ce iarta, sau fac fapte bune. Cei buni incep sa se simta vinovati ca sunt asa, intr-o lume din ce in ce mai plina de rautate si abjectie. Editat Februarie 27, 2018 de adal* 1 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Unknown 15042 Raportează post Postat Februarie 28, 2018 Acum tot ce imi ramane de facut este sa o ajut sa si revina dupa ce s-a intamplat cu fratele meu...Se fac aproape 4 ani si ea cred ca nu a trecut peste...Se duce des la cimitir, isi petrece mult timp in camera fratelui meu, "vorbeste" cu el...Nu mi se pare normal...Nu sunt mama, dar totusi... Puteti sa imi spuneti, voua vi se pare normal? Sau ce pot sa fac? Pot/ar trebui sa fac ceva pt ea/in privinta asta? Doar timpul vindeca rana asta din inima ei, nu prea ai ce sa faci. Nu stiu un psiholog ce efect ar avea asupra ei. E greu sa pierzi un copil. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
adal* 10373 Raportează post Postat Februarie 28, 2018 (editat) Doar timpul vindeca rana asta din inima ei, nu prea ai ce sa faci. Nu stiu un psiholog ce efect ar avea asupra ei. E greu sa pierzi un copil. Poate ca bucuria de a fi facut dragoste cu iubitul propriei fiice a vindecat-o deja. Poate durerea de acum se datoreaza tocmai faptului ca si-a invins propria fiica in rivalitatea dintre doua femele pentru un mascul. Cam asta a fost nivelul la care a actionat mama. Editat Februarie 28, 2018 de adal* 1 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Unknown 15042 Raportează post Postat Februarie 28, 2018 Nu aprob acel comportament, insa intrebarea este daca stie ce a facut??? Nu sint in masura sa detaliez cazul ca de multe ori intervine o Amnezie de durere care nu are consecinta nici in fata justitiei. N-am citit daca a fost la control medical de specialitate. Doar despre durerea din inima dupa un copil mort am luat in considerare mai sus. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
