Scaunene - ora 20

DESPRE PIESA

Eugène Ionesco caricaturizeaza in piesa Scaunele iluzia unei perechi despre bunastare si implinire. Cei doi batrani isi imagineaza ca menirea lor consta in a transmite lumii un foarte important mesaj, astfel ca primesc - in inchipuirea lor - vizita unor marcante personalitati ale statului si ale istoriei. In realitate insa, camera - goala - se umple doar cu scaune, pe care cei doi le aduc in incapere pentru fiecare din oaspetii invitati. Scaunele devin treptat o prezenta din ce in ce mai consistenta. Spre diferenta de piesele construite pe dialog, aici personajele actioneaza aidoma unor marionete. Marionetele vorbesc, se misca si ajung sa isi construiasca propria lor realitate, cucerindu-l pe spectator spre a descoperi impreuna un taram al marilor adevaruri.

In 1956, Jean Anouilh scria despre Scaunele in Le Figaro: "Consider ca piesa e mai buna decat un Strindberg, deoarece are "umor negru" à la Molière, intr-o maniera nebunesc de comica, si pentru ca e nelinistitoare, nostima, tulburatoare, etern valabila, si clasica in acelasi timp. "

DESPRE NASTEREA PIESEI SCAUNELE

Scaunele este a patra piesa majora a lui Ionesco, dupa Cantareata cheala (1949), Jacques sau supunerea (1950) si Lectia (1950). Scrisa in 1951, piesa se va juca pentru prima data in 1952, la Théatre du Nouveau Lancry din Paris, in regia lui Sylvain Dhomme. Cu privire la Scaunele, Ionesco nota: "Teatrul actual este aproape numai psihologic, social, cerebral sau... poetic. El este metafizic. Scaunele sunt o incercare de impingere dincolo de limitele actuale ale dramei... Lumea imi apare in anumite momente ca si cum ar fi golita de semnificatie, iar realitatea ireala. Tocmai acest sentiment de irealitate, de cautare a unei realitati esentiale, uitate, nenumite - in afara careia nu ma simt fiintand - am vrut sa-l exprim prin personajele mele ce ratacesc in incoerenta, neposedand nimic in afara de angoasele, de remuscarile, de esecurile lor, de golul vietii lor. Niste fiinte inecate de lipsa de sens nu pot fi decat grotesti, suferinta lor nu poate fi decat derizoriu tragica. Intrucat lumea e de neinteles pentru mine, astept sa mi se explice..."

DIRECTORUL DE SCENA VICTOR IOAN FRUNZA

A montat de la absolvirea Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti in 1981 peste 70 de productii de teatru, opera si televiziune, fiind angajat de scene de prima marime din tara si strainatate. Intre 1990 si 1993 a fost director al Teatrului National din Cluj, iar pana in 1994 a conferentiat la Academia de Muzica din Cluj (Catedra Regie de Opera) si la Academia de Teatru din Targu Mures (Catedra de Regie). Este membru in Senatul Uniunii Teatrale din Romania (UNITER).

Dintre numeroasele sale montari amintim: Livada de visini�de A. P. Cehov, (Teatrul National din Budapesta) * Dom Juan, de Molière (Teatrul Dramatic Galati) * Ghetto, de Joshua Sobol (Teatrul National Bucuresti) * Falstaff si Visul unei nopti de vara, de William Shakespeare (Teatrul Maghiar de Stat Cluj) * Satyricon, dupa Petronius si Cruciada copiilor, de Lucian Blaga (Teatrul National Targu-Mures) * Mutter Courage, de Bertolt Brecht (Teatrul German de Stat Timisoara) * Lorenzaccio, de Alfred de Musset, Strategia porcului si Cu ochi de copil, de Raymond Cousse, Lectia, de Eugène Ionesco, Hamlet, de William Shakespeare si Istoria comunismului povestita pentru bolnavi mintal, de Matei Visniec (Teatrul Maghiar de Stat "Csiky Gergely" Timisoara) * Host mich noch lieb, de Bebe Bercovici (Teatrul Evreiesc de Stat Bucuresti) * Trupa pe butoaie (UNITER) - primul proiect de teatru ambulant din Romania * Tom Paine, de Paul Foster (Academia de Teatru din Targu-Mures) * Regele moare, de Eugène Ionesco (Theatrum Mundi, Bucuresti) * Darul Gorgonei, de Peter Shaffer (premiera pe tara la Teatrul "Tony Bulandra" Targoviste) s.a.

A obtinut 19 importante premii si distinctii in tara si strainatate, precum Premiul de Regie al UNITER, Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol, Premiul pentru cel mai bun spectacol si doua premii de regie la Festivalul National de Teatru, Premiul Criticii acordat de Asociatia Internationala a Criticilor de Teatru (sectia romana); din partea Asociatiei Criticilor din Ungaria a primit o nominalizare pentru cel mai bun spectacol din spatiul maghiar. A fost distins cu Ordinul "Steaua Romaniei" in grad de Cavaler.

SCENOGRAFA ADRIANA GRAND

Adriana Grand a absolvit in 1983 Academia de Arte Frumoase din Cluj. A realizat lucrari de grafica, design publicitar, scenografie pentru film, teatru si televiziune. Intre 1990 si 1992 a semnat grafica revistei Teatrul azi, iar din 1986 pe aceea a unor volume aparute la edituri precum Kriterion, Albatros, Unitext, Dacia.

A creat imaginea scenica a unor montari precum: Apa, de Dumitru Solomon (Teatrul de Stat Oradea) * Dom Juan, de Molière, si Turandot, de Carlo Gozzi (Teatrul Dramatic din Galati) * Marat-Sade, de Peter Weiss, si Falstaff, dupa William Shakespeare (Teatrul National din Cluj) * Satyricon, dupa Petronius (Teatrul National din Targu-Mures) * Livada de visini, de A. P. Cehov (Teatrul National din Budapesta) * Ghetto, de Joshua Sobol (Teatrul National Bucuresti) * A douasprezecea noapte, de William Shakespeare (Teatrul Maghiar de Stat Cluj) * Mutter Courage, de Bertolt Brecht (Teatrul German de Stat Timisoara) * Lorenzaccio, de Alfred de Musset, Strategia porcului si Cu ochi de copil, de Raymond Cousse, Lectia, de Eugène Ionesco, Hamlet, de William Shakespeare, si Istoria comunismului pentru bolnavi mintal, de Matei Visniec (Teatrul Maghiar de Stat "Csiky Gergely" Timisoara) * Regele moare, de Eugène Ionesco (Theatrum Mundi Bucuresti) * Darul Gorgonei, de Peter Shaffer (premiera pe tara la Teatrul "Tony Bulandra" Targoviste) s.a.

A obtinut douasprezece dintre cele mai importante premii de scenografie, precum Premiul UNITER pentru cea mai buna scenografie (1990, 1994 si 2002), Premiul pentru cea mai buna scenografie la Festivalul National de Teatru "Ion Luca Caragiale" Bucuresti (1993), Premiul Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru (1995 si 2003) s.a. A fost distinsa cu Ordinul Meritul Cultural in grad de Cavaler.

PIANISTUL SI COMPOZITORUL DE SCENA CÁRI TIBOR

Cári s-a nascut in 1979, iar in 2002 a absolvit Facultatea de Muzica din Timisoara. Intre anii 1999-2002 a colaborat cu Opera Romana din Timisoara (pentru spectacolul "Faust") si cu Teatrul Maghiar de Stat "Csiky Gergely". In perioada 2002-2004 a fost angajat al acestui teatru, ca pianist, compozitor de scena si conducator muzical.

In perioada 2001-2004 a compus muzica de scena la numeroase montari de teatru, dintre care amintim selectiv: Lectia, de Eugène Ionesco, Hamlet, de William Shakespeare, Istoria comunismului povestita pentru bolnavi mintal, de Matei Visniec (Teatrul Maghiar de Stat "Csiky Gergely" Timisoara) * Turandot, de Carlo Gozzi, si Das Darul Gorgonei, de Peter Shaffer (Teatrul "Tony Bulandra" Targoviste) * Regele Cymbelin, de William Shakespeare (Teatrul German de Stat Timisoara) * Scufita Rosie, de Fratii Grimm, si Capra cu trei iezi, de Ion Creanga (Teatrul de Marionete din Arad). A colaborat cu importanti directori de scena, precum Victor Ioan Frunza si Alexander Hausvater.

In anul 2002, la Festivalul Teatrelor Maghiare din Diaspora de la Kisvárda, a fost distins cu Premiul Ministerului Culturii din Ungaria pentru muzica la spectacolul Lectia, de Eugène Ionesco.