România
Roportal.ro

Sindromul copilului cuminte !

Început de Calin-copil_de_casa, Dum 22 iul 2012 · 94 răspunsuri · 10.095 vizualizări

Renaissance'916.282 mesaje#31

Caline, nu stiu cum sa incep, dar, te-ai intrebat de ce te deranjeaza atat de mult faptul ca altii sunt agresivi cu tine ? Sau de ce te deranjeaza asa tare tot ce cred altii despre tine ? Ai incercat sa te gandesti putin la problema asta ? Tu nu esti ce cred altii ca esti, nici macar ce crezi tu ca esti. Tu esti tu si atat. Fara vreo eticheta. Nu esti fraier, ratat, non-agresiv, astea sunt etichete pe care ti le pun oamenii limitati care gandesc in stereotipuri. Cauta sa te detasezi de modul in care te privesc altii. Aici e cheia vindecarii tale. Sa mai dizolvi putin din iluzia numita "Eu", si sa accepti ca nimeni nu-ti poate face nimic atat timp cat tu nu accepti mizeria lor sa vina inautrul tau. Lumea asta e un loc plin de parazitari, capcane, rasturnari de situatii. Nimic nu e static aici. Totul e trecator, viata ta e trecatoare. Tu nu mai esti acum copilul din trecut supus parintilor sai. Cu fiecare secunda care trece tu ai oportunitatea de a deveni altcineva. Sistemul pune mare accent pe conditionare, tu cauta sa te deconditionezi, sa rupi schemele mentale in care traiesti. Stiu ca e greu, si stiu ca in sinea ta tu le dai dreptate celor care te injosesc. Pentru ca experienta te-a invatat ca ei au dreptate, ca esti slab, ca esti moale, etc. Dar pentru formarea experientei asteia ai ajutat in primul rand tu ! Ai control pe viata ta, trebuie doar sa-ti dai seama de asta, sa constientizezi ce se intampla in tine, sa lasi la o parte etichetele, schemele rigide de gandire, psihologi, psihiatrii si sa incepi sa te cauti pe tine. Ajutor nu vei primi de la nimeni, pentru ca prea putini oameni inteleg lucrurile astea. Cauta sa intelegi ca modul de gandire al celorlalti e limitat, ca tu nu esti ceea ce cred altii, nici macar ceea ce esti tu. Pentru ca imaginea despre tine ti-ai format-o singur, influentat de parerile altora. Cauta sa iti faci o imagine despre tine neinfluentata de nimeni. E greu, va lua mult timp, dar asta e calea pe care trebuie sa mergi. Si mergi pe ea cu incredere. Cu cat constientizezi mai bine iluziile care-ti conduc viata, cu atat mai liber vei fi. Ca tot ce e suferinta e de fapt lipsa de atentie si control asupra mintii tale. Nu e altceva ! Suferinta nu e mai reala decat fericirea, sau mai justificata. Suntem conditionati sa credem ca nu putem fi fericiti fara un job bun, fara o relatie buna, fara bani, case, masini, etc. Dar e totul fals ! Ai tot atatea motive sa fii fericit, cate ai sa fii trist, pentru ca fericirea nu e ceva ce se castiga prin lupta, e o stare pe care o poti trai oricand atat timp cat te eliberezi de iluzia in care traiesti, iluzie pe care societatea se lupta sa ne-o implanteze. Nu e nevoie nici de ura, nici de nimic. Caci toate sunt in van, iar ura doar iti sporeste suferinta. Sper ca am reusit macar sa te fac sa-ti pui unele intrebari. Tu nu esti ce cred altii, nu esti nici suma amintirilor tale, din moment de trecutul ti-e determinat de experienta, iar experienta determinata de asteptarile pe care le-ai avut de la realitate. Cauta sa privesti totul ca pe un teatru. Ala care te injura, e doar o masina automata care-si da frau liber instictelor agresive. Fii mai mult decat el, si razi in sinea ta cand vezi asemenea porcarii. Tu nu esti nici trecutul tau, nici viitorul pe care ti-l imaginezi pentru tine, esti doar tu aici si acum, fara toate amintirile, experientele tale. Astea sunt doar balast acumulat in ani pentru ca nu ai stiut cum sa le gestionezi.

Editat Lun 23 iul 2012 13:00

Calin-869 mesaje#32
Arcangelo a scris:

Eu ti-am recomandat acea "tehnica" anume,pentru ca,dupa ani de zile de incercat sa ma desprind de trecut,am...inventat-o si A FUNCTIONAT.

(Nu m-ar surprinde deloc ca si altcineva sa se fi gandit la tehnica "mea")

Pana nu lasi trecutul in urma,ai sa-l repeti...pentru ca esti legat de el,te raportezi la el,de acolo vin reactiile tale invatate,conditionate...

Cred ca tu ai fi surprins daca as povesti si eu viata mea (si am mai povestit pe forum,socand pe unii).Asa ca nu presupune ca nu se poate sa ierti, doar pentru ca nu ai incercat.

Incearca asa cum ti-am spus.Da-ti voie chiar de acolo,din amintirea momentului dureros sa spui tot ce ai de spus,tuturor participantilor,apoi iarta pe toata lumea,incepand cu tine.

Nu e nevoie sa incerci sa devi agresiv! -esti agresiv deja,doar ca nu-ti dai voie sa manifesti agresivitatea ta,si incerci probabil sa o reprimi.Poate te temi de ea chiar.

Ai fost conditionat probabil sa reprimi manifestarea agresivitatii tale,poate ti s-a spus ca e ceva rau,vinovat,poate ca ai fost chiar pedepsit daca o manifestai.(cel mai probabil,ai fost "invatat" ca nu poti sa fi IUBIT,daca te manifesti in mod agresiv)

Fa niste exercitii de catharsis: ia o perna la bataie,DA-TI VOIE sa te infurii oricat de mult cu ocazia asta.Poti sa te servesti de vreo amintire dureroasa de exemplu.

Elibereaza emotiile reprimate,sau e posibil chiar sa te imbolnaveasca nu doar psihic,ci si somatic.

Accepta-ti furia,mania,durerea...nu mai fugi de ele! -fa-o constient,intentionat,accepta ca sunt o parte din tine,pe care nu mai esti dispus sa o tratezi ca pe un gunoi inutil,bagat sub pres.O parte din tine care e PRETIOASA,partea din tine care TI-A LUAT TOTDEAUNA APARAREA,care ti-a fost LOIALA,care nu te-a inselat si care NU A PERMIS CELORLALTI SA TE ABUZEZE.

E bine ca ai inteles ca ai nevoie de ea,e important.Da-i locul care i se cuvine.

Iti recomand cu caldura cartea asta,si insist chiar ca ai nevoie sa o citesti: http://www.divin.ro/?53t4l&v7f2k=3165

Multumesc foarte mult! Observ ca ai perceput foarte bine ce se afla in spatele atitudinii mele din copilarie.

Ai dreptate, intre timp m-am schimbat foarte mult! Cred ca tu ai fost singurul care ai sesizat agresivitatea reprimata. Povestea mea era din copilarie. Intre timp am devenit destul de agresiv. Asta au simtit-o pe propria piele fostii colegi de serviciu si fosta sotie.

Ai fost singurul care ti-ai dat seama. Ceilalti m-au tratat ca si cum eu inca as suferi acum de acel sindrom :D

Cred ca multe probleme au plecat din copilarie si de asta am inceput sa ma gandesc la acele momente, dar nu se punea problema ca as mai suferi de acelasi sindrom in prezent !!!

Am comandat cartea din link-ul pe care l-ai postat si o sa incep sa practic tehnica ta.

Inca o data iti multumesc pentru sfaturi!

InPing a scris:

Stai p'aproape ca ai suficient material de studiu.Trei pagini = doua conflicte si nici o victima...deci se poate sa ripostezi si sa ramai in viata (nu garantez si daca intra iuzerita Naeema...laugh.gif).

Sa stii ca am gasit foarte multe informatii extrem de interesante pe sectiunea acestui forum.

Foarte util mi s-a parut topicul Apararea verbala.

Renaissance a scris:

Caline, nu stiu cum sa incep, dar, te-ai intrebat de ce te deranjeaza atat de mult faptul ca altii sunt agresivi cu tine ? Sau de ce te deranjeaza asa tare tot ce cred altii despre tine ? Ai incercat sa te gandesti putin la problema asta ? Tu nu esti ce cred altii ca esti, nici macar ce crezi tu ca esti. Tu esti tu si atat. Fara vreo eticheta. Nu esti fraier, ratat, non-agresiv, astea sunt etichete pe care ti le pun oamenii limitati care gandesc in stereotipuri. Cauta sa te detasezi de modul in care te privesc altii. Aici e cheia vindecarii tale. Sa mai dizolvi putin din iluzia numita "Eu", si sa accepti ca nimeni nu-ti poate face nimic atat timp cat tu nu accepti mizeria lor sa vina inautrul tau. Lumea asta e un loc plin de parazitari, capcane, rasturnari de situatii. Nimic nu e static aici. Totul e trecator, viata ta e trecatoare. Tu nu mai esti acum copilul din trecut supus parintilor sai. Cu fiecare secunda care trece tu ai oportunitatea de a deveni altcineva. Sistemul pune mare accent pe conditionare, tu cauta sa te deconditionezi, sa rupi schemele mentale in care traiesti. Stiu ca e greu, si stiu ca in sinea ta tu le dai dreptate celor care te injosesc. Pentru ca experienta te-a invatat ca ei au dreptate, ca esti slab, ca esti moale, etc. Dar pentru formarea experientei asteia ai ajutat in primul rand tu ! Ai control pe viata ta, trebuie doar sa-ti dai seama de asta, sa constientizezi ce se intampla in tine, sa lasi la o parte etichetele, schemele rigide de gandire, psihologi, psihiatrii si sa incepi sa te cauti pe tine. Ajutor nu vei primi de la nimeni, pentru ca prea putini oameni inteleg lucrurile astea. Cauta sa intelegi ca modul de gandire al celorlalti e limitat, ca tu nu esti ceea ce cred altii, nici macar ceea ce esti tu. Pentru ca imaginea despre tine ti-ai format-o singur, influentat de parerile altora. Cauta sa iti faci o imagine despre tine neinfluentata de nimeni. E greu, va lua mult timp, dar asta e calea pe care trebuie sa mergi. Si mergi pe ea cu incredere. Cu cat constientizezi mai bine iluziile care-ti conduc viata, cu atat mai liber vei fi. Ca tot ce e suferinta e de fapt lipsa de atentie si control asupra mintii tale. Nu e altceva ! Suferinta nu e mai reala decat fericirea, sau mai justificata. Suntem conditionati sa credem ca nu putem fi fericiti fara un job bun, fara o relatie buna, fara bani, case, masini, etc. Dar e totul fals ! Ai tot atatea motive sa fii fericit, cate ai sa fii trist, pentru ca fericirea nu e ceva ce se castiga prin lupta, e o stare pe care o poti trai oricand atat timp cat te eliberezi de iluzia in care traiesti, iluzie pe care societatea se lupta sa ne-o implanteze. Nu e nevoie nici de ura, nici de nimic. Caci toate sunt in van, iar ura doar iti sporeste suferinta. Sper ca am reusit macar sa te fac sa-ti pui unele intrebari. Tu nu esti ce cred altii, nu esti nici suma amintirilor tale, din moment de trecutul ti-e determinat de experienta, iar experienta determinata de asteptarile pe care le-ai avut de la realitate. Cauta sa privesti totul ca pe un teatru. Ala care te injura, e doar o masina automata care-si da frau liber instictelor agresive. Fii mai mult decat el, si razi in sinea ta cand vezi asemenea porcarii. Tu nu esti nici trecutul tau, nici viitorul pe care ti-l imaginezi pentru tine, esti doar tu aici si acum, fara toate amintirile, experientele tale. Astea sunt doar balast acumulat in ani pentru ca nu ai stiut cum sa le gestionezi.

Mi-ai dat multe teme de meditatie.

Nu stiu de ce ma intereseaza atat de mult parerea altora despre mine si nici nu stiu cum as putea "sparge" conditionarile sociale: trebuie sa ai job, relatii, case, masini etc. ca sa fii fericit. E destul de greu sa nu te lasi influentat de mediu.

Ce ai scris e extrem de profund si adevarat. Nu pot da un raspuns decat dupa multa reflexie la tot ce ai scris. Probabil e vorba de limitarile "Eu"-lui cum ai spus si tu.

Imi aduce aminte de o carte citita: Krishnamurti - Sfarsitul timpului. E adevarat totul numai ca noi traim in realitatea asta cotidiana fir-ar sa fie! Oricum, inteleg ca ideea e sa obtii atitudinea de detasare (nu indiferenta) de care vorbesti, nu sa te izolezi de ceilalti.

Ai dreptate in tot ce ai scris!

Editat Lun 23 iul 2012 13:23

5 o'clock1.677 mesaje#33
. a scris:

Nu stiu de ce ma intereseaza atat de mult parerea altora despre mine si nici nu stiu cum as putea "sparge" conditionarile sociale: trebuie sa ai job, relatii, case, masini etc. ca sa fii fericit. E destul de greu sa nu te lasi influentat de mediu.

Pentru ca, dupa cum ai spus, in copilarie , nu ai avut parte de afectiunea pe care trebuia sa ti-o ofere parintii.

Orice fiinta vie are nevoie de acest "combustibil" pentru a se dezvolta emotional echilibrat.

Ca atare, tu esti inca in cautarea iubirii/aprobarii parentale, insa astepti ca aceasta nevoie psihica a ta sa fie implinita de ceilalti....de aceea le cauti aprobarea.

Ar trebui sa fii constient ca, adult fiind , nevoile tale afective ( neindeplinite de parinti in copilarie, asa cum ar fi fost de datoria lor ), nu mai pot fi implinite de societate.

Deci trebuie sa gasesti o cale sa te "implinesti afectiv " singur.

Pentru asta este nevoie sa lucrezi zdravan la capitolul incredere de sine, care la tine este extrem de demolat.

Iar pe masura ce "aplici practic' bine, vei afla si care sunt lucrurile care te pot ajuta emotional pe tine.

Nu trebuie neaparat sa urmezi un trend al societatii, daca acest lucru te face sa te simti foarte neplacut.

Editat Lun 23 iul 2012 13:57

5 o'clock1.677 mesaje#35

Ba da...mitul cu "copilul cuminte" !

" Balade si legende parintesti pentru cei mai buni copii din lume " , editia a II a, revizuita si intregita.

Calin-869 mesaje#36
5 o a scris:

Pentru ca, dupa cum ai spus, in copilarie , nu ai avut parte de afectiunea pe care trebuia sa ti-o ofere parintii.

Orice fiinta vie are nevoie de acest "combustibil" pentru a se dezvolta emotional echilibrat.

Ca atare, tu esti inca in cautarea iubirii/aprobarii parentale, insa astepti ca aceasta nevoie psihica a ta sa fie implinita de ceilalti....de aceea le cauti aprobarea.

Ar trebui sa fii constient ca, adult fiind , nevoile tale afective ( neindeplinite de parinti in copilarie, asa cum ar fi fost de datoria lor ), nu mai pot fi implinite de societate.

Deci trebuie sa gasesti o cale sa te "implinesti afectiv " singur.

Foarte posibil.am spus in primul post ca tata a fost absent.alcoolic,dar absent.daca l-am vazut de 3 ori in viata pana la 16 ani e bine.

Mama a fost prezenta fizic,dar afectiv nu prea.a facut si ea ce a.putut pt. o femeie care isi creste singura copilul.mereu imi spunea:Tu sa pui mana sa inveti,ca de restul ma ocup eu daca vrei sa-ti fie bine in viata si sa nu ajungi ca taica-tu!

Asta repeta obsesiv.cand a vazut ca am rezultate bune era multumita.

Dar la asta se reducea toata relatia noastra afectiva.

Asa ca nu era vorba ca imi era teama de ce zice mami si tati cum spunea cineva pe aici ca sa se afle in treaba.doar am spus in primul post ca tata a fost absent.

In fine,cu parintii a fost ce a fost! Atata au stiut,facut,astia au fost.

Important e ce voi face in viitor.si discutia era despre lipsa unui minim necesar de agresivitate in copilarie.

Zero*27.287 mesaje#37
Calin-8 a scris:

In fine,cu parintii a fost ce a fost! Atata au stiut,facut,astia au fost.

Important e ce voi face in viitor.si discutia era despre lipsa unui minim necesar de agresivitate in copilarie.

:good: Esti un om intelept, chestia aia ca adultul de azi e rezultatul influentei exercitate de parinti in copilarie e un mit. Uneori mitul asta e folosit pt. a arunca responsabilitatea pe umerii altcuiva. :)

Zero*27.287 mesaje#38

Nimeni nu-si doreste sa aiba parte de asa ceva, insa daca a avut tb. sa isi doreasca foarte tare sa lase trecutul in urma, altfel toata viata va fi urmarit de fantomele celor care i-au facut rau.

Renaissance'916.282 mesaje#39

Nu e chiar un mit, e doar ceva discutabil, partial din cauza ca nu toti au aceleasi metode de coping. Unii reusesc sa scape de influenta trecutului, altii nu. Dar ea exista intr-un anumit grad pentru toti. Normal ca nu ajuta cu nimic sa dai vina pe parinti, dar nu se poate neglija si influenta pe care o are educatia parentala. Pentru ca riscam sa cadem in extrema cealalta, sa permitem tot felul de abuzuri pe motivul ca nu au importanta. Responsabilitatea e atat a parintilor cat si a copiilor.

Editat Lun 23 iul 2012 22:06

Renaissance'916.282 mesaje#40

Esti urmarit oricum de problemele psihice pe care ti le-au indus, asa ca tot aia e, fie ca ierti fie ca nu. E drept, daca nu ii urasti macar consumi mai putina energie in van.

← Înapoi la Psihologie