Sindromul copilului cuminte !

Prostanacul a scris:

Nu a mers . Era prea obosit creierul si la orice comanda ar fi dat shut down .E de la oboseala nu de la comanda .

Bine, daca zici tu... Noapte buna!

Renaissance a scris:

De exemplu pleci de la un eveniment foarte traumatizant si capeti o fobie. Aceasta te poate conditiona in anumite domenii ale vietii, si sa capeti alte fobii. De exemplu fobia de a vorbi in public se transforma adesea in fobie sociala. Din teama de a vorbi pentru ca ti-e frica ca vei fi judecat, ajungi sa te temi de oameni in general. Fobia sociala la randul ei duce la depresie, intrucat e imposibil sa traiesti izolat. Poate ca aceasta cauza primordiala e insa o iluzie ! De unde stim noi ca insusi trauma pe care ne-a provocat-o evenimentul major nu a fost influentata de modul tau de formare ? Poate ca au fost multe evenimente socante, mai mici ca intensitate perceputa care in timp au dus la un psihic vulnerabil. Poate niste evenimente din viata intrauterina au dus la dezvoltate defectuoasa. Poate acest eveniment din viata intrauterina a fost declansat de alimentatia nesanatoasa a masei, sau de niste probleme genetice mostenite. Poate sunt toate la un loc ! Posibil sa nu existe ceva cu adevarat primordial in natura. Posibil ca totul sa fie cumulativ, interdependent.

O fobie poate genera alte 'n' fobii, e adevarat, la fel de irationale.

Doua lucruri vreau sa spun:

1. Chiar daca realizezi constient irationalitatea fobiei nu o poti depasi.

Iarasi ma dau exemplu:

Cand eram in scoala invatam lectia, profesorul ma ridica in picioare si ma punea sa spun ce am memorat.ok. eu invatasem dar simteam ca ma inrosesc, aveam palpitatii, intepaturi si toate cele. vocea imi tremura de emotie la inceput apoi ma mai linisteam. spuneam lectia, era ok, luam nota 10.

ma intrebam : de ce mi-a fost frica?

Colegul X: nu invatase nimic, de abia a luat 5 tras de par, i-au mai soptit colegii samd. Nu parea sa aiba emotii.

Realizez irationalitatea emotiei. Si totusi data viitoare cand ma ridica profesorul aveam iarasi emotii.

In concluzie, imi dau seama ca emotia e irationala in mod constient si totusi am palpitatii la inima. Partea constienta a gandirii nu are putere asupra emotiilor.

2. Cred ca trebuie sa diferentiem emotiile. Ma refer la INTENSITATEA lor, desi toate se pot incadra in aceiasi clasa: frica de exemplu.

ok. una este sa imi fie teama, sa am emotii, sa imi fie frica. alta e sa sufar de atacuri de panica. sa intru in disperare samd.

uite eu nu as compara emotiile pe care le aveam in scoala cu atacurile de panica.

in clasa a 12-a am facut atacuri de panica foarte urate care au durat vreo 8 luni si 2 ani din viata nu am mai facut nimic. nu m-am dus la facultate desi fusesem admis.

atacul de panica ca si intensitate, disperarea nu se compara sub nici o forma cu frica, fobia. atacul de panica neintrerupt si virulent este iadul pe pamant.

cine nu a trait asa ceva nu poate intelege niciodata, decat sa isi dea cu parerea!

Bineinteles, atacurile de panica sunt mult mai irationale si genereaza alte fobii...fara numar, fara numar. Frica de examen, frica de a nu innebuni, frica de masina, frica de sala de examen etc...., ... pana la urma frica de a traversa strada sau de a iesi din casa Pe cat de irationale pe atat de intense!

Trebuie luata separat intenitatea emotiei. Nu as spune ca sunt simple fobii.

Uite, de atacuri de panica nu am scapat decat cu tratament. De atunci nu plec nicaieri in calatorie fara sa am macar o pastila de Xanax in buzunar. Nu inghit hapul, dar sa stiu ca este acolo. Frica de atacuri de panica. Sau pe romaneste frica de frica :)

Total irational, dar foarte intens!

Iar mentalizarea nu ajuta. La ce m-a ajutat toata autoanaliza? Medicamentele ajuta intr-adevar, dar DOAR pe moment!

Aseneth a scris:

Sau poate ar trebui sa se numeasca Sindromul userului cuminte

Tu cand scrii pe forum iti lasi creierul sa se odihneasca? Asta ar explica multe, a propos de cauze....

copilul cuminte este rautacios ? :D

Calin-8 a scris:

Iar mentalizarea nu ajuta. La ce m-a ajutat toata autoanaliza?

Rezultatele autoanalizei trebuie puse in practica. Trebuie sa exersezi in realitatea cotidiana ceea ce ai ajuns sa crezi in realitatea mentala.

Calin-8 a scris:

Partea constienta a gandirii nu are putere asupra emotiilor.

Ba poate avea putere. Stiu ca sa ii recomanzi cuiva sa invate din carti cum sa isi stapaneasca emotiile poate parea un lucru prostesc. Totusi, ma risc sa-ti recomand cartea lui Daniel Goleman "Emotii Distructive".

Ai aici recenzia cartii.

http://www.buybooks.ro/emotiile-distructive/emotiile-distructive.html

Si aici cartea.

http://www.scribd.com/doc/16879619/Daniel-Goleman-Emotiile-Distructive