Ajung la doctor somitate in psihiatrie pentru o discutie. Imi spune ce stiam demult: ca parintii mei sunt niste dobitoci. Tata betiv ordinar - absent si o mama proasta,rece sufleteste, posesiva.
Astea le stiu de mult timp.
M-a pus pe ganduri foarte mult altceva. De cand m-a vazut mi-a spus: Dumneata nu esti bolnav! Esti mai sensibil! Daca erai mai agresiv, destinul dumitale era altul.Dar probabil un stramos de-al dumitale, asta e!
Ii dau dreptate. Am fost un copil ascultator, cuminte, de nota 10, mereu premiant, dar emotiv, extrem de fricos, bolnavicios.
Imi aduc aminte ca nu am lovit nici o data in viata mea pe nimeni. In copilarie, la scoala erau batai foarte frecvente intre baieti.
Poate ca era frica. Dar nu puteam lovi pe cineva, nu stiu de ce.
In schimb incasam permanent umilinte, porecle, batai de joc, ironii si chiar bataie fara sa raspund.
Chiar daca nu raspundeam fizic sau verbal nu insemna ca nu ma afecta. Sufeream foarte mult in interior. Am suferit foarte mult si in adolescenta din acelasi motiv la care s-a adaugat emotivitatea in privinta fetelor.
Nu mi-am pus niciodata intrebarea: De ce nu am fost mai agresiv? De ce nu ma bateam cu ceilalti baieti cand eram jignit ca toti ceilalti copii? Un motiv poate fi faptul ca purtam ochelari si poate de asta imi era teama sa nu fiu lovit in ochi. Din acelasi motiv nu jucam nici fotbal.Pentru ca purtam ochelari era inca un motiv de batjocura si porecle pentru ceilalti.
Am fost un singuratic, un copil retras. Eram caracterizat de invatatoare:"e mai cuminte ca o fata".
In adolescenta nu am stiut cum sa leg relatii cu fetele. Ulterior insa m-am schimbat. Am inceput sa frecventez discotecile, sa leg relatii. Mai tarziu am facut insa atacuri de panica, am pierdut 2 ani de facultate, apoi dupa facultate casatorie, divort, depresie etc. Alta poveste. Am ajuns la 33 de ani o epava. De fapt eram terminat de la 28.
Ce sa mai faca un psihoterapeut? Deja era prea tarziu, cu atatea probleme in toate planurile: profesional, sentimental, emotional, social etc.
Dar omul a avut dreptate: Daca dumneata erai mai agresiv, ai fi avut alt destin!
Idei false inoculate de parinti si societate: Daca inveti, vei ajunge cineva! Fals! Verificat pe pielea mea!
Daca muncesti vei reusi! Fals! Verificat! Am muncit intr-o transnationala pe branci pana am clacat din nou psihic!
Daca esti corect, onest, moral, cinstit o sa te ajute Dumnezeu! Fals! Cunosc oameni care stau prost la capitole precum moralitate, corectitudine, efort scolar si / sau profesional si sunt BINE mersi! Ba iti mai si rad in nas cand te intalnesti cu ei!
Daca esti un bun crestin, lasi de la tine si intorci si celalalt obraz, te va rasplati Dumnezeu! Fals! Intotdeauna am cedat de la mine: in discutii, conflicte, la locul de munca, in casnicie. Nu a meritat nici cat negru sub unghie.
Reusita in viata, profesie etc. nu tine de nimic din cele enumerate mai sus. Tine de altceva, nu stiu: gena, educatia. Daca astea nu te avantajeaza nu stiu ce ai mai putea face.
Este valabila selectia naturala. Cel mai puternic reuseste! Invingatorul ia prada (resurse, femei). Functioneaza legea junglei in societate.
Cine sustine contrariul e un ipocrit / ipocrita.
