_altul a scris:Si budismul cum ti se pare, e de origine omeneasca?
Normal ca este. Nici nu a pretins altceva. Buddha a fost un om, care a murit iluminat ce-i drept, conform dogmei budiste, dar totusi un om, nu s-a auto-declarat dumnezeu. 
Început de Sub Zero, Mie 23 mai 2012 · 188 răspunsuri · 16.633 vizualizări
_altul a scris:Si budismul cum ti se pare, e de origine omeneasca?
Normal ca este. Nici nu a pretins altceva. Buddha a fost un om, care a murit iluminat ce-i drept, conform dogmei budiste, dar totusi un om, nu s-a auto-declarat dumnezeu. 
Sunt destul de deschisa intru intelegerea lucrurilor si parerea mea(si nu numai a mea
) este ca in budism, cat si in celelalte religii, filosofii, traditii ritualice, s.a.m.d. se regaseste aceeasi invatatura. Doar de noi( fiecare in parte prin "practica interioara constanta"- Patanjali )si functie de atitudinea noastra, de starea de-a fi in timpul si momentul dat(un fel de prezent continuu, daca putem sa-i spunem asa) depinde cand si cum intelegem lucrurile si avem capacitatea de-a face diferenta intre ele, dobandind astfel intelepciunea de-a nu mai repeta la infinit aceleasi experiente mai putin benefice, care nu ne mai sunt necesare. Asadar, inainte de incarnare(in Crestinism si nu numai, ii spunem Intrupare), sufletul vine cu un Plan Divin al experientelor si lectiilor pe care doreste sa le traiasca si sa le indeplineasca in aceasta viata, pe minunata si splendida planeta Pamant. Atunci cand manifestarile si calea vietii in plan fizic se departeaza de Plan, datorita defazajului care apare intre suflet si eu-l lumesc, un sentiment de deziluzie se face din ce in ce mai prezent. Omul incepe sa aiba senzatii precum ca viata sa nu are prea mult sens, ca este risipita. In acel moment, de regula, el cauta sensuri mai inalte si se intoarce catre spiritualitate pentru a obtine raspunsuri la intrebarile mai profunde ale existentei. Cei care totusi ignora semnele, deseori au parte de imbolnaviri fizice, mentale sau emotionale (corpuri care nu mai sunt in aliniere cu corpurile inalte si esenta sufletului), accidente, probleme financiare sau cu serviciul, relatii dificile si despartiri, asa cum sunt percepute de catre ego. Cu toate acestea, sufletul persoanei respective vede in aceste evenimente semnale de trezire pentru schimbarea directiei si alinierea cu Planul Divin personal si colectiv.
Editat Lun 28 mai 2012 21:22
LuciaD a scris:Sunt destul de deschisa intru intelegerea lucrurilor si parerea mea este ca in budism, cat si in celelalte religii, filosofii, traditii ritualice, s.a.m.d. se regaseste aceeasi invatatura.
Ce palma zdravana ai tras acestei filosofii numita budism, prin a o baga in aceiasi oala cu celelalte religii, in special cele abrahamice. Valeu...
Naeema a scris:Buddha a fost un om, care a murit iluminat ce-i drept,
Buda a murit iluminat, ce poate fi mai tare decat asta.
A murit intunecat nu asta e problema, dar tu ce intelegi prin iluminat ca doar nu faptul ca avea o lumanare la capatai.
Iluminat inseamna o stare de ceva diferit de om si superior lui, mai ales ca nici nu traieste pe pamant unde-s toti oamenii. Nu inseamna ca e zeu sau semizeu etc? (nu lua in seama definitiile budiste, toate-s facute sa fie contradictii).
Editat Mar 29 mai 2012 00:22
Naeema a scris:
Da, este regretabil. Dar cred ca este o consecinta a miscarii New Age, care l-a amestecat pe Krsna cu Bilgamesh, si pe Gotama Siddhattha cu Yeshu. Totul asezonat cu reiki, cristaloterapie si shamanism.
LuciaD a scris:Asadar, inainte de incarnare(in Crestinism si nu numai, ii spunem Intrupare), sufletul vine cu un Plan Divin al experientelor si lectiilor pe care doreste sa le traiasca si sa le indeplineasca in aceasta viata, pe minunata si splendida planeta Pamant.
Pai budistii au Plan Divin, exista vre-un zeu in filozofia budista care sa se ocupe cu gestionarea sufletelor?
_altul a scris:Buda a murit iluminat, ce poate fi mai tare decat asta.
A murit intunecat nu asta e problema, dar tu ce intelegi prin iluminat ca doar nu faptul ca avea o lumanare la capatai.
Iluminat inseamna o stare de ceva diferit de om si superior lui, mai ales ca nici nu traieste pe pamant unde-s toti oamenii. Nu inseamna ca e zeu sau semizeu etc? (nu lua in seama definitiile budiste, toate-s facute sa fie contradictii).
Nu, nu inseamna ca e zeu ori semizeu. Siddhattha Gotama s-a nascut om, print din casta kshatriya, si-a murit la fel de uman. Iluminarea a venit prin propriile-i eforturi, nu prin bunavointa vreunei zeitati. Iluminarea este de fapt intelegerea mecanismelor si proceselor ce a loc in lumea naturala si mintea umana, a legilor cauzalitatii si-a impermanentei, si-a caii prin care oamenii pot trai mai armonios si fara durerile suplimentare provocate de iluzii aceasta viata.
Siddhattha n-a declarat vreodata c-ar fi zeu, necerand onorurile si omagiile ce i s-ar cuvenit in aceasta postura. Nici macar vreun avatar al lui Vishnu n-a dorit a fi. In fapt s-a indepartat intr-atat de religia stramosilor, incat cu greu buddhismul poate avea vreo asemanare cu religia vedelor, unele elemente imprumutate din limbajul brahminilor fiind probabil printre putinii lianti(in hinduism, limbajul nu reprezenta realitatea, era chiar realitatea).
Cu toate astea, in miturile provenite din Mahayana, gasim unele elemente interesante, cum ar fi nasterea dintr-o fecioara, asceza si ispitirea de catre demonul Mera, discipolul care doreste sa-l ucida etc. De cine iti aduc aminte miturile astea?
Nici macar imagini ale sale din timpul vietii n-avem. Primele sculpturi ale sale ca Buddha au fost executate de artisti greci in actualul Kandahar, la aproximativ 200 de ani dupa moartea sa. Apoi fiecare din artistii care au urmat dandu-i imaginii lui Buddha interpretarea proprie, specifica culturii si etniei din care provenea.
Mai jos sunt cateva poze cu reprezentanti ai castelor superioare din India, brahmani si kathria/rajahstani (kshatriya), pentru o mica idee asupra grupului etnic din care provenea Siddhattha.
Si budistii se inchina, folosesc mantre, iantre, aduc ofrande lui Budha si zeilor lor, se inchina statuii lui Budha, se inchina unul in fata altuia, s.a.m.d.
Am cunostinte yoghini si am observat ca spun si ei rugaciunea Tatal Nostru si foarte bine fac, pentru ca-si asigura(cat de cat) o protectie inaintea meditatiei, nefiind doar aceasta semnificatia.
Inchinarea si oferirea de ofrande la zeitatii, de fapt avataruri ori ipostaze ale lui Buddha, ori personaje devenite figuri mitologice, asa numitii bodhisattvas, este o practica specifica pentru cealalta scoala a buddhismului, Mahayana sau Marele Vehicul. Doctrina Mahayana a fost influentata profund de practicile religioase ale populatilor cu care a avut contact si care au adoptat-o, in cadrul ei gasindu-se de la influente provenite din religia Vedelor (hinduism), pana la samanism (cum e cazul buddhismului tibetan). Hai sa zicem ca Mahayana a fost varianta mai atragatoare si mai usor de asimilat traditiilor popoarele care au acceptat-o.
Omagiul adus imaginilor lui Buddha poate imbraca doua forme, cea de adoratie specifica tuturor cultelor teiste traditionale, si cea de respect acordata unui personaj exemplar. Ajuta la ceva inchinarea la imaginile lui Buddha, ofrandele aduse ori rugaciunile inchinate lui? Siddhattha e mort, la fel ca toti oamenii ce-au trait inaintea lui (cel putin din cate stim). Nu poate auzi rugaciunile, ori mirosi ofrandele. Nu salasluieste intr-un paradis in care asteapta sa judece ori vegheaza asupra adeptilor caii pe care a aratat-o. Merita respectul adeptilor sai? Eu cred ca da. La fel ca si Pasteur, la fel ca si Einstein, la fel ca orice fiinta umana care a adus vreun beneficiu omenirii, in orice domeniu ar fi activat.
Editat Mar 29 mai 2012 11:08
No,ma bucur ca ai inteles si punctul meu de vedere si ca nu am dat nicio "palma" religiei budiste, cum se exprima cineva p-aci, ba din contra, chiar respect (si) aceasta religie si credinta, care-si are radacinile in cultura indiana, ajutand semenii sa constientizeze esenta interioara, natura sa subtila.