Finnian a scris:
De altfel, notiunea sugereaza in mod fals ca cineva ar formula direct un raspuns (teorie, ipoteza) la problemele puse de un eveniment, cand de fapt, in general, cei etichetati asa nu fac decat sa puna intrebari, si nu sa ofere raspunsuri imaginate de ei sau de altii. Deci ce fac oamenii astia mai concret? Se indoiesc, de obicei plecand de la dovezi si incoerente, de explicatiile date de autoritati si mass-media cu privire la un eveniment anume. Ipotezele sunt formulate in jurul unor evenimente concrete. Evident ca atunci cand anumite persoane/ institutii /organizatii etc sunt prinse cu minciuna sau suspectate in masa de minciuna, in jurul lor vor fi creeate mai multe ipoteze, legate de alte evenimente sau declaratii. Pentru ca e firesc, de ce nu, odata ce ai fost prins cu minciuna la un asemenea nivel, sa te suspecteze lumea ca ai fi mintit si altadata. Desi, din pacate, masele au memorie scurta, mai ales in ultimii ani.
Fireşte că nu poate exista un profil clar al conspiraţionistului, oricum fiecare om are propria personalitate, dar nu poţi nega că există în orice grup şi anumite caracteristici comune, altfel nu ar putea forma acest grup. De cele mai multe ori, cei din exteriorul grupului văd doar anumite aspecte, iar cei din interior, altele.
Se porneşte de la câteva aspecte recunoscute de aproape toată lumea, că suntem supuşi în permanenţă unor încercări de manipulare, conform intereselor unor persoane sau grupuri: politicienii vor să ne manipuleze pentru a atrage voturi, firmele ne manipulează pentru a le cumpăra produsele, jurnaliştii ne manipulează pentru a le urmări reportajele.
Toţi am fost supuşi unor încercări de manipulare. Este de fapt chiar în firea omului. Femeile în manipulează pe bărbaţi, părinţii pe copii, nimic nou sub soare.
De aici apare mecanismul de auto-apărare, scepticismul. Nu te mai mulţumeşti doar cu ceea ce ţi se prezintă oficial, încerci să vezi dincolo de aparenţe. În acest stadiu, toate sunt bune.
Există însă, mai departe câteva probleme. Mai întâi cei care încearcă să manipuleze nu sunt, de obicei nişte fraieri (cel puţin în alte ţări). Nu sunt prezentate idei false, pentru că ar fi uşor de demontat, ci parţial adevărate. În general se porneşte de la ceva real şi apoi totul este exagerat, interpretat în funcţie de interesul celui care prezintă ideea.
Conspiraţioniştii pot cădea în capcană dacă resping în întregime ideea, care, aşa cum am spus porneşte de la ceva real. greşesc fireşte şi cei care iau drept bună ideea fără a o analiza mai atent. Primii trebuie să îşi pună întrebarea: care este punctul de plecare, ideea iniţială de la care s-a pornit? să meargă uneori foarte departe nu doar până la primul mason pe care îl găsesc, ceilalţi trebuie să se întrebe: cui foloseşte ideea enunţată?
O altă problemă este că de multe ori conspiraţiniştii resping ideile oficiale dar acceptă foarte uşor teorii cu mult mai puţin fundamentate enunţate de persoane din afara puterii. Dacă aceştia îşi iau şi o aură de martir, pot manipula mase chiar mai mari decât teoriile oficiale.
Subiectul este vast, dar eu voi vorbi doar despre cei care cred în conspiraţii ale oamenilor de ştiinţă. Am întâlnit persoane care credeau că pământul este plat, că este gol în interior, că vârsta lui este de doar câteva mii de ani, că încălzirea globală ar fi inventată, că oamenii de ştiinţă cunosc aceste lucruri dar le ascund opiniei publice, că cei care se opun sunt persecutaţi. În toate cazurile au fost prezentate argumente ale unor persoane. Bun, uite care este treaba. În ştiinţă sunt implicaţi oameni, cu anumite interese, cu anumite orgolii personale, cu ambiţia de a deveni cunoscuţi. Aceştia pot greşi. Însă, în prezent există milioane de oameni de ştiinţă, bine pregătiţi, în toate domeniile. Experimentele sunt reproduse de mii de ori, calculele sunt făcute şi refăcute mereu, argumentele sunt dicutate şi combătute. Dar nici acest lucru nu este important, ci rezultatele concrete ale teoriilor ştiinţifice. Dacă o teorie este confirmată de observaţii, dacă previziunile sunt mai exacte decât ale teorie rivale, ea este preferată. O Teorie ştiinţifică însă nu oferă adevărul absolut, atunci când ea este folosită trebuie să fim conştineţi de asta. Mereu pot să apară alte teorii, poate cele combătute astăzi de majoritatea oamenilor de ştiinţă vor fi acceptate în viitor. Dar asta nu înseamnă că orice teorie respinsă în mod oficial, este preferabilă celei curente, de fapt este chiar invers. E greu pentru un nespecialist să aleagă dintre două teorii concurente pe cea mai corectă. Este greu chiar pentru specialişti - vezi disputele dintre Bohr şi Einstein privind fenomenele cuantice. Un ajutor este dat de filosofia ştiinţei, dar şi aici e nevoie de un studiu îndelungat. Eu pot să-mi dau seama, în domeniul meu, cam care sunt erorile făcute de cei care prezintă asemenea teorii alternative, unele îmbrăţişate de conspiraţionişti. Cea mai frecventă este "inventarea unei teorii" şi apoi selectarea datelor necesare pentru a o susţine şi ignorarea celorlalte date. Sunt apoi erori de logică, premise false de la care se pleacă, erori de măsurare, dar şi acceptarea sau respingerea necritică a unor autorităţi din istoria ştiinţei.