Teoria conspiratiei -alt tip de epidemic !

As vrea si eu sa aflu din ce categorii sociale fac parte conspirationistii, ce studii au, cu ce se ocupa, cum arata si ce fel de viata au, in general.

Un profil psihologic nu cred ca e de-ajuns.

Conform stereotipurilor din filme, ar fi numai hippioti, artisti ratati, profesori universitari fara tenure si nu in ultimul rand, nebunii.

Pe langa asta, de ce multi considera ca toate corporatiile ar fi avide si malefice? Totusi, ofera locuri de munca si de fapt, omul este cel avid dupa consum si lucrurile noi apar tot la cererea acestuia, dupa nevoi si posibilitati.

''Anti-socialii'' de astazi :) .

Conspirationistul

Teroristul

Paranoicul

Moralistul

Anarhistul

Crestinul fanatic

Finnian a scris:

De altfel, notiunea sugereaza in mod fals ca cineva ar formula direct un raspuns (teorie, ipoteza) la problemele puse de un eveniment, cand de fapt, in general, cei etichetati asa nu fac decat sa puna intrebari, si nu sa ofere raspunsuri imaginate de ei sau de altii. Deci ce fac oamenii astia mai concret? Se indoiesc, de obicei plecand de la dovezi si incoerente, de explicatiile date de autoritati si mass-media cu privire la un eveniment anume. Ipotezele sunt formulate in jurul unor evenimente concrete. Evident ca atunci cand anumite persoane/ institutii /organizatii etc sunt prinse cu minciuna sau suspectate in masa de minciuna, in jurul lor vor fi creeate mai multe ipoteze, legate de alte evenimente sau declaratii. Pentru ca e firesc, de ce nu, odata ce ai fost prins cu minciuna la un asemenea nivel, sa te suspecteze lumea ca ai fi mintit si altadata. Desi, din pacate, masele au memorie scurta, mai ales in ultimii ani.

Fireşte că nu poate exista un profil clar al conspiraţionistului, oricum fiecare om are propria personalitate, dar nu poţi nega că există în orice grup şi anumite caracteristici comune, altfel nu ar putea forma acest grup. De cele mai multe ori, cei din exteriorul grupului văd doar anumite aspecte, iar cei din interior, altele.

Se porneşte de la câteva aspecte recunoscute de aproape toată lumea, că suntem supuşi în permanenţă unor încercări de manipulare, conform intereselor unor persoane sau grupuri: politicienii vor să ne manipuleze pentru a atrage voturi, firmele ne manipulează pentru a le cumpăra produsele, jurnaliştii ne manipulează pentru a le urmări reportajele.

Toţi am fost supuşi unor încercări de manipulare. Este de fapt chiar în firea omului. Femeile în manipulează pe bărbaţi, părinţii pe copii, nimic nou sub soare.

De aici apare mecanismul de auto-apărare, scepticismul. Nu te mai mulţumeşti doar cu ceea ce ţi se prezintă oficial, încerci să vezi dincolo de aparenţe. În acest stadiu, toate sunt bune.

Există însă, mai departe câteva probleme. Mai întâi cei care încearcă să manipuleze nu sunt, de obicei nişte fraieri (cel puţin în alte ţări). Nu sunt prezentate idei false, pentru că ar fi uşor de demontat, ci parţial adevărate. În general se porneşte de la ceva real şi apoi totul este exagerat, interpretat în funcţie de interesul celui care prezintă ideea.

Conspiraţioniştii pot cădea în capcană dacă resping în întregime ideea, care, aşa cum am spus porneşte de la ceva real. greşesc fireşte şi cei care iau drept bună ideea fără a o analiza mai atent. Primii trebuie să îşi pună întrebarea: care este punctul de plecare, ideea iniţială de la care s-a pornit? să meargă uneori foarte departe nu doar până la primul mason pe care îl găsesc, ceilalţi trebuie să se întrebe: cui foloseşte ideea enunţată?

O altă problemă este că de multe ori conspiraţiniştii resping ideile oficiale dar acceptă foarte uşor teorii cu mult mai puţin fundamentate enunţate de persoane din afara puterii. Dacă aceştia îşi iau şi o aură de martir, pot manipula mase chiar mai mari decât teoriile oficiale.

Subiectul este vast, dar eu voi vorbi doar despre cei care cred în conspiraţii ale oamenilor de ştiinţă. Am întâlnit persoane care credeau că pământul este plat, că este gol în interior, că vârsta lui este de doar câteva mii de ani, că încălzirea globală ar fi inventată, că oamenii de ştiinţă cunosc aceste lucruri dar le ascund opiniei publice, că cei care se opun sunt persecutaţi. În toate cazurile au fost prezentate argumente ale unor persoane. Bun, uite care este treaba. În ştiinţă sunt implicaţi oameni, cu anumite interese, cu anumite orgolii personale, cu ambiţia de a deveni cunoscuţi. Aceştia pot greşi. Însă, în prezent există milioane de oameni de ştiinţă, bine pregătiţi, în toate domeniile. Experimentele sunt reproduse de mii de ori, calculele sunt făcute şi refăcute mereu, argumentele sunt dicutate şi combătute. Dar nici acest lucru nu este important, ci rezultatele concrete ale teoriilor ştiinţifice. Dacă o teorie este confirmată de observaţii, dacă previziunile sunt mai exacte decât ale teorie rivale, ea este preferată. O Teorie ştiinţifică însă nu oferă adevărul absolut, atunci când ea este folosită trebuie să fim conştineţi de asta. Mereu pot să apară alte teorii, poate cele combătute astăzi de majoritatea oamenilor de ştiinţă vor fi acceptate în viitor. Dar asta nu înseamnă că orice teorie respinsă în mod oficial, este preferabilă celei curente, de fapt este chiar invers. E greu pentru un nespecialist să aleagă dintre două teorii concurente pe cea mai corectă. Este greu chiar pentru specialişti - vezi disputele dintre Bohr şi Einstein privind fenomenele cuantice. Un ajutor este dat de filosofia ştiinţei, dar şi aici e nevoie de un studiu îndelungat. Eu pot să-mi dau seama, în domeniul meu, cam care sunt erorile făcute de cei care prezintă asemenea teorii alternative, unele îmbrăţişate de conspiraţionişti. Cea mai frecventă este "inventarea unei teorii" şi apoi selectarea datelor necesare pentru a o susţine şi ignorarea celorlalte date. Sunt apoi erori de logică, premise false de la care se pleacă, erori de măsurare, dar şi acceptarea sau respingerea necritică a unor autorităţi din istoria ştiinţei.

Marinel a scris:

Nu am indoieli in legatura cu metodologia oamenilor de stiinta si integritatea majoritatii lor; realitatea ramane insa ca exista si studii facute la comanda, finantate de anumite fundatii/ organizatii/ asa-zisi filantropi. Si astea sunt folosite pentru a manipula opinia publica prin mass-media. Il dau exemplu pe Kinsey.

Sunt de acord cu faptul ca absolut totul trebuie filtrat prin ratiune, indiferent de sursa. Citeam deunazi scrierile lui Bernays si Jaques Elull despre propaganda - doua abordari diferite si la fel de reale dupa cum s-a dovedit de atunci si pana acum. Sunt foarte utile pentru oricine in constientizarea propriei susceptibilitati de a fi manevrat.

Singura idee cu care nu sunt de acord este ca ar exista vreun ''grup'' al conspirationistilor. Este doar un stereotip si vine din nevoia de simplificare a realitatii, in loc sa acceptam ca fiecare e liber sa creada/ sa nu creada ce vrea in legatura cu un subiect sau mai multe, fara a il defini ca persoana.

''Conspirationistul'' este cel care respinge o explicatie oficiala pentru un lucru sau mai multe.

Destui au ajuns sa accepte astazi ca simpla disensiune e un motiv suficient pentru a ridiculiza pe cineva iar conformismul total dovada imperioasa de sanatate psihica. Asta ar trebui sa ne dea de gandit pentru ca nu e prima data in istorie si nu poate fi ceva pozitiv. Orice conduce spre formarea de stereotipuri si prejudecati ca un reflex pavlovian, care se substituie analizei, e ceva nesanatos.

Naeema a scris:

Origini psihologice

Potrivit unor psihologi, o persoană care crede într-o anumita teorie a conspiraţiei, tinde să creadă si în altele.

Psihologii cred că dorinta de a gasi sens in anumite lucruri este comună în conspiraţionism cat şi dezvoltarea de teorii conspirative, şi poate fi suficient de puternica pentru a duce la primele formulari de idei conspirationiste. Prejudecata şi evitarea de disonanţă cognitivă poate întări credinţa in aceste idei. Într-un context în care o teorie a conspiraţiei a devenit populara în cadrul unui grup social, consolidarea comunala ar putea juca un rol la fel de important. Unele cercetări efectuate la Universitatea din Kent, in Marea Britanie sugereaza ca oamenii pot fi influenţati de teorii conspiraţioniste, fără a fi conştienti de faptul că atitudinea lor s-a schimbat.

Exemplu: Dupa ce au citit mai multe teorii conspirative populare despre moartea printesei Diana, participanţii la acest studiu au estimat corect cat de mult s-a schimbat atitudinea colegilor lor, dar în mod semnificativ au subestimat cât de mult s-a schimbat propria lor atitudine, ei insisi devenind mult mai mult în favoarea teoriilor conspiratiei pe acea tema. Autorii au concluzionat ca teoriile conspiratiei pot avea, prin urmare, o "putere ascunsă" de a influenţa convingerile oamenilor.

Un studiu publicat în 2012, de asemenea, a constatat că teoreticienii conspiraţiei frecvent cred în mai multe conspiraţii, chiar şi atunci când o conspiraţie contrazice pe celălalta. De exemplu, studiul a constatat ca persoanele care cred ca Osama Bin Laden a fost capturat viu de americani sunt susceptibile de a crede, de asemenea ca bin Laden a fost ucis de fapt, înainte de raidul din 2011.

Unii istoricisustin căexistăun elementdeproiecţiepsihologicăînconspiraţionism. Această proiecţie,în funcţie deargument,se manifestăînform atribuirii conspiratorilorde caracteristici nedoriteale sinelui.

Cercetarile empirice recente sprijina teoria cum că proiecţia psihologică joacă un rol important in credinta in conspiraţii. Un studiu in 2011 a constatat că oamenii extrem de machiavelici sunt mai probabil să creadă în teoriile conspiraţioniste, din moment ce ei insisi ar fi mai mult decat dispuşi să se angajeze într-o conspiraţie daca ar fi introdusi în aceeaşi situaţie ca şi conspiratorii invocati.

Pentru unele persoane, o constrângere obsesiv să creadă, să se dovedească, sa repovesteasca o teorie a conspiraţiei poate indica unul sau o combinaţie condiţii psihologice bine înţelese, cat şi altele ipotetice: paranoia, negare, schizofrenie, sindromul "omenire rea".

Citate traduse. Sursa : Wiki

interesant...psihologii fiind pioni ai sistemului tind si ei sa manipuleze la randul lor...asa cum ei sunt manipulati si indoctrinati...si se cred mari cunoscatori in ceea ce priveste psihicul uman....teoriile conspirationiste...care sunt cat se poate de reale...sunt mult mai adevarate decat gogosile pe care cei multi le inghit din versiunea oficiala...ai grija ca risti sa ajungi ca americanii...cea mai manipulata rasa de pe Terra...

Finnian a scris:

Nu am indoieli in legatura cu metodologia oamenilor de stiinta si integritatea majoritatii lor; realitatea ramane insa ca exista si studii facute la comanda, finantate de anumite fundatii/ organizatii/ asa-zisi filantropi. Si astea sunt folosite pentru a manipula opinia publica prin mass-media. Il dau exemplu pe Kinsey.

Aşa este, iar multe studii sunt realizate la ordine politice. Astfel au stat lucrurile, de exemplu, cu studiile americane care infirmau ipoteza

Marinel a scris:

Dar asemenea studii nu au o viaţă lungă, ele sunt la ceva vreme, infirmate.

Inca odata il dau ca exemplu pe Kinsey, care e studiat si astazi si considerat o somitate in asa-zisul lui domeniu, desi au aparut numeroase dovezi, inclusiv marturii inregistrate ale fostilor lui colegi, care confirma ca totul a fost un fals, ca metodologia lui a fost profund viciata si motivata de alte lucruri decat imboldul stiintific. O asemenea serie de dovezi este colectata in cartea Kinsey: Crimes and Consequences, scrisa de Dr Judith Reisman.

Marinel a scris:

Da, existenţa reală a categoriilor este o problemă veche, încă de la Platon citire. Aşa este, sunt nişte modele simplificate, care pot ajuta sau pot încurca luarea deciziilor, în funcţie de modul în care sunt folosite.

Platon a detaliat de asemenea fenomenul cultural si e pacat ca atata lume tinde sa creada ca mecanismele sociale din acea vreme sunt de domeniul trecutului, cand de fapt s-au pastrat de-a lungul istoriei si sunt utilizate si astazi, pentru ca nu si-au pierdut niciodata eficienta. Descrierea facuta de Platon plutocratiei la fel de valabila si astazi. Desigur la fel de valabil este si mitul lui Gyges, ca analogie a comportamentului celor influenti si necunoscuti maselor, si, foarte important, mitul pesterii, a carei transpunere in realitate a cauzat si aceste stereotipuri, al conspirationistului si al paranoicului. Paranoicul este, mai nou, cel care observa nedreptatile si coruptia din lume si analizeaza consecintele lor, in loc sa se ocupe cu lucruri frivole dar placute, atitudine prin care ii deranjeaza pe cei din jur. Mitul lui Gyges si mitul pesterii devin foarte aplicabile intr-o societate disociata aproape complet de modul in care e condusa si atat de obisnuita cu un sistem incat orice dovada cum ca este constrictiv in mod inutil e ignorata iar cel care o semnaleaza e considerat nebun. Este o analogie, pentru cine nu l-a citit, asta pentru a nu lasa alte impresii.

Marinel a scris:

Totuşi, împărţirea pe categorii se face în funcţie de trăsături comune, aşa cum spuneai:

M-am referit la definitie, nu la aplicabilitatea ei. Daca ne gandim bine, este vorba de numere imense de indivizi despre care nu se stie ca ar avea ceva in comun in afara de scepticismul lor fata de o explicatie anume. Ori mi se pare ilogic ca o atitudine legata de un eveniment in particular sa fie transformata in trasatura de caracter si sa ii plaseze intr-un grup, atragandu-le stigmatizarea. O singura perceptie influentata de circumstante (informatiile care ajung la ei), care ar putea fi sau nu corecta, nu poate fi considerata trasatura de caracter.

Marinel a scris:

Asta ne face oarecum pe toţi conspiraţionişti, pentru că de obicei sunt mai multe explicaţii oficiale, dintre care unele sunt chiar contradictorii la o analiză mai atentă.

Exact. Chiar si pe cei care pun aceasta eticheta altora dar nu sunt de acord de pilda cu faptul ca razzboiul din Iraq a fost motivat de arme de distrugere in masa sau de dorinta de a duce darul democratiei unui popor oprimat. Prin definitia teoriei conspiratiei, si ei sunt conspirationisti.

Desigur ca vor sari in sus spunand ca nu e o teorie ci un adevar. Ipoteza asta insa nu vor sa o ia in calcul cand vine vorba de perspectivele altora asupra altor evenimente - nici macar posibilitatea ca un fundamament corect sa existe pentru ele. Vesnica ipocrizie si comoditate in a eticheta. Sau confuzie, sau neclaritate in gandire, sau toate la un loc.

Marinel a scris:

Însă, fireşte, şi în cadrul acestui "grup" există o anumită stratificaţie, de la perfecta normalitate la deviaţii psihice grave.

Repet ca nu exista un grup general al ''conspirationistilor''. Exista grupuri care infirma explicatii oficiale in particular (cum ar fi The 9/11 Truth Movement), care nu au nicio legatura cu alte grupuri sustinand sau infirmand alte lucruri, asa incat sa fie vazute toate drept stratificatii ale unui grup general.

Marinel a scris:

Pentru că însăşi definiţia normalităţii este dificil de dat, e mai bine să ne abţinem să punem etichete.

Oricum, o asemenea temă este mult prea amplă şi prea vastă. Discuţiile separate despre manipularea prin educaţie, dezideologizare, analiza unor teorii ştiinţifice din diferite puncte de vedere este mai productivă.

Exact.

Impartasesc viziunea si argumentele aduse de Finnian.

Si va intreb, daca am considera ca ea este o conspirationista, ce mai ramine de descifrat vis-a-vis de teoria conspirationista?

Nu cumva, daca e sa fim obiectivi, fiecare la rindul sau, s-ar putea incadra in a fi desemnat ca si conspirationist?

Iata cit de des am folosit in citeva fraze aceast concept, si care se potriveste oricui.

Nu e o viziune, e o deductie fireasca pe care ar face-o oricine daca s-ar opri doua minute sa analizeze notiunile pe care le foloseste.

Cometogheter a scris:

Si va intreb, daca am considera ca ea este o conspirationista, ce mai ramine de descifrat vis-a-vis de teoria conspirationista?

Hm?

Cometogheter a scris:

Nu cumva, daca e sa fim obiectivi, fiecare la rindul sau, s-ar putea incadra in a fi desemnat ca si conspirationist?

Ba da. De la politicieni candidati la presedintia SUA, cum ar fi Ron Paul, la hackeri cum ar fi grupul WikiLeaks, la presedinti asasinati cum ar fi JFK ... Pana la taranul de la Cucuietii din Deal, care suspecteaza ca primarul e implicat intr-o deturnare de fonduri, pentru ca a primit sponsorizari in mod repetat pentru proiecte pe care nici macar nu le-a inceput.

Finnian a scris:

Platon a detaliat de asemenea fenomenul cultural si e pacat ca atata lume tinde sa creada ca mecanismele sociale din acea vreme sunt de domeniul trecutului, cand de fapt s-au pastrat de-a lungul istoriei si sunt utilizate si astazi, pentru ca nu si-au pierdut niciodata eficienta. Descrierea facuta de Platon plutocratiei la fel de valabila si astazi. Desigur la fel de valabil este si mitul lui Gyges, ca analogie a comportamentului celor influenti si necunoscuti maselor, si, foarte important, mitul pesterii, a carei transpunere in realitate a cauzat si aceste stereotipuri, al conspirationistului si al paranoicului.

Da, întrucâtva Platon este cel care a modelat oamenii politici de astăzi, din păcate.

Este probabil prima persoană care a creat o ideologie, care apoi a călăuzit milioane de oameni pe căi greşite.

Este cel care a teoretizat manipularea maselor prin cenzura artelor.

Este cel care dorea o societate stratificată şi care ura democraţia.

Încuraja "minciunile regale" pentru întărirea dogmei oficiale că oamenii au fost creaţi din materiale diferite, deci stratificarea este de origine divină.

Mitul lui Gyges, ca şi alte mituri scornite sau auzite şi povestite pentru a-şi întări afirmaţiile constituie un alt mod de manipulare:

Am mai scris despre acest mit şiaici: Mitul lui Gyges

"În primul rând, să faci o generalizare pentru toţi oamenii, pornind de la un mit, este ceva cu totul absurd. Cred că Platon ar fi trebuit să-l asculte mai mult pe Aristotel...

Există apoi o serie de nuanţe foarte subtile. Mai întâi, dacă dădea inelul de la început, Platon consideră că era corect. Dar dacă îl dădea după ce i-a cunoscut puterea? Era ceva mai mult. Sau dacă nu îl dădea, dar făcea doar bine. Era corect sau nu? Dar dacă îl dădea iar regele făcea rău, era vina lui Gigel?

Simplificarea extremă mi se pare cel mai incorect lucru de aici."

La fel, mitul peşterii porneşte de la o premisă discutabilă, şi urmează o logică cu multe găuri pentru a încerca să explice ceva ireal. De fapt nici nu putea altfel.

Eu nu-l acuz pe Platon, a fost omul timpului său, deşi existau la acea vreme, şi înainte, alţi filosofi cu mult mai buni.

Paranoicul este, mai nou, cel care observa nedreptatile si coruptia din lume si analizeaza consecintele lor, in loc sa se ocupe cu lucruri frivole dar placute, atitudine prin care ii deranjeaza pe cei din jur.

Dacă modificăm definiţiile în funcţie de propriile interese nu mai putem înţelege nimic.