Opiniile celor care au incercat sa faca ''profilul conspirationistului'' (
) pe topicul asta, ca si cand ar fi descris comportamentul veveritei gri, au sunat asa:
Unii istorici sustin că există un element de proiecţie psihologică în conspiraţionism. Această proiecţie, în funcţie de argument, se manifestă în form atribuirii conspiratorilor de caracteristici nedorite ale sinelui. [...]
Un studiu in 2011 a constatat că oamenii extrem de machiavelici sunt mai probabil să creadă în teoriile conspiraţioniste, din moment ce ei insisi ar fi mai mult decat dispuşi să se angajeze într-o conspiraţie daca ar fi introdusi în aceeaşi situaţie ca şi conspiratorii invocati.
Pentru unele persoane, o constrângere obsesiv să creadă, să se dovedească, sa repovesteasca o teorie a conspiraţiei poate indica unul sau o combinaţie condiţii psihologice bine înţelese, cat şi altele ipotetice: paranoia, negare, schizofrenie, sindromul "omenire rea".
Patru persoane au fost de acord. In mod haios, inainte sa se apuce sa puncteze opinii despre asa ceva, nu s-au intrebat ce e conspirationistul asta, daca exista un asemenea grup de persoane, suficient de asemanatoare incat sa poata fi analizate la gramada. Profesie nu e, hobby nici atat - vedem in subtitlul topicului sugestia nu foarte discreta cum ca ar fi o boala.
Bun. Profilul numarul 2:
Renaissance a scris:
Oricum, nu sunt de-acord cu tot ce spune articolul, adica sunt, dar alea se aplica mai mult bolnavilor psihic, pe cand cei mai multi conspirationisti pot doar sa prezinte usoare tulburari de personalitate.
[...]Ceea ce cred eu despre conspirationisti, si despre paranoici (desi nu i-as baga in aceeasi oala) este ca ei simt nevoia sa-si confirme puterea pe care o au asupra mediului inconjurator. Sunt ca niste paznici care se asigura ca niciun obiect strain nu intra pe terenul lor. Genul asta de satisfactie, cred eu, le da tendinta asta, de-a cauta tot felul de tipare si povesti.
Trei persoane sunt de acord cu aceste afirmatii. De aici reiese ca ''teoriile conspiratiei'' ar fi un hobby, o pasiune, iar ''conspirationistii'' un grup de oameni cu un mod de gandire asemanator si eventual tulburari de personalitate. Care cica simt o satisfactie in a crede ca sunt condusi de niste psihopati, de parca ei ar trai pe luna.
Am tinut sa fac analiza asta din cauza sigurantei cu care unii vorbesc despre ''conspirationist'' ca si cand ar descrie un profil psihologic aparte, bine determinat, bine studiat iar studiile bine stapanite de ei.
Daca fac iarasi trimitere la definitie, e suficient, pentru a fi etichetat drept unul, sa ai indoieli cu privire la varianta oficiala a unei probleme. Atat. Una singura e de ajuns. Indoiala care poate fi impartasita si de milioane de oameni simultan, cum a fost dupa 9/11 sau la inceputul razboiului din Iraq. Va sa zica, profil psihologic standard, vax albina.
Urmeaza intrebarea logica - de unde atunci atata siguranta in catalogarea unor oameni pentru ca au indraznit sa creada, fie si o singura data, ca au fost mintiti de diverse structuri organizatorice? Cum a ajuns ''conspirationistul'' o categorie sociala in toata regula?
Prin amalgamarea unor elemente care nu au nicio legatura, cum ar fi in articole ca cel de mai jos, de pe Wikipedia, care comenteaza la gramada ipotezele asupra asasinarii lui Kennedy (alt conspirationist si paranoic :roll:) cu OZN-urile si bolile psihice.