Partidul Neincrezatorilor

Moftangiu a scris:

Cine sa faca un asemenea partid?

Toti sau majoritatea cetatenilor care nu mai au incredere in politicieni, dar nu si-au pierdut speranta ca se mai poate face ceva. Cei care mai cauta

aramis a scris:

au mai fost încercari din astea de-a lungul timpului,

(PAC-ul lui Manolescu, mai târziu URR-ul), dar n-au prea reusit sa faca mare vâlva,

cred ca problema intervine când puterea de decizie se comprima iar comunicarea între membri se dilata.

ramâne astfel un gol creat, cei care au fost scârbiti de politica înainte, vor iesi din încercarea asta la fel de scârbiti.

Si in afaceri sunt firme care dau faliment, si asta nu inseamna ca toate afacerile devin falimentare.

Din mai multe incercari, daca inveti din erorile celorlalti, se poate realiza si o incercare cu suscces.

Cele doua au avut succes pana au fost mici si au trait din entuziasm.

Cand s-au marit, trebuiau guvernate dupa proceduri care sa le dea stabilitate, ori cei care le conduceau nu au stiut sau nu au vrut sa introduca asemenea mecanisme care le asigura o functionare fara comanda centrala, au incercat sa profite de pozitia de putere, membrii si-au dat seama ca sunt utilizati pentru scopuri obscure si au aparut fisuri care au dus la dezintegrare.

lynxul_negru a scris:

Sigur, acum suntem intr-o situatie in care ne temem ca principiile democratiei sunt un pic amenintate, dar, daca se rezolva treaba asta, atunci trebuie ca partidul ala sa poata propune si niste strategii economice care sa permita oamenilor sa traiasca decent , sa aduca o oarecare bunastare (ceea ce, cred eu, ar elimina riscurile majore de derapaje anti-democratice).

Daca ar domni legea, cum dorea Hayek si cum dorim multi, nu s-ar trai indecent. Stiu ca trebuie propuse lucruri concrete, nu discutat generalitati sau chiar bla-bla-uri rasuflate, dar deocamdata cream un cadru de discutie.

Totusi, in plan concret, multi oameni cu carte de munca si cu salariu considerat decent, angajati ai unor firme mici, o duc foarte prost. Patronul spune ca si el o duce prost si de-aia isi plateste prost angajatul. De fapt, patronul o duce foarte bine, e un maestru al evaziunii fiscale si al exploatarii angajatilor. Cum ar putea fi determinat patronul sa isi plateasca angajatul corect, presupunand ca angajatul se achita de indatoririle lui?

Sunt si patroni care o duc rau si care nu dorm linistiti pentru ca stiu ca trebuie sa comita ilegalitati ca sa supravietuiasca afacere, si sunt panditi de excroci ca sa-i prinda cu si sa-i santajeze. E vorba de mici afacerisiti cu chioscuri sau magazine satesti.

O duc bine cei care fac parte din "sitem" si au contracte cu statul, sau au contracte cu firme care au afaceri cu autoritatiile.

Acestia au protectie in lumea administratiei.

Moftangiu a scris:

Sunt si patroni care o duc rau si care nu dorm linistiti pentru ca stiu ca trebuie sa comita ilegalitati ca sa supravietuiasca afacere, si sunt panditi de excroci ca sa-i prinda cu si sa-i santajeze. E vorba de mici afacerisiti cu chioscuri sau magazine satesti.

Asa e. Chiar am discutat zilele trecute cu un astfel de patron. Da, o duc bine cei care incalca legea, fiind ajutati de functionari publici.

Allexandrra a scris:

Patronul spune ca si el o duce prost si de-aia isi plateste prost angajatul. De fapt, patronul o duce foarte bine, e un maestru al evaziunii fiscale si al exploatarii angajatilor. Cum ar putea fi determinat patronul sa isi plateasca angajatul corect, presupunand ca angajatul se achita de indatoririle lui?

Hai să începem discuţia din alt punct.

1. Cam cât crezi tu că ar fi normal să obţină antreprenorul (nu "patronul", patronul face parte din cultura economică a anilor 1930)?

2. Cum ai ajuns la concluzia că patronul o duce bine şi că e "maestru al evaziunii fiscale"? Ai date concrete?

3. Ce înseamnă pentru tine un angajat plătit corect? În vest, un angajat primeşte în medie cam 10% net din valoarea produsului final al muncii sale pentru firmă. Sau cam 16% brut. O multinaţională în RO obţine cam 100 mii de euro anual datorită fiecărui angajat, iar o firmă românească bună obţine cam 40 mii euro anual datorită fiecărui angajat. Cât obţine "patronul" despre care vorbeşti?

4. Ce numeşti tu "evaziune fiscală"? Tot ceea ce numeşte guvernul astfel?

5. Cât ar fi o impozitare decentă, în termeni reali (procente din venit sau din profit, dar reale, nu prostii pe hârtie, la care se adaugă de fapt cheltuieli nedeductibile, amenzi, taxe parafiscale şi şpăgi către funcţionari publici corupţi)? Se poate vorbi în România de o impozitare decentă a activităţii economice?

6. Ai obţinut vreodată bani reali în economie, te-a plătit cineva pentru o activitate concretă în care banii i-ai primit chiar de la client (adică cel interesat să dea el însuşi bani pentru un produs sau un serviciu prestat)?

7. Ai avut vreodată pe cineva angajat, pe care să-l plăteşti chiar tu?

Dacă nu poţi răspunde la toate aceste întrebări, nu te califici pentru o discuţie despre "patroni"

În general, societatea românească e infestată de idiosincrazii gen "patronul exploatează angajaţi", fără să sesizeze nimeni că antreprenorul rămâne antreprenor chiar şi în perioade când nu are angajaţi, deci nu e "patronul" nimănui. Dar când vorbeşte despre antreprenori, mass-media românească foloseşte peiorativul "afacerişti", preluat direct din retorica de acum 25 de ani a Scânteii. La asta te-ai gândit vreodată?

Un partid nou în România va trebui să propună realmente un nou tip de societate. Şi fără clarificarea chestiunilor de mai sus, nu există nici model nou de societate şi nici partid realmente nou.

Moftangiu a scris:

Si in afaceri sunt firme care dau faliment, si asta nu inseamna ca toate afacerile devin falimentare.

Din mai multe incercari, daca inveti din erorile celorlalti, se poate realiza si o incercare cu suscces.

nu toate partidele politice au dat faliment, daca ne uitam la numarul de voturi obtinute.

totusi, mi se pare fortata comparatia cu firmele, acolo domnesc alte legi (interumane, de exemplu, un sef de partid n-are acelasi statut ca un patron sau un consiliu de administratie într-o firma, apoi relatia remuneratie-munca, etc)

Moftangiu a scris:

Cele doua au avut succes pana au fost mici si au trait din entuziasm.

Cand s-au marit, trebuiau guvernate dupa proceduri care sa le dea stabilitate, ori cei care le conduceau nu au stiut sau nu au vrut sa introduca asemenea mecanisme care le asigura o functionare fara comanda centrala, au incercat sa profite de pozitia de putere, membrii si-au dat seama ca sunt utilizati pentru scopuri obscure si au aparut fisuri care au dus la dezintegrare.

partidul piratilor, de exemplu, a încercat o metoda noua, hotarâri luate în comun, de catre toti membrii, online.

în Germania au reusit un salt în parlamente regionale (Berlin, daca nu ma-nsel), însa peicolul a si început sa apara când parlamentarii nou alesi au început sa ia hotarâri de unii singuri, fara consultare prealabila cu masa sustinatorilor.

cred ca-i un cerc vicios, habar n-am care ar fi solutia ideala.

si, drept sa spun, dupa câteva experiente personale de pe vremea când îmi pasa ceva mai mult de politic,

nici nu prea mai sunt curios daca exista asa solutii azi, mâine si aiurea.

De acord ca sub aspectul functionarii metodele sunt diferite.

O viata politica normala trebuei sa fie o competitie intre partide cu oferte de masuri - cu programe.

In Romania viata politica este o lupta pentru putere.

Daca un partid ar lansa in societate masuri prin care sa arate ca poate sa schimbe ceva sunt convins ca ar avea succes, pentru ca actualele partide nu au nici o strategie si nici o viziune.

Problema este ca un program trebuie pregatit/incubat si cand este bine finisat poate fi lansat.

Daca ideile sunt puternice nu ai nevoie de fonduri mari. Cineva spunea ca o idee puternica poate fi devasatatoare.

In viata politica romaneasca este criza de idei.

Acum se consuma fonduri ca sa tina vizibile persoane mediocre care vand lozinci, dar fiind toata ziua in atentia cetatenilor devin persoane publice. Cand este sa voteze electoralul intre un anonim si o persoana cunoscuta prefera persoana cunoscuta.

Daca electoratul ar putea sa alega intre reforme si lozinci ar alege reforme.

aramis a scris:

partidul piratilor, de exemplu, a

harald a scris:

Dacă nu poţi răspunde la toate aceste