Partidul Neincrezatorilor

harald a scris:

Nu, domnul meu, procesul democratic având ca scop final legiferarea trebuie să funcţioneze în cadrul societăţii, nu în cadrul partidelor. Există viaţă şi în afara partidului, există şi candidaţi independenţi în afara partidelor, există oameni care gândesc şi în afara partidelor. Partidele sunt nişte forme de asociere acceptate, dar nu obligatorii. Partidele sunt nişte tabere, nişte găşti cu interese comune, dar obligativitatea de a face parte dintr-o astfel de gaşcă pentru a-ţi face vocea auzită este profund anti-democratică.

Aşa cum libertatea religioasă presupune inclusiv dreptul de a nu avea nicio religie, libertatea politică presupune dreptul de a nu face parte din niciun partid. Ori, tu vii să susţii aici că neapartenenţa la un partid implică automat şi interzicerea dreptului de a fi ales. În esenţă, ideile tale se rezumă la o singură frază: "se interzice orice activitate politică în afara partidului"

Asta e o opţiune personală a membrilor respectivului partid. Nu poate veni legea să stabilească modul intern de funcţionare al partidului. Partidul e o asociaţie a unor cetăţeni, nu face parte din structura statului, ca ministerele!

Am înţeles deja punctul tău de vedere, locul tău e într-un partid al lui Voiculescu. Pe mine să nu contezi, eu o să acord sprijin extern opoziţiei, după ce partidul tău va confisca viaţa politică. Aşa cum spuneam, la revedere, drum bun!

Catalin Avramescu a scris:

Democraţie fără partide

Nici nu propun desfiintarea partidelor politice, actuale sau viitoare. Într-o tara libera, e dreptul oamenilor sa se uneasca în asociatii.

Ale filatelistilor, ale cultivatorilor de telina sau ale amatorilor de muzica de Bach. Sau ale simpatizantilor unor ideologii sau personaje politice. Asa fiind, partidele au un rol important în ordinea democratiei înteleasa ca sistem social.

In ce tara democrata ai vazut ca legiferarea sa se faca in afara parlamentului?

Si daca fiecare parlamentar ar avea o intitativa cat le-ar lua sa ajunga la un consens.

Si cum poate sa ia un parlamentar o intitativa buna daca nu e discutata cu cetatenii.

Si daca e discutata cu cetatenii de ce nu prin intermediul partidelor politice?

Partidele pentru asta au fost prevazute, sa asigure un cadru institutional in care cetatenii care doresc, sa poata dezbate si aproba deciziile majore si pe termen lung care le afecteaza viata.

De ce ar trebui sa se inventeze alta forma de asociere in care sa se dezbata intentii politice?

Pentru ca notiunea de partid a fost demonizata?

Sigur ca din '89 se arunca cu nori in partide si in parlament, si se face lobi pentru prezidentialism.

Nu sunt eu adeptul sistemului prezidential.

Voi care sunteti obsedati de disciplina militara poate ca o considerati superioara, dar pentru mine este superioara o disciplina a legii, o lege acceptata de cetateni. Disciplina militara este buna cand se impun decizii rapide, oprative dar nu cand se construiste ceva durabil.

Nu am sustinut nicaieri ca, persoanele independente sa nu poata candida.

Dimpotriva daca se face o singura circumscriptie nationala, o persoana publica poate colecta la nivel national suficiente voturi cat este norma de reprezentare, dar intr-un colegiu uninominal nu are sanse sa ia atatea voturi, pentru ca simpatizantii sunt dispersati.

Sustin ca un candidat daca este al partidului se sustina programului partidului si daca vrea sa fie independent sa candideze ca independent.

Sunt impotriva sa candideze din partea unui partid si apoi sa faca o politica proprie.

Ar fi o ipocrizie din partea lui sa promita ca sustine masurile unui partid si apoi le submineaza.

harald a scris:

Cred că nu ai

lynxul_negru a scris:

Libertatea religioasa exista si n-o vad in nici un fel utila ca baza pentru a aduna laolalta oamenii intr-un partid.

Atunci te gândeşti la ceva gen partidele creştine apărute după WWII ? Într-adevăr, România n-a avut şi n-are încă aşa ceva, dar mie un partid ortodox mi se pare o glumă proastă

Alea din vest, catolice sau protestante, aveau problema lor cu biserica (cea care sprijinise regimurile fasciste) dar în România un partid ortodox ar fi frate cu biserica, ar fi mai rău ca acum.

harald a scris:

mie un partid ortodox mi se pare o glumă proastă

Corect. Ba chiar mai mult. Eu n-as fi de acord nici cu un partid al ateilor.

lynxul_negru a scris:

Corect. Ba chiar mai mult. Eu n-as fi de acord nici cu un partid al ateilor.

Nici eu n-aş fi de-acord, pentru că ar exclude automat credincioşii. Dar orice partid trebuie să aibă o linie politică, o viziune (explicită sau implicită) asupra religiei şi cultelor. Nu poţi să eviţi

De acord ca asta trebuie sa fie gandirea despre religie si linia oficiala. Dar nu as pune asta drept trasatura centrala a partidului. Ma intreb daca asta ar fi de ajuns pentru a tine uniti cateva mii sau zeci de mii de membri.

lynxul_negru a scris:

Ma intreb daca asta ar fi de ajuns pentru a tine uniti cateva mii sau zeci de mii de membri.

Nu ştiu dacă e

Am o problema. Cu ocazia alegerilor din PDL, Elena Udrea a vorbit despre necesitatea unei schimbari reale la 23 de ani de la revolutie, despre lipsa unor programe autentice, adica ce zicem noi pe aici. Se pare ca discursul e fumat. Solutia ar fi un nou tip de discurs?

Sigur ca electratul dupa atatea dezamagiri, nu mai crede in persoane, cu atat mai mult in persoane care s-au compromis sustinand politicieni demagogi.

Cred ca o campanie cu proiecte si masuri concrete ar atrage electorat.

Discursul despre programe trebuie sustinut cu argumente credibile.

Allexandrra a scris:

Solutia ar fi un nou tip de discurs?

Discursul ţine de marketing, după părerea mea. Adică îţi trebuie mai întâi marfa şi abia după aceea poţi să te apuci s-o vinzi. Prin discursuri, dacă vorbim de măsuri şi programe politice. Însă România nu are marfa, acolo discursul politic e propagandă goală de conţinut, exact ca şi propaganda comunistă. Probabil fiindcă toţi politicienii români s-au format în acea epocă, inclusiv Boc şi Ungureanu. Culmea e că prostimea îi contestă pe Boc sau Ungureanu, dar nu vede nimic în neregulă cu Ponta şi Antonescu

Discursul politic sau propaganda trebuie să aibă şi nişte fapte autentice în spate. Aşa cum au fost poveştile cu baraca de la Checkpoint Charlie sau cu Clopotul Libertăţii, în timpul Războiului Rece. Însă în România, ultimul care a făcut chestii din astea bazate pe fapte era Băsescu în postura de ministru al transporturilor. Astăzi el a îmbătrânit, iar prostimea nici nu mai reţine faptele din urmă cu 15 ani, prostimea a reţinut doar propaganda goală de conţinut de la Antena 3: "Băsescu a zis că România nu are nevoie de autostrăzi"

Moftangiu a scris:

Cred ca o campanie cu proiecte si masuri concrete ar atrage electorat.

Discursul despre programe trebuie sustinut cu argumente credibile.

Limbă de lemn . Limbă de lemn de la "Ştefan Gheorghiu"