harald a scris:
Orice parlamentar. Programul partidului cuprinde 15-20 de chestiuni importante (sau 50, dacă vrei) dar parlamentarul va vota în sute sau mii de chestiuni care nu sunt şi nici nu au cum să fie prinse în program. Crezi că la alegerile din 2008 puteau fi luate în calcul voturile necesare în parlament în toamna lui 2011? Exact ca un poliţist trimis pe teren sau un controlor în tren, mandatul parlamentarului aparţine persoanei, el nu se consultă la fiecare acţiune cu cei care l-au trimis acolo. Are doar nişte linii directoare (programul partidului) aşa cum e şi aplicarea legii pentru poliţist sau pentru controlorul de tren. Nici ei nu-şi sună şeful la fiecare şofer sau călător controlat.
Compromisul este absolut obligatoriu, atât în viaţa de zi cu zi, cât şi în politică. Inclusiv cu soţia faci compromisuri, când aveţi iniţial planuri contradictorii şi ulterior vi le puneţi de-acord, în urma unei consultări. Demonizarea compromisului în politică e din aceeaşi categorie cu apelurile anti-occidentale ale lui Ponta la "demnitate naţională", când el de fapt e cel care încalcă regulile.
Atunci o să-ţi explic şi eu în ce constă nevroza sistemului bazat pe partide.
Dacă parlamentarul nu reprezintă colegiul, de ce mai organizezi alegeri bazate pe colegii? Fă pentru fiecare partid o listă pe toată ţara şi primii 237 de pe lista aia (corespunzător celor 45,87% voturi obţinute de partidul respectiv) intră în parlament, fără să reprezinte niciun colegiu. Ei reprezintă PARTIDUL! 
De ce mai ai nevoie de parlamentari? Avem partidele, ştim procentul obţinut la alegeri de fiecare, aşa că preşedintele partidului nu trebuie decât să anunţe public poziţia partidului la fiecare chestiune votată, iar acea chestiune va primi automat 45,87% voturi pentru, din partea respectivului partid. Ce nevoie mai avem de oameni în sală?
Legile sunt valabile în toată ţara, dar dacă în Transilvania ai 9 milioane de oameni dezavantajaţi de o lege şi în Moldova 5 milioane sunt avantajaţi, numai reprezentativitatea pe colegii pune asta în echilibru. Tu nu înţelegi filozofia sistemului democratic reprezentativ. Nu înţelegi ce-şi propune şi ce realizează. Cine mandatează partidul să propună candidaţi? Ce legitimitate are partidul pentru aşa ceva? Legitimitatea omului ales se obţine la urne. Legitimitatea partidului se prezumă?
Am văzut că făceai referiri la subsidiaritate, într-o postare de zilele trecute, fără însă a o numi astfel. Înţelegi conceptul de subsidiaritate? Înţelegi că el porneşte chiar de la individ şi familie (nu doar de la comună) şi ajunge până la nivelul întregului stat (nu doar până la judeţ)?
Legile nu se limitează la chestiuni generale, cu aplicabilitate naţională, gen Codul Penal sau statutul funcţionarului public. Prin lege se stabileşte şi construcţia unei hidrocentrale, a unei autostrăzi, a unui parc eolian etc., iar toate acestea vor afecta în măsură diferită locuitorii din diverse regiuni, ele nu pot fi tratate drept "ale ţării".
Am mai explicat de mai multe ori ca alegatorul trebuie sa aleaga politici/programe si atunci voteaza partide.
Alegerile pe colegii sunt o eroare. Colegiile au aparut datorita faptului ca s-a adoptat sistemul uninominal.
Daca se renunta al uninominal se renunta si la colegii.
Ar putea fi pe buletinul de vot o lista nationala, sau doar un partid si acelasi buletin valabil pentru toata tara.
E problema partidului pe cine trimite in parlament. Pe alegator il intereseaza ca partidul sa-si respecte promisiunile si nu cine ridica mana, introduce bila, sau voteaza electronic.
Electoratul este reprezentat de partide, si paralmentarii reprezinta partidul in parlament.
In ideea asta partidele ar trebui sa le poata revoca mandatul parlamentarilor care nu sustin programul si atunci ar dispare si migratia parlamentara.
Nu trebuie sa existe o legatura directa intre parlamentar si electoral. Legatura este intermediata de partide.
In partide se colecteaza problemele cetatenilor si prin dezbateri se adopta solutiile care se transmit la parlamentari sa le legifereze.
Legiferarea este o faza finala a unui proces democratic desfasurat in partide, partide care trebuie sa functioneze ca incubatoare de solutii.
Nu-i normal ca legea invatamantului sa fie conceputa de Ambramburica sau de alt ministru.
Este o problema nationala si la conceperea ei trebuie sa fie antrenati cat mai mult cetateni din domeniu si parinti interesati, si asta se poate face in partide si ca dezbatere publica.
Nu-i normal ca reforma sanatatii sa o decida minstru. Nici ce si cate spitale se inchid. Ultima ar fi o problema rgionala.
In Romania procesul din interiorul partidelor este zero. Aici trebuei facuta reforma.
De ce sunt mai multi parlamentari?
Pentru ca si in partide pe anumite probleme poate sa nu fie consens.
Atunci daca intr-un partid o decizie are 60% sustinere acest lucru trebuie sa se vada si in parlament.
Daca cei 40% impreuna cu un partid din opozitie formeaza majoritate, decizia respectiva este blocata si ea este reprezenantiva pentru electorat si pentru partide, pentru ca respecta proportionalitatea atat din partid cat si din electorat.
Daca ar fi un reperezentant al partidului cu ponderea castigata la alegeri nu ar putea acorda voturi partiale.
Subsidiaritatea este absolut necesara. Nu are de ce sa se decida prin lege structura de personal si nivelul salarilor functionarilor intr-o comuna, nici de ce investitii are nevoie comuna. Asta trebuei sa se decida pe plan local in functie de fondurile de care dispun.
Nu cumva aveam deja asta pe vremea lui Iliescu şi a votului pe liste? Cine e "partidul", celalţi 236 care se vor susţine reciproc cu voturi pe rapoarte?
. Cred că mi-am ratat vocaţia, politician trebuia să mă fac, cu votanţi ca voi 