Pippo 1893 Raportează post Postat Decembrie 19, 2011 (editat) Puterea mintii, combinata cu niste tehnici anume, poate face lucruri uimitoare. Mai exact, in cazul in care nu sunt simple pacaleli regizate, e probabil sa foloseasca tehnici de Remote Viewing ( http://en.wikipedia.org/wiki/Remote_viewing ) (cel putin pentru realizarile din filmuletul pe care l-am vazut eu), fiind unele din indragitele "joculete magice" ale serviciilor de informatii si ale masonilor, aceleasi care sunt descrise chiar si in cartile lui Pavel Corut sau Radu Cinamar. In special ca tipul a subliniat in filmuletul pe care l-am vazut eu ca necesita multa munca de pregatire, iar rezultatele avansate in Remote Viewing necesita intr-adevar multa munca de pregatire. Din punct de vedere spiritual aceste practici sunt la acelasi nivel cu spiritismul, adica gresite prin modul de abordare si scopul de folosinta, fiind condamnabile dpdv al moralei spirituale. Daca vorbesti cu el, sigur o sa te invete cum sa dai 7-7. Glumesti tu, dar nu este imposibil sa dea cineva un 7-7. Si chiar de as intelege cate ceva in directia asta, oricum v-as lasa sa va stoarceti in continuare mintile, ca mai aveti nevoie de exercitiu mental si cateva indreptari de sine pentru a face progrese in directia asta. Asa ca, spor! :P Editat Decembrie 19, 2011 de Pippo 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
lupini 4967 Raportează post Postat Decembrie 19, 2011 In mod normal, o anumita combinatie de zaruri pe care o doresti iti reuseste cam intre 20 si 200 de aruncari. Cand a vazut zarurile, fratele meu a fost surprins, si a ramas pe ganduri tacut. Ce parere aveti? Topic mutat de la Psihologie, aici, la Filosofie. În mecanica statistică, există ceva ce se numeşte "teorema maimuţei infinite". Aceasta abordează următoarea problemă: Avem o maimuţă, o maşină de scris, şi opera lui Shakespeare, "Hamlet", care conţine 100 000 de caractere (litere, virgule, puncte). Întrebarea e: "care ar fi şansa ca o maimuţă pusă în faţa unei maşini de scris, bătând din întâmplare pe tastele maşinii, să scrie toată opera Hamlet ?" Calculele statistice au arătat că această şansă e de 1 la 10164 345, adică o şansă din 10 urmat de ...164 345 zerouri, ceea ce înseamnă că maimuţa ar avea nevoie de un timp care tinde spre infinit. Probabil ştiţi ce e Rubik-ul: acel cub ce are fiecare faţetă în altă culoare, cub format la rândul lui din alte cubuleţe cu feţe colorate (în total 54). După ce culorile sunt "împrăştiate", pentru a "rezolva" cubul, acele culori trebuiesc readuse astfel încât feţele Rubik-ului să aibă culoare uniformă. Cubul Rubik Fred Hoyle, cel care a creat termenul Big Bang în 1949, a făcut un calcul excelent. Dacă un astfel de cub ar fi dat unui orb să îl "rezolve", în ritmul unei mişcări pe secundă, acestuia i-ar trebui circa....126 de miliarde de ani ! Având în vedere că Universul se crede că are circa 13,7 miliarde de ani, înseamnă că dacă acel om nevăzător s-ar fi născut odată cu Big Bang-ul, adică acum 13,7 miliarde de ani, încă n-ar fi reuşit să "rezolve" acel cub, ci, ar mai avea nevoie de circa....113 miliarde de ani !!! Însă, dacă acel om e ghidat de un campion în Rubik, acesta a reuşit să facă acel cub în...2 minute ! Prin urmare, dacă acel cub este combinat la voia întâmplării, are nevoie de circa 126 miliarde de ani pentru a fi rezolvat, dar dacă cel care face cubul e ghidat de cineva, acel cub e făcut în 2 minute. Prin urmare, Fred Hoyle s-a întrebat: dacă toate cele 54 de culori ale cubului Rubik, au nevoie de circa 126 de miliarde de ani pentru a se potrivi singure pe cele 6 feţe ale cubului, atunci de cât timp au nevoie cele aproximativ 3,2 miliarde de secvenţe ADN pentru a se combina singure astfel încât să dea o combinaţie din care să iasă omul ? Rezultatul e un număr inimaginabil de ani ! Cu mult peste vârsta Universului ! Prin urmare, fără "ajutor", ADN-ul uman şi nu numai, nu ar fi avut timp să se combine aşa cum îl ştim în prezent. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
harald 1722 Raportează post Postat Decembrie 20, 2011 (editat) Prin urmare, Fred Hoyle s-a întrebat: dacă toate cele 54 de culori ale cubului Rubik, au nevoie de circa 126 de miliarde de ani pentru a se potrivi singure pe cele 6 feţe ale cubului, atunci de cât timp au nevoie cele aproximativ 3,2 miliarde de secvenţe ADN pentru a se combina singure astfel încât să dea o combinaţie din care să iasă omul ? Rezultatul e un număr inimaginabil de ani ! Cu mult peste vârsta Universului ! Prin urmare, fără "ajutor", ADN-ul uman şi nu numai, nu ar fi avut timp să se combine aşa cum îl ştim în prezent. Asta e non-sequitur, e un exemplu perfect de logica fracturata. Secventele ADN nu se combina aleatoriu in toate modurile posibile "astfel incat sa dea o combinatie din care sa iasa omul" :doh: Tu cand sapi o gradina, incerci si cu grebla, incerci si cu patentul, incerci si cu toporul, incerci si cu rindeaua, ca dupa aceea sa vii sa ne spui ce sansa infima ar exista ca tocmai harletul sa fie unealta potrivita pentru sapat ?! :stars: Aberatia argumentelor creationiste tocmai in asta consta, in faptul ca incearca sa explice in mod natural tocmai supranaturalul! :doh: De-aia se cheama "supranatural", pentru ca e deasupra legilor naturii! Dar voi se pare ca nu sesizati asemenea detalii nesemnificative :P Editat Decembrie 20, 2011 de harald Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
lupini 4967 Raportează post Postat Decembrie 20, 2011 Secventele ADN nu se combina aleatoriu in toate modurile posibile Ai reluat ce am scris eu mai sus. Tu cand sapi o gradina, incerci si cu grebla, incerci si cu patentul, incerci si cu toporul, incerci si cu rindeaua, ca dupa aceea sa vii sa ne spui ce sansa infima ar exista ca tocmai harletul sa fie unealta potrivita pentru sapat ?! Exact despre asta am scris eu mai sus: că acolo unde există o gândire, nu mai e nevoie să se piardă vremea cu aleagerea uneltei potrivite, deoarece se ştie dinainte. Dar ce ar fi să încercăm să vedem, în câţi ani ar reuşi patentul sau toporul sau rindeaua..să se hotărască singure, care dintre ele e mai potrivită pentru săparea grădinii ? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Aseneth 15 Raportează post Postat Decembrie 20, 2011 (editat) Inainte de 1989, mi-a picat in mana un manual de Criminalistica. Cu tot materialismul dialectic al Epocii de Aur, in acel manual spunea cat se poate de direct ca agentul care executa actiuni de filaj nu trebuie sa-si indrepte privirea direct spre persoana urmarita, pentru ca unii oameni simt cand sunt priviti. Cei mai simpatici sunt cei cu efect intarziat, ii tintesti cu privirea o ora, nu se intorc, pleaca si ori se intorc dupa ce au mers cateva zeci de metri, asa, speriati, uitandu-se cu capul in stanga sau dreapta, ori se intorc in cladire dupa ceva timp, convinsi fiind ca au uitat ceva acolo, dar nu stiu ce :) Editat Decembrie 20, 2011 de Aseneth 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ciocârlan 7726 Raportează post Postat Decembrie 20, 2011 2-2 este combinatia pierzatoare la jocul de barbut. El a castigat, dar nu pe baza de argumente. Jocul cu zaruri nu tinde sa demonstreze nimic, ci tine doar de noroc. Nu intamplator ti-a zis ce zaruri sa dai. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
harald 1722 Raportează post Postat Decembrie 20, 2011 (editat) în câţi ani ar reuşi patentul sau toporul sau rindeaua..să se hotărască singure, ADN-ul nu "s-a hotarat singur" in ce forma "sa se aseze", cum spui tu, pentru aparitia speciei umane. Daca asta ai inteles tu ca pretinde evolutionismul, orice discutie e lipsita de sens :doh: Asa cum apa curge la Cheile Bicazului dupa niste reguli simple, datorate gravitatiei, fara interventia lui Doamne-Doamne, dar si fara posibilitatea de a curge pe un alt traseu, exact asa s-a intamplat si cu ADN-ul, in decursul evolutiei. In cea mai mare parte a timpului nu a avut de ales, iar punctele in care s-au putut separa cai diferite de evolutie sunt extrem de putine, raportat la totalitatea combinatiilor posibile. Ai vazut cum se inmultesc natural capsunile? Un stolon ajunge pe sol intr-un punct aflat intr-o directie si la o distanta oarecare fata de tufa-mama, acolo prinde radacini (la inceput pe un singur centimetru patrat de sol) si ulterior devine el insusi o tufa noua de capsuni de la care pleaca noi si noi stoloni, in timp ce altii continua sa plece si de la tufa veche. Astfel, pe un metru patrat in jurul vechii tufe, vei avea intr-un an 4-5 tufe noi, dar nu 10.000 de tufe, cate una pe fiecare centimetru patrat de sol. Cam la fel a evoluat si ADN-ul, evolutionismul nu pretinde ceea ce crezi tu ca pretinde. E simplu sa-ti reprezinti siuatia la o singura generatie: ADN-ul urmasilor are extrem de putine directii in care poate merge, plecand de la ADN-ul parintilor. Evolutionismul nu pretinde ca urmasii unui cuplu de oameni ar putea fi in egala masura si maimute, cai sau soareci, pe baza existentei stramosilor comuni. Asa se stabileste paternitatea, de exemplu, pe baza directiilor in care putea sau nu putea sa mearga ADN-ul urmasului, plecand de la ADN-ul parintelui. Ori, teoria ta despre numarul astronomic de combinatii posibile, asta pretinde de fapt: ca numai un Creator inteligent ar fi putut stabili forma fiecarei specii, altfel ADN-ul combinat aleatoriu ar genera crocodili cu aripi din parinti pasari de apa si gorile din parinti oameni. Nu, evolutionismul nu asta pretinde! :doh: Editat Decembrie 20, 2011 de harald Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
lupini 4967 Raportează post Postat Decembrie 20, 2011 In cea mai mare parte a timpului nu a avut de ales, iar punctele in care s-au putut separa cai diferite de evolutie sunt extrem de putine, raportat la totalitatea combinatiilor posibile. Da, asta spun şi eu, că "separarea căilor de evoluţie" care ar fi rezultat din combinarea şi recombinarea celor aproximativ 3,2 miliarde de secvenţe ADN, lăsate de capul lor, ar fi avut nevoie de ...miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde....de miliarde de ani ! Însă, Universul nu are decât 13,7 miliarde de ani. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
harald 1722 Raportează post Postat Decembrie 20, 2011 Da, asta spun şi eu, că "separarea căilor de evoluţie" care ar fi rezultat din combinarea şi recombinarea celor aproximativ 3,2 miliarde de secvenţe ADN, lăsate de capul lor, ar fi avut nevoie de ...miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde....de miliarde de ani ! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
acces realitate 1081 Raportează post Postat Decembrie 21, 2011 Ieri stateam la povesti cu fratele meu. Printre altele, ii spun ca fizica cuantica si matematicile inalte ofera indicii puternice pentru ipoteza ca aceasta lume a fost creata de cineva. El e sceptic, asa ca a raspuns ca lumea a aparut de la sine, treptat, din vid. Eu am luat o pereche de zaruri si i-am zis: "Cere-mi sa dau exact un zar, ales de tine, ca dovada ca lumea e creata". El a ales combinatia de zaruri 2-2. Eu am facut o scurta invocare a Creatorului, oricare ar fi el, apoi am aruncat zarurile. S-au rostologit in toata camera, si s-au oprit la 2-2. In mod normal, o anumita combinatie de zaruri pe care o doresti iti reuseste cam intre 20 si 200 de aruncari. Cand a vazut zarurile, fratele meu a fost surprins, si a ramas pe ganduri tacut. Ce parere aveti? Pentru cei ce cred ca subiectul nu are legatura cu psihologia: are legatura, doar aveti rabdare sa faceti conexiunile. Si Jung s-a ocupat de sincronicitati impreuna cu fizicianul de Nobel Pauli. Interesant e ca in momentul aruncarii eu nu aveam niciun dubiu, eram ferm convins ca voi arunca 2-2. Cum interpretati simbolic 2-2? Cum sa interpretez, egalitate? Nimeni nu neaga ca lumea a fost creata de "cineva", numai ca unii il numesc dumnezeu si il definesc cum "ii taie capul sau simtamintele" ori asa cum au aflat de la altii pe care "i/a taiat ...", pe cand ceilalti il numesc singularitate sau "un punct cu o natura cu totul speciala ... ", tot cum ii taie capul din cele inventate de ei. Creatorul nu a avut nici un amestec, adica a fost la fel de amestecat ca intotdeauna in orice aspect existential,contextul a fost insa cel favorabil acelei reusite. Acuma firesc se pune intrebarea cine a creat un context favorabil, care era probabilitatea intr-un context clasic? Asta poate da de gandit, multi sunt factorii ce pot contribui in mod determinant la reusite asemanatoare (nu ma refer la aspectul de "intamplare" cat la cel de reusita in cunostinta de cauza). Categoric tu ai fost o cauza principala prin faptul ca ai aruncat zarurile dar mai ales prin incredintarea ce o aveai. Atitudinea psihica a fratelui tau a permis ca incredintarea ta sa depaseasca neincrederea lui. Contextul comun tuturor factorilor implicati in modelarea acelei realitati au favorizat-o (extinzand am putea spune ca intreg universul "a consimtit". Incredintarea ta nu a fost tocmai intamplatoare si rezultatul ei cel realizat. Acolo unde s-a nascut incredintarea ta, acolo unde ea sa matriciat, au fost factori hotaratori care au facut-o nu numai posibila dar au creditat-o cu o probabilitate de certitudine in lumea fizica. Care au fost acesti factori atunci, pot numai sa presupun, exista insa influente din zone ce unii le cred provenind numai de la noi insine, altii le considera provenind si de la natura inconjuratoare, umana sau nu, ba chiar de la alte entitati (neumane). :) 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
