Avem pe de o parte o persoana care spune ca daca micutii isi exploreaza curiozitatile sexuale atunci nu putem vorbi de pedofilie. Dar tot aceeasi persoana nu suporta sa vada copii, nici macar la televizor.
M-am mai gandit la asta, si imi pare ca e vorba aici de un mecanism de aparare.
Ar putea fi o formatiune reactionala.
Persoana e atrasa de copii, dar are un simt etic bine dezvoltat, incat se fereste inconstient de sursele de "ispita", si chiar simte ca nu ii place sa vada copii nicaieri, nici macar la TV.
Se fereste total de copii, pentru ca isi interzice sa simta atractie pentru copii, deoarece simtul etic nu ii permite nicio scapare in fapta: stie ca nu e voie, si gata.
Insa daca in fapta nu are supape, in idei mai are: de aici parerea cum daca minorii isi exploreaza sexualitatea din curiozitate e ok, nu e pedofilie.
Aici eu o sa imi spun si eu parerea, si anume: chiar daca minorul pare ca doreste singur sexul, nu putem fi siguri ca nu a fost sedus, manipulat, ca nu i s-au indus aceste curiozitati, dorinte, chiar de la o varsta frageda, ca nu i s-au trezit abil de catre adult prin tot felul de tehnici de seductie voite sau neconstientizate. Or, minorul nu are capacitate de discernamant, are mintea labila, structurile de personalitate nu sunt bine inchegate, de aceea poate fi usor manipulat. E bine sa se astepte ca sa ajunga major, deci cat de cat puternic interior, pentru ca sa aleaga cat mai bine ce vrea el, nu ce vor altii de la el. Legea e buna, si e facuta cu cap.
De ce totusi ar exista atractie pentru copii in cineva, desi etica ii interzice total asta?
Eu o sa fac cateva presupuneri:
- ar putea fi vorba de un Copil Adaptat din adult care cauta Copilul Adaptat din copii
- ar putea fi un Copil Liber reprimat, sufocat, nefericit, care cauta Copiii Liberi din copii, ca o modalitate de expresie, de eliberare, de regasire a spontaneitatii, a poftei de viata (inadecvata modalitate, pentru ca exista altele mult mai bune si etice in acelasi timp)
- ar putea fi Copilul Rebel din adult care cauta Copilul Rebel din copii (aici nu e cazul, dar stiu ca se poate in alte cazuri)
- ar putea fi o cautare a copilariei, o nostalgie dupa "timpul pierdut" proustian, cel putin asta e explicatia lui Nabokov din Lolita (el mai spune si ca isi dorea sa remedieze trecutul, sa repare sansele de iubire dintre el si copila de care se indragostise cand era copil si pe care le-a ratat, recurgand la substitutul ei simbolic Lolita)
- ar putea fi vorba de un Copil Adaptat supradimensionat, exacerbat, si asta in detrimentul Adultului, deci avem un Adult destul de slab conturat. Acest Copil Adaptat hipertrofiat se simte bine numai in compania copiilor, pentru ca emotional persoana e undeva intre 3 si 7 ani, iar ideatic cauta aceasta puritate pe care adultii nu i-o pot oferi, deci tanjeste dupa un univers copilaresc.
Solutia ar fi cea oferita de Stewart si Joines in "Analiza Tranzactionala astazi", si anume sa se redeseneze egograma: se mareste Adultul luand energie psihica de la Copilul Adaptat hipertrofiat, pana ce Copilul Adaptat ajunge normal, iar Adultul normal.
-un Parinte Grijuliu hipertrofiat, care are nevoie sa ocroteasca pe copii, o nevoie foarte puternica (urge)
Ar mai putea fi si alte explicatii:
- un adult manipulator, escroc, sociopat, care profita ca un ticalos de copiii labili, fara discernamant (dar cu siguranta nu este cazul aici, asta imi pare clar!)
-un adult caruia ii este frica de femei, anxios in fata lor, satul de toanele lor de isterice, de capricii si pretentii narcisiste infinite, stie ca nu le poate satisface niciodata, ori este el foarte slab la capacitatile de a aborda o femeie si a face fata conversatiei, pentru ca este slab pregatit de catre parinti, ori are deficiente de dezvoltare din copilarie, este timid, fobic social, are mutism selectiv, nesiguranta de sine, probleme de identitate masculina, etc - asta e valabil si pentru femei, dar in sens invers, desigur
Un astfel de adult ar simti instinctiv ca nu ii merge nimic cu sexul opus, dar ii poate fi usor cu copiii, care sunt prostuti, nu au experienta, nici pretentii, nici capricii, caci sunt labili, neformati, supusi usor de catre adulti, docili, ascultatori, etc
(aici ar putea fi cazul, dar nu stiu mai multe, deci zic doar ca e posibil, si in acest caz solutia e simpla: se dezvolta abilitatile de comunicare cu sexul opus, se dezvolta stima de sine, se identifica problemele pe rand, se aplica terapia rational emotiva, si multe alte tehnici utile, deci se poate lucra la asta foarte bine)
Aici se pune chestiunea sexualitatii -
1 se poate ca sexualitatea sa se suprapuna peste lucrurile de mai sus
(nu e nimic de acuzat, ci doar de identificat si de lucrat la aceste aspecte - dau un exemplu: un copil isi descopera sexualitatea dand peste chilotii mamei sale in dulap, din pacate nu este o explorare ok a sexualitatii, este o fixare gresita, iar acest copil risca sa ajunga un adult care fura chiloti de pe sarmele gospodinelor)
Conteaza foarte mult felul in care copiii isi descopera sexualitatea, daca fixarile sunt ok sau nu, pentru ca de aici se vede in ovo toata dezvoltarea sexualitatii ca adult.
Unii copii descopera sexualitatea privind la televizor filme cu scene erotice la varste nepotrivite, altii aratandu-si putica la gradinita, altii prin pantofii cui ai mamei, si trebuie deznodat ghemul acesta de fixatii si suprapuneri sexuale, pentru a intelege atractiile din perioada adulta.
2 se poate ca sa fie atractie pura, nesexuala, intre un Copil Adaptat al adultului si Copii Adaptati ai copiilor
(e posibil sa fie asta si in cazul de fatza).
Copilul Adaptat se simte bine cu copiii, rezoneaza minunat cu ei, dar isi pune speriat intrebarea: oare nu sunt pedofil? Ce e cu atractia asta? El nu intelege ca atractia e fireasca, fara conotatii sexuale, si in loc sa exploreze Copilul sau Interior, sau sa il redimensioneze pentru a-i lua energia prea multa si sa o dea Adultului din el, el se sperie si zice: "daca sunt pedofil, atunci sunt o persoana rea, mai bine imi interzic orice contact cu copiii, sa nu imi placa sa ii vad nici macar la TV".
Exact in acelasi fel se poate ca un barbat sa se simta bine cu un alt barbat, pentru ca au multe de discutat, au lucruri in comun, si unul din ei are nevoi nesatisfacute din copilaria sa de prietenie barbateasca, de identificare cu un model masculin (posibil ca tatal sa fi fost absent, ori aspru), si isi satisface aceste nevoi firesti prin prietenia cu acest barbat in prezent. Dar se sperie: "oare nu sunt homosexual?" Nu, nu e homosexual, ci doar trebuie sa isi identifice clar aceste planuri psihice, lucru care se face de obicei la psiholog, caci oamenii obisnuiti nu sunt deprinsi cu autoanaliza.
Am dat cateva linii directoare mai sus pentru rezolvarea paradoxului "pedofilia e ok, copiii nu-mi plac", si precizez ca nu am vrut sa atac persoane, ci doar sa imi dau cu parerea, apoi daca ele sunt de folos ori sunt pe langa, asta nu am de unde sa stiu.
