Cum recunoastem un sociopat?

BlueSugar a scris:

IMO - In my opinion

IMHO - in my humble opinion

Daca isi tese panza in jurul unor nevinovati, e sociopata, ia masuri.

BlueSugar a scris:

Stau si ma intreb,daca eu am recunoscut asta,al ei sot de ce nu?Oare este si el la fel?

Poate ca este la fel ca ea.

Poate ca este o victima spalata pe creier.

Poate ca este moale.

Poate ca este ignorant.

Poate este prost.

Poate este destept, isi da seama, dar calculeaza avantaje si profita de pe urma panzelor consoartei.

Poate o iubeste.

Poate nu are ce face, rabda.

Pot fi multe.

Hyohko a scris:

Nu se potriveste cu profilul omului inadaptat social, Pippo. Tu vorbesti de cei ce nu vor sa mearga cu turma, da, dar daca ei nu fac rau altora in mod voit, nu sunt sociopati.

In directia in care merg lucruile, la un moment dat, orice inadaptare sau refuz de conformare ar putea fi considerat rau impotriva altora. Ia de exemplu vaccinurile. Refuzul de a le face va fi (daca nu chiar este) considerat rau impotriva copilului si impotriva celor din jur prin expunere la pericol. Daca tragi copilului o palma va fi considerat rau impotriva copilului. Daca te impotrivesti fizic impotriva abuzurilor puterii statului este considerat terorism si amenintare impotriva tuturor, a sigurantei nationale.

Dealtfel, in societatea spre care ne indreptam, nu va mai da nimeni doi bani daca respectivul este sau nu cu adevarat sociopat, ci ceea ce va conta va fi stampila cu parafa oficiala. Cei mai multi dintre cei mai intelectualizati dintre noi, deja au in sange aceasta atitudine de a accepta opiniile stiintei moderne si deciziile ei ca adevaruri incontestabile. E suficient sa se exprime cineva cu titlu de specialist si deja ne-am linistit ca am aflat adevarul :)

Sociopat va fi cel pe care se va pune stampila oficiala, indiferent de adevar. Cine va sta sa cerceteze adevarul? Iar cand lumea incepe sa se prinda in masa de chestiile astea, deja e prea tarziu deoarece se instaureaza intre timp frica si teroarea, iar cei mai puternici vor fi deja eliminati datorita indiferentei majoritatii in perioada in care ar mai fi putut reactiona ca intreg.

Lucrurile astea s-au intamplat in trecut si sunt pe cale sa se intample din nou. Diferenta este ca acum nu mai avem unde sa fugim, deoarece acest sistem totalitarist cu masca democratica a impanzit tot globul. Si cand isi va da in petec pe fatza adevarata fatza, va fi prea tarziu pentru impotriviri pasnice si proteste democratice.

Pippo a scris:

Eu inteleg ce spui, dar te intreb: nu cumva esti prea speriat?

E ca si cum s-a tot zugravit spectrul asta pe net in ultimii ani, si oamenii par descurajati, ca si cum ar fi o fatalitate, ceva implacabil.

Daca e doar frica?

Nu ca are mare legatura cu topicul, dar ce scrie Pippo... nu e departe de adevar. Traim intr-o dictatura frumoasa, cineva vrea sa ne spele pe creier cu delicatete, dar in permanenta, cu muzica ambientala in surdina, cu mesaje subliminale... Iar daca deschizi ochii, dar mai ales gura, apar "fortele" din umbra, si te aduc la tacere, cu suficient dramatism incat sa se statueze un exemplu, si sa intimideze pe oricine ar mai incerca.

Ipocrizia e in schimb la rang de cinste.

Nu. Mie nu imi e frica. Imi e scarba. Si am ajuns un mizantrop din cauza asta.

Hyohko a scris:

Eu inteleg ce spui, dar te intreb: nu cumva esti prea speriat?

E ca si cum s-a tot zugravit spectrul asta pe net in ultimii ani, si oamenii par descurajati, ca si cum ar fi o fatalitate, ceva implacabil.

Daca e doar frica?

Nu prea citesc concluziile deja zugravite de pe net. Sunt concluzile sau directiile pe care le observ si la care ajung eu direct in urma analizarii faptelor.

Este inevitabil cat timp oamenii nu reactioneaza si nu-si dau nici macar silinta sa inteleaga ce se petrece. Majoritatea (fiecare in parte) e prinsa in diferite fantezii. Iar schimbarea spre totalitarismul mondial se petrece continuu, zi de zi, aproape nestingherita. Faptul ca oamenii nu se trezesc si nu reactioneaza in masa acum cat inca se mai poate cat de cat pasnic, face ca bum-bumul cel sangeros si masiv sa fie inevitabil mai tarziu.

Hyohko a scris:

Nu imi plac copiii nici la televizor.Pedofilia nu are de ce sa fie ilegala. Sunt convins ca sunt tineri si tinere cu curiozitati sexuale, si pentru ei, o experienta devine traumatizanta numai in momentul in care li se explica_carui abuz feroce au fost supusi - li se induce starea, cum ar veni. Prostitutia neconstransa a minorilor si pornografia neconstransa cu minori, la fel! E decizia lor sa faca asta, in functie de mai multi factori, practic ei ajung sa vanda in mod voluntar ceea ce au, si nimeni nu ar trebui sa isi bage coada.

Poate fi un om caruia nu ii plac copiii (nici macar la televizor) considerat antisocial? Cum pot fi interpretate aceste afirmatii? Din ce perspectiva priveste un om astfel sexualitatea? Subiectiva sau e doar o forma de a percepe libertatea sexuala, in baza unei analize mai profunde, care ar pleca de la ideea ca problemele sexualitatii exista, de fapt, din cauza implementarii gresite a conceptului de sexualitate in subconstientul oamenilor, de-a lungul timpului?

vasilica333 a scris:

Eu vad ca tu aici pui doua probleme diferite: pedofilia si faptul ca unora nu le plac copiii.

Asupra careia vrei sa te focalizezi?

Ca imi par prea distantate.

Hyohko a scris:

Eu vad ca tu aici pui doua probleme diferite: pedofilia si faptul ca unora nu le plac copiii.

Asupra careia vrei sa te focalizezi?

Ca imi par prea distantate.

Eh... E vorba de mine, nu iti bate capul prea tare. Vrea doar zazanie. Eu am scris aia. Si nu, nu imi plac copii...

Hyohko a scris:

Eu vad ca tu aici pui doua probleme diferite: pedofilia si faptul ca unora nu le plac copiii.

Asupra careia vrei sa te focalizezi?

Ca imi par prea distantate.

Un adult care e atras sexual de un copil poate fi considerat un om caruia nu ii plac copiii in sensul normal de afectiune pe care ar trebui sa-l aiba un adult fata de copii.

In fine, ma intereseaza cum interpretezi afirmatiile respective. Pot fi subiective sau e doar o forma de perceptie gresita (sau nu) fata de sexualitate?