The Hound a scris:
Cati dintre voi n-ati vrut sa-i crapati capul tipului ce-a blocat circulatia? Cati dintre voi n-ati fantasmat la cele mai rafinate metode de tortura pe care sa le aplicati asupra tipului cu care v-a inselat iubita? Cati dintre voi nu v-ati batut pentru nimicuri? Cati dintre voi n-au spart un geam sau rupt un indicator, doar fiindca era acolo?
E greu sa ai un comportament antisocial?
Si jur ca in momentul ala ii uram, erau dusmanii nostri. Ne varsam frustrarile pe necunoscutii aia, si ei pe noi.
Tu te referi la agresivitatea naturii umane.
In conditii de razboi sau dictatura, cand regulile etice cad, e posibil ca oameni care pana atunci functionasera ok in societate sa se dedea la acte reprobabile (ex. torturi, violuri, crime din placere, pogromuri, lagare - vezi regimul coloneilor, Serbia, Rusia, etc).
Aici deviem discutia spre radacinile raului in om, si ajungem la Hannah Arendt, la "demonic monkey", la agresivitatea inerenta speciei umane pe care psihologia evolutionista sau etologia sau biologia le iau in considerare.
Dar pentru sociologi sunt cunoscute fenomenele de mai sus: crezi ca nu se stie ca meciurile sunt o supapa pentru descarcarea pulsiunilor agresive in populatia masculina? Galeriile se injura cu foc, apoi se simt usurati, merg acasa si nu mai au nevoie sa isi bata nevasta, caci si-au descarcat o parte din agresivitatea reprimata zilnic. Catharsis.
Se stiu bine aceste lucruri intre analisti, se stie ca e si nevoie de asa ceva. Mai bine niste injuraturi decat niste batai de cartier cu morti nu?
Oamenii isi reprima agresivitatea si instinctele de dominare zilnic, ca sa poate functiona in societate. Uneori asta nu mai merge, si atunci iti vine sa ii spargi nasul celui care si-a batut joc de tine. Si ce? O faci sau nu, depinde de nivelul tau de testosteron din sange din acel moment.
Dar la nivel individual, e doar o mica drama. La nivel macrosocial, conteaza cate drame de acest gen se aduna si dau un efect de avalansa. Conteaza ce face majoritatea.
Conteaza statistica.
Umanitatea este inca o specie in gestatie. Suntem la inceputurile umanitatii, constiinta e inca in ovo, cum spune Nietzsche.
Totusi, daca tu sau altul ai impulsuri agresive, asta nu inseamna ca le vei da curs. Tu ai constiinta, ai putere de reprimare, ai autocontrol. De asta esti om, de asta poti functiona in societate.
Si majoritatea au asta.
Chiar daca la nervi i-ai sparge nasul unui ticalos ce ti-a facut rau, asta nu inseamna ca tu esti rau. Inseamna ca ai avut un moment in care ai cedat psihic, si mecanismele de control a agresivitatii nu au mai dat randament. Faci inchisoare, te inveti minte, esti recuperat dpdv social.
A fost un accident, nu o regula! O cadere, da, dar asta nu e natura ta.
Pe cand sociopatii nu au constiinta, nu au remuscari, nu au regrete pt raul comis altora. Ei traiesc pe socoteala altora in mod programat. Asta e natura lor. Ei sunt paraziti prin definitie, sau pradatori.
La ei natura umana este corupta, si nu poate fi recuperata. Pe ei nu-i vei ameliora etic. Lor creierul nu le functioneaza ca tie, sau ca la majoritatea. Ei sunt ca o specie aparte in cadrul speciei umane.
Sunt pradatori, sunt ca niste animale.
De asta tu nu esti sociopat, caci tu inca iti pui problema agresivitatii tale si a mecanismelor de control a ei.
Dar sociopatul nu isi pune aceasta problema. Ci mintea lui e orientata numai si numai spre profit pe spezele altora.