Logoterapia

Hypathia a scris:

Arcangelo a venit cu diferentierea asta pe care o gasesc f utila: viata are sens in sine si omul da sens vietii. Cred ca logoterapia se refera, mai exact, la omul care poate da sens vietii sale in orice conditii. Deci asta vrea sa spuna prin "viata are sens in orice conditii", ca omul ii poate da sens in orice conditii.

Mai putin cei care isi impun trairea vietii in luciditate. Si au pretentia ca sensul ei sa fie cautat si gasit sau negasit, dupa caz. Nu sa-i fie postulata existenta prin simplul fapt ca se pare ca oamenii il cauta. Si ce daca il cauta ? Poate sa fie doar o capcana a limbajului.

Hypathia a scris:

Consiliere filosofica?? E prima oara cand aud de asa ceva.

Deci spui ca exista consiliere filosofica si ca exista oameni care merg la consiliere filosofica? :D

La consiliere filosofica dai de cineva care este dispus sa te ajute independent de suma de bani pe care o detii in cont. Acolo o sa te indrume spre virtutea trairii vietii prin cumpatare, prin coerenta, prin asumarea unei intensitati marite a reflectivitatii, prin sarguinta, prin iubire fata de sine. Iar asta nu o poti face pretinzand la sfarsit un onorariu pe masura. Daca o faci, atunci sfaturile tale is egale cu 0 si mai bine te abtineai sa le dai.

Dar faptul ca psihologii se erijeaza in maestri ai psihicului uman, avand orgoliul ca se ocupa cu rezolvarea disfunctionalitatilor din el, e ridicol numai constatand faptul ca si-ar pierde serviciul daca ar reusi in ceea ce isi propun. Chiar daca nu i-am intui de intentii perverse prin care sa profite de client, tot ar avea o problema capitala - aceea ca metoda lor terapeutica produce tot mai multi dezaxati in nevoie de ajutor. Ce nu-si dau seama mintile lor plate este faptul ca ei nu se ocupa cu corijarea cauzelor ci a simptomelor. Iar asta nu poate duce decat la recurenta bolii - fapt apreciat de vreme ce mareste capitalul firmei.

Kosmotro a scris:

Iti spun ce am facut ca sa aflu sensul: am citit de mic mult (au fost ani in care am citit o carte pe zi, acum nu mai pot chiar o carte pe zi, pentru ca citesc in engleza si imi ia timp, dar tot mai citesc in toate domeniile

,,,, earlier on

In trecut, Hegel si Heidegger, Schopenhauer si Spinoza, Nietzsche si Kant, etc, erau cei care dadeau tonul gandirii in lumea civilizata. Inflorirea filosofiei germane a fost superba.

Le-ai citit cartile domnilor astia pastrandu-ti randamentul de o carte pe zi ? Daca le-ai citit cartile asa cum citesti si ziarele, atunci e destul de clar cum de a reusit sa te pacaleasca Freud. Asta pentru ca pe Freud chiar nu poti sa il citesti decat ca pe o gazeta de barfe propagandiste, caci cam asta a avut si el de spus.

Eu n-am pretentia ca i-am citit pe astia de care ai amintit. Asta pentru ca sistemul filosofic citit dar netranspus in trairile subiective nu se mai numeste insusit ci cuantificat in detalii istorice - goale. Iar a-i citi deopotriva pe Hegel si Schopenhauer sau pe Nietzsche si Spinoza rezonand cu ei, si nu oricum, prin marii comentatori, e o imposibilitate. Cei care au citit marile carti ale filosofiei stiu ca e un act de consum neputincios in a-l continua. Asta pentru ca ceea ce intelegi dar nu simti este complementar si irelevant in definitiv. Dar sentimentul meu este ca tu ai cazut in tentatia bravadei de cunostinte.

Kosmotro a scris:

Am suferit atat de mult incat ma intreb daca nu cumva sunt omul care a suferit cel mai mult in istoria omenirii.

Am cautat sensul de cand ma stiu, cam de la 6 ani de cand mi-am pus intrebarile: "de ce exist?" si "de ce exista lumea"? si "jocul vietii are o miza sau nu?" si altele.

Mai degraba nici nu stiai la varsta asta ce inseamna cuvintele `miza` sau `existenta`. Daramite sa iti pui probleme filosofice inca de pe atunci. Cert e ca i-ai depasit ce-i drept aici pe toti marii scriitori care pe la 6 ani abia invatau sa scrie si sa citeasca.

Kosmotro a scris:

Si uite ca acum nu mai am sensul. De ce, domnule filosof? Nu mi-ai dat un raspuns.

Oare am obosit de la atata trait, oare a fost mult prea intens?

Esti capabil sa ma ajuti, sau doar te dai mare pe aici?

Esti in stare sa spui mai mult decat un logoterapeut?

Am sensuri mici, dar si astea imi pare ca se estompeaza. Oare e criza varstei?

Inainte de a da un raspuns, nu reusesc sa imi explic cum se face ca un om care se intreaba daca nu cumva nu a suferit cel mai mult in istoria oamenirii s-a putut detasa cu atat de mult succes incat sa poata dans, pantomima sau alte minuni ? Problema-i a ta ca predici vietii tale activitati incompatibile una cu cealalta. Cum de pilda in cazul amintit, ori suferinta ta e superficiala, ori ai nascocit toate preocuparile alea derizorii. Inclin spre ambele posibilitati.

Kosmotro a scris:

Stii tu cum sunt psihologii in realitate? Habar nu ai. Doar vorbesti de ei cu dispret, dar cu un psiholog bun nu ai discutat in realitate.

Discut cu tine, urmasul lui Cristian Andrei, nu-i bun ? De vreme ce ai facut toate nebuniile alea ca sa afli sensul vietii, zic si eu ca te recomanzi drept un psiholog bun ...

Kosmotro a scris:

De asta m-ai etichetat dispretuitor de la inceput drept "Cristian Andrei" desi eu nu doream decat o dezbatere respectuoasa.

Dezbatere respectuoasa, cand ma intrebi, in primul post, de cum ii vad pe maica-mea si pe taica-miu ? Asta fara sa fi schumbat doua cuvinte pana acum pe forum?

Cand vii cu grila de intrebari standard a unui psihoterapeut de 3 parale ca sa imi faci analiza existentiala ? Sa vezi ce traume am in copilarie ? Vezi ca mai trebuie taiat din nasul tau de psiholog care crede ca stie arta de a-l citi pe celalalt. Ca daca nu risti sa ramai un intelectual standard.

Allexandrra a scris:

Cand lumea sotiei de miner e zdruncinata de moartea neasteptata a sotului peste care a cazut o barna, interventia unui filosof fonfait care se exprima in modul care a starnit atatea bancuri si hohote de ras nu cred ca va fi de ajutor. Sotia minerului nu va intelege nimic.

O atentionez ca a trait o viata neexaminata daca nu si-a pus pana acum problema mortii. Timpul nu-i pierdut, suferinta pe care o merita acum caci nu s-a pregatit o va predispune spre o perspectiva noua a intelegerii lucrurilor din viata ei. Fie ca va lasa doar fenomenul in sine sa o faca, fie ca o va face chiar ea.

ruudflo a scris:

La consiliere filosofica dai de cineva care este dispus sa te ajute independent de suma de bani pe care o detii in cont. Acolo o sa te indrume spre virtutea trairii vietii prin cumpatare, prin coerenta, prin asumarea unei intensitati marite a reflectivitatii, prin sarguinta, prin iubire fata de sine. Iar asta nu o poti face pretinzand la sfarsit un onorariu pe masura. Daca o faci, atunci sfaturile tale is egale cu 0 si mai bine te abtineai sa le dai.

Ai si tu mentalitatea acelora pt care abstractul=inexistenta, acelora care daca nu vad ceva concret, palpabil, inseamna ca acel ceva nu exista, acelora care si-ar da banii numai pe ceva tangibil?

Pai atunci... si proful de filosofie care spune numai chestii abstracte nu ar trebui sa pretinda onorariu cand preda, nu?

Banii nu inseamna numai plata serviciilor psihoterapeutului.

1. E un mod de a investi in tine, de a te face responsabil. Daca nu ai plati, nu ai lua atat de in serios ceea ce spune psihoterapeutul, iar psihoterapia nu ar avea succes. Ai spune "m-am dus si eu la psihoterapie, daca tot e pe gratis si toata lumea merge... dar de fapt nu prea ma intereseaza ce spune omul ala". In schimb unul care plateste ar spune "platesc pt terapia mea, investesc in mine, progresez in cunoasterea de sine, sunt motivat sa ma inteleg si sa imi rezolv problemele".

2. Pe langa asta, e un mod de a diferentia transferul de iubire autentica (unde e cazul). Pt ca nimeni nu plateste pt iubire, nu?

Dar nu cred ca stapanesti notiunile de psihanaliza pt a putea discuta la acest nivel. Tu ai ramas la level 1, unde sfaturile pe bani=0. Ah, oare a cata oara zic pe forumul asta ca psihoterapeutii nu dau sfaturi?

O atentionez ca a trait o viata neexaminata daca nu si-a pus pana acum problema mortii. Timpul nu-i pierdut, suferinta pe care o merita acum caci nu s-a pregatit o va predispune spre o perspectiva noua a intelegerii lucrurilor din viata ei. Fie ca va lasa doar fenomenul in sine sa o faca, fie ca o va face chiar ea.

Dupa nenorocirile alea, fii sigur ca femeia aia numai de atentionarile "consilierului filosof" nu are chef. E o greseala pe care am facut-o si eu cand un prof ne-a prezentat un caz asemanator si ne-a intrebat ce i-am spune clientului. Am dat un raspuns similar, moralizator, cu asumarea responsabilitatii (chestii de-ale mele) si proful a zis "atunci nimic nu o mai opreste sa se arunce de la 4".

Hypathia a scris:

Dupa nenorocirile alea, fii sigur ca femeia aia numai de atentionarile "consilierului filosof" nu are chef. E o greseala pe care am facut-o si eu cand un prof ne-a prezentat un caz asemanator si ne-a intrebat ce i-am spune clientului. Am dat un raspuns similar, moralizator, cu asumarea responsabilitatii (chestii de-ale mele) si proful a zis "atunci nimic nu o mai opreste sa se arunce de la 4".

Nimic n-ai inteles. Iti zic eu ca azi e sambata si e ziua in care inteleg totul. Femeia nu sufera ca i-a murit sotul iubit, sufera pentru ca nu a aprofundat sensul vietii si al mortii. Din proprie experienta iti zic ca daca nu chemi un filosof la parastas, esti mort :roll:

Hypathia a scris:

1. E un mod de a investi in tine, de a te face responsabil. Daca nu ai plati, nu ai lua atat de in serios ceea ce spune psihoterapeutul, iar psihoterapia nu ar avea succes. Ai spune "m-am dus si eu la psihoterapie, daca tot e pe gratis si toata lumea merge... dar de fapt nu prea ma intereseaza ce spune omul ala". In schimb unul care plateste ar spune "platesc pt terapia mea, investesc in mine, progresez in cunoasterea de sine, sunt motivat sa ma inteleg si sa imi rezolv problemele".

Obs: din categoria: Banii astia-i pun de-o parte pentru cunoasterea de sine.

Ruudflo, daca eu iti cer un sfat iar tu imi raspunzi plin de ura, asta inseamna ca esti un consilier filosofic slab.

Ai picat testul.

Ce ai tu de oferit in plus fata de un logoterapeut?

Orgoliu si sfaturi pe care tu insuti nu le urmezi?

Daca ai fi cercetat psihologia ai fi inteles ca e vitala relatia psihologului cu clientul, chiar mai mult decat ceea ce ii spune acestuia. Alianta terapeutica e cheia, nu "sfaturile". Psihologul are de jucat un rol, dar acel rol nu e cel de "maestru" (cum te crezi tu), ci acela de garant al vindecarii ranilor existentiale.

Asa cum rana a venit prin om, vindecarea trebuie sa vina prin om.

Dar tu gandesti in termeni de "o sa-ti arat eu cine e maestrul si cine discipolul in aceasta discutie".

Sincer, pe mine ma lasa rece faptul ca tu te erijezi in maestru.

Ti-am cerut sfatul intr-o problema (estomparea sensurilor in viata) si mi-ai demonstrat ca nu esti capabil sa te ridici deasupra vanitatii tale pentru a ajuta realmente. De unde deduc ca teoria ta privind superioritatea filosofului asupra logoterapeutului nu e sustinuta de exemplul tau personal.

Ce am invatat eu din discutia cu tine? Nimic. A ramas cineva de pe aici cu ceva din ce ai spus de cateva zile? Sunt curios, ar fi bine sa spuna.

Vad ca ai ramas intr-o parcela a cunoasterii,si nu vrei sa iti deschizi orizonturile si spre altele.

Mentalitate de Ev Mediu. Numai atunci se mai aruncau anateme si acuze, fiecare din turnuletul sau.

Gandire reductionista,cum a zis Alexandrra.

Astazi, in mileniul III cunoasterea a avansat spre multidimensionalitate. Spre interdisciplinaritate.

Biologul se inspira din teoria jocurilor din matematica(ex. Dawkins).

Cosmologul Barrow nu se da in laturi sa sintetizeze in cartea sa "Principiul antropic" teologia si filosofia. Din 1000 de pagini, cam 500 sunt teologie si filosofie.

Filosoful Baudrillard era deschis spre futurism si tehnologie si a scris Simulacra and Simulation, din care s-a inspirat seria "Matrix".

Cosmologul Hawking vrea sa stie ce e "in mintea lui Dumnezeu cand a creat lumea".

Fizicianul Tippler vorbeste de Punctul Omega al teologului Chardin si de invierea mortilor.

Psihologul foloseste cibernetica in descrierea functiilor cognitiviste. A aparut psihologia memetica.

Sunt psihologi care aplica matematica si o fac cu succes pentru a descrie interactiunile umane.

Sociologia se bazeaza pe statistica.

Matematicile inalte (ex.Penrose) folosesc picturile lui Escher si Magritte pentru explicarea unor paradoxuri (tribari, universuri cu 4 dimensiuni, etc).

Dali a introdus descoperirile fizicii nucleare in viziunea sa despre lume.

Teologia incearca sa se aduca la zi prin ultimele descoperiri din fizica cuantica,iar fizicienii cuantici se folosesc de teologia ortodoxa sau de spiritualitatile orientale (Costa de Beauregard, Capra, Bohm).

E imposibil ca astazi sa mai poti privi o disciplina in sine, fara a te deschide si spre alte discipline ale cunoasterii. Credeam ca interdisciplinaritatea a castigat teren in Romania.

Dar tu de unde vii atunci? Cine te-a format? La voi la facultate nu s-a vorbit de importanta cercetarii altor domenii?

Tu nu stii psihologie deloc, ca daca stiai, nu mai dovedeai marginime de spirit in categorizarea ei.

Imi aduc aminte de un cerc interdisciplinar de studii deschis de fizicianul Florin Munteanu.

Eram vreo 12 studenti, fiecare de la o facultate: economie,psihologie, fizica, medicina, teologie, biologie, matematica,etc.

Totul a mers ca pe roate cateva intalniri.Era incredibil ce atmosfera de deschidere in explorarea ideilor era acolo.

Ne inspiram unul pe altul. Notam idei. Asta isi dorise fizicianul Munteanu (un om exceptional,mult deasupra sistemului invechit de educatie din Romania,pe care a incercat sa-l schimbe fara succes).

Totul a fost bine pana ce a venit studentul de la Filosofie. A monopolizat discutia. Orice ar fi zis cineva avea o critica. Nu-l interesa discutia si jocul de idei, ci sa si le impuna el pe ale lui. Chiar daca nu avea dreptate, stia sa invarta nuantele ca un sofist, ca un avocat. A cerut din prima intalnire ca el sa fie liderul.

El sa fie moderatorul. Voia sa straluceasca prin mintea lui.

Rezultatul? Unii au inceput sa taca. Pentru ca degeaba aduceau ei argumente rationale. Filosoful o tinea pe a lui, ca rusu. Orice, numai sa aiba el ultimul cuvant.Cand nu mai avea argumente folosea cuvinte rare. Asa a murit creativitatea grupului.

S-a ajuns ca numai el sa vorbeasca, restul il priveau uluiti.Iar apoi grupul s-a destramat. Interdisciplinaritatea nu mai exista. Exista doar un filosof cu gura mare si multe concepte in cap, dar total opac la celalalt.

Cam asa esti si tu.

Nu te intereseaza cooperarea si sa invatam unul de altul,ci sa ne arati tu cat de destept esti.

E plin de din astia peste tot. E incredibil cat de trasi la xerox sunteti.

P.S. Si,cum zicea Hypatia mai sus, ca absolvent de filosofie cam singura ta optiune este cea de a fi profesor de filosofie. Adica primesti bani pentru ca dai sfaturi altora, ii inveti sa gandeasca singuri.

As vrea sa spui aici ca vei preda toata viata filosofie dar neacceptand niciun ban, pentru ca sa nu ajungi atat de jos precum psihologul Cristian Andrei pe care-l dispretuiesti.

Sa nu accepti niciun ban, dar sa depui efortul ca si cum ai fi rasplatit pentru investitia ta de timp si cunostinte. Asta ca sa ramai tu in concordanta cu idealul tau peripatetic,de filosof onest.

Oamenii cauta puterea. Puterea poate insemna multe, dar a avea putere inseamna a avea un plus fata de cel de langa tine. Asta se cheama evolutie.

Puterea poate fi, printre altele, a convinge pe celalalt de ceva. Dar este improbabil ca doi oameni sa se convinga unul pe altul de ceva daca nu au aceleasi valori.

Kosmotro a scris:

Astazi, in mileniul III cunoasterea a avansat spre multidimensionalitate. Spre interdisciplinaritate.

Biologul se inspira din teoria jocurilor din matematica(ex. Dawkins).

Cosmologul Barrow nu se da in laturi sa sintetizeze in cartea sa "Principiul antropic" teologia si filosofia. Din 1000 de pagini, cam 500 sunt teologie si filosofie.

Filosoful Baudrillard era deschis spre futurism si tehnologie si a scris Simulacra and Simulation, din care s-a inspirat seria "Matrix".

Cosmologul Hawking vrea sa stie ce e "in mintea lui Dumnezeu cand a creat lumea".

Fizicianul Tippler vorbeste de Punctul Omega al teologului Chardin si de invierea mortilor.

Psihologul foloseste cibernetica in descrierea functiilor cognitiviste. A aparut psihologia memetica.

Sunt psihologi care aplica matematica si o fac cu succes pentru a descrie interactiunile umane.

Sociologia se bazeaza pe statistica.

Matematicile inalte (ex.Penrose) folosesc picturile lui Escher si Magritte pentru explicarea unor paradoxuri (tribari, universuri cu 4 dimensiuni, etc).

Dali a introdus descoperirile fizicii nucleare in viziunea sa despre lume.

Teologia incearca sa se aduca la zi prin ultimele descoperiri din fizica cuantica,iar fizicienii cuantici se folosesc de teologia ortodoxa sau de spiritualitatile orientale (Costa de Beauregard, Capra, Bohm).

Daca nici asta nu-i bravada de cunostinte, atunci eu ma las de meserie.

Totusi, e chiar atat de greu sa iti construiesti un punct de vedere fara a face atatea trimiteri, sau la Babes Bolyai nu te-ai dus si pe la cursurile de Teoria Argumentarii sau de Logica Filosofica ?

Nu numai asta, dar de la prima propozitie postata te-am mirosit ca iti construiesti postarile prin informatii luate de pe pe internet.

Kosmotro a scris:

Ruudflo, eu cred ca tu abordezi viata de pe pozitia ceruta de Socrate, cu γνῶθι σεαυτόν.

Daca te ducea capul scriai din tastatura expresia echivalenta in latineste, gnothi seauton. Acum am convingerea ca nu esti mai mult decat un troll.

Kosmotro a scris:

Ruudflo, daca eu iti cer un sfat iar tu imi raspunzi plin de ura, asta inseamna ca esti un consilier filosofic slab.

Cand am spus eu ca-s consilier filosofic de meserie ? Eu am raspuns prin ceea ce stiu de la cei care mi-au fost mie consilieri de ordin filosofic. Ah, dar daca inainte sa fi postat ultimul mesaj, eram un candidat bun prin ceea ce am sustinut pentru a fi consilier filosofic, atunci nu-i totul pierdut. Ca pe tine te-a suparat faptul ca ti-am zis verde-n fata ca esti delusional cand ziceai ca faceai metafizica la 6 ani, e treaba mea. Numai psihologul se ocupa cu fineturi dintr-astea de tipul mangaierilor pe crestet - minciunos mic, lasa ca te maturizezi tu. Eu ti-am zis-o verde-n fata.

Kosmotro a scris:

-Ce ai tu de oferit in plus fata de un logoterapeut?

Orgoliu si sfaturi pe care tu insuti nu le urmezi?

-Dar tu gandesti in termeni de "o sa-ti arat eu cine e maestrul si cine discipolul in aceasta discutie".

Sincer, pe mine ma lasa rece faptul ca tu te erijezi in maestru.

- Adevarul, neambalat in prefacatorie, atat cat il pot eu gasi.

Nu zic ca n-am un orgoliu - ar fi penibil sa nu fiu orgolios in raport cu unul care-mi tranteste vrajeli de maniera cum ai facut-o pana acum.

- Pai iti zic acum ca asta am si incercat sa fac cand am vazut cat de mult te ascunzi dupa masca de fin analist al psihicului uman.

Kosmotro a scris:

Ti-am cerut sfatul intr-o problema (estomparea sensurilor in viata) si mi-ai demonstrat ca nu esti capabil sa te ridici deasupra vanitatii tale pentru a ajuta realmente. De unde deduc ca teoria ta privind superioritatea filosofului asupra logoterapeutului nu e sustinuta de exemplul tau personal.

Ti-am demonstrat ca minti. Prima data fii mai sincer, apoi vorbim si de probleme dintr-astea. Imi arog dreptul de a fi arogant, orgolios si intangibil cand dau de atitudinea asta.

Kosmotro a scris:

- Ce am invatat eu din discutia cu tine? Nimic. A ramas cineva de pe aici cu ceva din ce ai spus de cateva zile? Sunt curios, ar fi bine sa spuna.

- Vad ca ai ramas intr-o parcela a cunoasterii,si nu vrei sa iti deschizi orizonturile si spre altele.

Mentalitate de Ev Mediu. Numai atunci se mai aruncau anateme si acuze, fiecare din turnuletul sau.

Gandire reductionista,cum a zis Alexandrra.

- Te tii tare, acum du-te si lacrimeaza in fata tabloului lui Freud agatat in sufragerie.

- Nu contest. Mie nu imi plac vremurile astea moderne. Ti-am dat o perspectiva a dorului fata de ceea ce se cauta inainte. N-ai inteles-o.

Kosmotro a scris:

E imposibil ca astazi sa mai poti privi o disciplina in sine, fara a te deschide si spre alte discipline ale cunoasterii. Credeam ca interdisciplinaritatea a castigat teren in Romania.

Dar tu de unde vii atunci? Cine te-a format? La voi la facultate nu s-a vorbit de importanta cercetarii altor domenii?

Vad ca e o moda sa sustii sus si tare ca interdisciplinaritatea are cutare si cutare rezultate. Nu contest in alte discipline. Dar in anumite sectiuni de filosofie, interdisciplinaritatea e inutila. Vrei sa iti demonstrez ?

Kosmotro a scris:

Imi aduc aminte de un cerc interdisciplinar de studii deschis de fizicianul Florin Munteanu.

Totul a fost bine pana ce a venit studentul de la Filosofie. A monopolizat discutia. Orice ar fi zis cineva avea o critica. Nu-l interesa discutia si jocul de idei, ci sa si le impuna el pe ale lui. Chiar daca nu avea dreptate, stia sa invarta nuantele ca un sofist, ca un avocat. A cerut din prima intalnire ca el sa fie liderul.

El sa fie moderatorul. Voia sa straluceasca prin mintea lui.

Rezultatul? Unii au inceput sa taca. Pentru ca degeaba aduceau ei argumente rationale. Filosoful o tinea pe a lui, ca rusu. Orice, numai sa aiba el ultimul cuvant.Cand nu mai avea argumente folosea cuvinte rare. Asa a murit creativitatea grupului.

Posibil sa va fi aratat cat sunteti de delusional si flower-power.

Kosmotro a scris:

S-a ajuns ca numai el sa vorbeasca, restul il priveau uluiti.Iar apoi grupul s-a destramat. Interdisciplinaritatea nu mai exista. Exista doar un filosof cu gura mare si multe concepte in cap, dar total opac la celalalt.

Cam asa esti si tu.

Nu te intereseaza cooperarea si sa invatam unul de altul,ci sa ne arati tu cat de destept esti.

E plin de din astia peste tot. E incredibil cat de trasi la xerox sunteti.

Chiar daca as fi asa. Domnule irational, pentru ce ai mai continuat discutia ? Iti spun eu de ce, pentru ca te-a tentat sa ma combati cu resursele tale limitate. Te dai mare cunoscator al ideilor filosofice. Dar daca te iau pe un topic separat sa disecam un filosof la alegere, pun pariu ca nu esti in stare decat de ceva demn de sinceritatea ta academica, care-i vraiste. Metafizician de la 6 ani.

Kosmotro a scris:

P.S. Si,cum zicea Hypatia mai sus, ca absolvent de filosofie cam singura ta optiune este cea de a fi profesor de filosofie. Adica primesti bani pentru ca dai sfaturi altora, ii inveti sa gandeasca singuri.

As vrea sa spui aici ca vei preda toata viata filosofie dar neacceptand niciun ban, pentru ca sa nu ajungi atat de jos precum psihologul Cristian Andrei pe care-l dispretuiesti.

Sa nu accepti niciun ban, dar sa depui efortul ca si cum ai fi rasplatit pentru investitia ta de timp si cunostinte. Asta ca sa ramai tu in concordanta cu idealul tau peripatetic,de filosof onest.

Ah, dar vad ca te intereseaza soarta mea personala. Simti tu dorinta aia de a-ti omora imaginea pe care ti-ai facut-o asupra unui om care te contrazice si caruia ai esuat in a-i raspunde.

Spune-ne despre tine: cum ti-ai gasit tu sensul in viata?

Sau ce faci ca sa il gasesti?

Ce poti spune din experienta ta de cautator al sensului unui om care iti cere sfatul?

Cum traiesti tu iubirea de intelepciune?

Ca pasionat de psihologie, eu simt la tine o fragilitate narcisica.

O anxietate.

Esti vulnerabil, si ascunzi asta prin agresivitate.

Te temi ca nu vei avea de lucru ca absolvent de filosofie? Stii ca toate posturile de profesor de filosofie sunt ocupate.

Am un prieten care a terminat filosofia (un filosof adevarat, intelept).

Nu i-a convenit salariul mic din invatamant, ca prof de filosofie, si face alpinism utilitar.

Alt prieten care a terminat filosofia (filosof adevarat si el) e pe post de consilier cultural la un teatru, sau asa ceva, dar numai pentru ca tatal lui i-a aranjat.

Te sperie cumva ca nu vei avea de lucru nici macar ca profesor de filosofie? Si esti plin de anxietate la gandul viitorului, si esti suparat ca psihologii vor avea de lucru mereu?

In privinta asta, cum traiesti tu filosofia ta? Cu ce te ajuta ceea ce ai invatat la scoala? Ataraxie, autocontrol, etc.

Kosmotro a scris:

In privinta asta, cum traiesti tu filosofia ta? Cu ce te ajuta ceea ce ai invatat la scoala? Ataraxie, autocontrol, etc.

Puteam oricand sa dau la o facultate tehnica si sa ies de acolo un inginer trist. Am avut posibilitatea, am refuzat-o. Am motivele mele, nu o sa intru in ele, cu atat mai mult cu cat sunt intuitive raportat la ceea ce am postat pe topicul asta.

Kosmotro a scris:

Te temi ca nu vei avea de lucru ca absolvent de filosofie? Stii ca toate posturile de profesor de filosofie sunt ocupate.

Am un prieten care a terminat filosofia (un filosof adevarat, intelept).

Nu i-a convenit salariul mic din invatamant, ca prof de filosofie, si face alpinism utilitar.

Alt prieten care a terminat filosofia (filosof adevarat si el) e pe post de consilier cultural la un teatru, sau asa ceva, dar numai pentru ca tatal lui i-a aranjat.

Te sperie cumva ca nu vei avea de lucru nici macar ca profesor de filosofie? Si esti plin de anxietate la gandul viitorului, si esti suparat ca psihologii vor avea de lucru mereu?

Dupa cum ai vazut, filosofii tai adevarati si-au injosit principialitatea. Daca ii intrebai pe timpul facultatii daca ar da la schimb 8 ore din viata lor pe un salariu bun pe care il castiga acum, pariez ca ar fi sarit arsi cum ca n-ar face-o. Au facut-o. Iar eu ma tem ca aici se disociaza. Aici se trage linia. Ti se pare c-aia-s filosofi adevarati pentru ca se-aseamnaa cu tine in ceea ce priveste teoria valorii banilor.

Kosmotro a scris:

Ca pasionat de psihologie, eu simt la tine o fragilitate narcisica.

O anxietate.

Esti vulnerabil, si ascunzi asta prin agresivitate.

Asta sigur, e o explicatie care iti este la indemana. Esti in concordanta cu breasla din care vrei sa faci parte. Superficialitatea in stabilirea diagnosticelor is la cote paroxistice la psihiatri si la cote sfidatoare la psihologi. Evita sa mai dai sentinte, nu esti chiar specialistul pe care il proiectezi in fata dorintelor tale.

Kosmotro a scris:

Spune-ne despre tine: cum ti-ai gasit tu sensul in viata?

Sau ce faci ca sa il gasesti?

Uite, ma antrenez, inclusiv aici pe topic cu tine. Asta fac acum, ma antrenez. E o etapa. Unii o fac asta toata viata.

Kosmotro a scris:

Ce poti spune din experienta ta de cautator al sensului unui om care iti cere sfatul?

Sa nu se mai traga pe sfoara.

Kosmotro a scris:

Cum traiesti tu iubirea de intelepciune?

Culegand la momentul actual foloasele stabilitatii. Viata nu ma mai poate lua prin surprindere cu nimic.

ruudflo a scris:

Superficialitatea in stabilirea diagnosticelor is la cote paroxistice la psihiatri si la cote sfidatoare la psihologi. Evita sa mai dai sentinte, nu esti chiar specialistul pe care il proiectezi in fata dorintelor tale.

Reciteste ce ai scris: tu esti care pui diagnostic: "esti delusional" (adica ai halucinatii, esti psihotic).

Chiar asa, pe ce te bazezi?

Ai cumva pregatire de psihiatru?

:)

Prietenii mei erau filosofi adevarati pentru ca se putea discuta frumos cu ei, nu incercau sa isi impuna parerile cu orice pret, ca acel mutunache de la clubul interdisciplinar.

:)

Revenind la sensuri.

Copiii absorb sensurile de la parinti, din mediul inconjurator (profesori, colegi, adulti, televiziune, carti, etc).

Ei nu prea reflecteaza asupra lor, le iau de bune.

O sa ma casatoresc pentru ca si parintii sunt asa. O sa fiu fericit in viata, pentru ca ai mei ma iubesc.

O sa muncesc pentru ca parintii merg la serviciu. O sa fur ca sa vad cum e, ca unchiu a zis ca a furat si nu l-au prins.

O sa ma razbun in viata pe cel mai slab, pentru ca si tata face la fel cu mine, si eu am dat in catelus si m-am usurat.

Desigur ca atunci cand ies din mediul familial si dau intr-un mediu mai larg (cum ar fi scoala) apar contradictiile.

Incep disonantele cognitive.

Incepe efortul de asimilare de cognitii, de acomodare, de perpetua updatare a structurilor de valori.

Unora le reuseste, altora nu.

Unii isi fac un echilbru. Altii sunt mereu usor de destabilizat, dar functioneaza destul de bine.

Altii nu fac fata, si clacheaza.

De exemplu un tanar se poate simti destul de bine in cercul de sensuri absorbit de la parinti si din mediul securizant al unui oras de provincie, dar daca merg intr-un oras mare pentru

studii sau serviciu se poate sa dea peste niste sensuri general acceptate in societate pentru care ei nu sunt pregatiti. Daca nu isi racordeaza sistemul de valori la sistemul de valori mai larg, risca sa aiba probleme: depresie, stres, insomnii, chiar nebunie (ca Barbara O`Brian sau Marie Cardinal).

Exista cazuri in care adaptarea nu e posibila, pentru ca omul e prea sensibil la nedreptate, la minciuna, coruptie, si atunci prefera sa isi pastreze sistemul lui de sensuri, insa nu poate functiona in societate (ca Green Hannah).

Unora sistemul de sensuri li se prabuseste atunci cand au un stresor puternic (ex. moartea unei rude, un jaf ce i-a luat nepregatiti, cum exemplifica Alexandra).

Insa in general orice trecere la alta etapa de viata (mariaj, divort, schimbarea deasa de serviciu, domiciliu, nasterea unui copil, plecarea unui copil, etc) poate fi declansatoare ale pierderii sensurilor.

Aici e rolul terapeutului: sa ajute omul sa integreze evenimentele intr-o acceptiune mai larga, sa regaseasca sensul,placerea de a actiona, de a gandi, simti, motivatia.

Sigur ca e mai bine ca omul sa gandeasca singur, si inca de mic, sa cerceteze, sa isi clarifice notiunile, valorile, sa se testeze, sa evolueze. Dar nu toti au puterea asta. Ruudflo,tu te iei pe tine ca referinta si crezi ca toti oameni trebuie sa implineasca standardele tale.Dar daca tu esti capabil sa faci o facultate de filosofie, altii nu sunt.

Ei functioneaza la nivel primitiv cu sensurile, in mare masura neconstientizat.

Asta nu inseamna ca sunt de dispretuit.

Cata vreme nu fac rau altuia, e ok.

Daca dau de greu, atunci ei vor cere ajutorul unui specialist.

Terapeutul il va invata sa gandeasca. Il va face sa reflecteze.

Si omul isi limpezeste singur sistemul de valori (sensuri).

Ghidandu-l pe client printre cele mai importante obiecte de referinta (persoane, evenimente, relatii) terapeutul il invata sa reflecteze singur asupra problemelor sale. Nu conteaza ca omul a facut asta si inainte, sau nu prea s-a ocupat cu asta.

Terapeutul are rolul unui ghid, mentor, uneori, prin transfer joaca si un rol de formator (in cazul in care parintii nu au jucat acest rol la timpul potrivit).

Si acum marea intrebare: de ce nu merg oamenii la filosof pentru toate astea?

Ruudflo sustine ca aceste aspecte sunt de compententa filosofului, nu a psihologului.

Cu siguranta erau mai demult. Oamenii mergeau la filosofi inca de acum 2500 de ani ca sa caute indrumare, intelepciune.

Dar in vremurile de astazi merg la psiholog, nu la filosof.

De ce?

Foarte putini s-ar gandi azi sa ceara sfatul unui filosof.

Plesu care mergea la Noica era o exceptie. Ca intelectual, e firesc ca a facut-o. Noica era o somitate, era genial.

Dar restul nu prea se gandesc la asta.

De ce? Au disparut filosofii de talia lui Noica?

Prietenii mei care au absolvit filosofia nu-si luau competente de sfatuitori. Si nimeni nu mergea la ei ca sa le ceara sfatul in legatura cu "de ce sa traiesc".