Logoterapia

haydn91 a scris:

Cat despre NLP multi spun ca nu are fundament stiintific.Eu acum nu sunt psiholog si nici nu studiez psihologie,dar oricum pare dubioasa.

Iar despre Haydn,da,imi place.Imi place muzica clasica in general,de la medievala,baroc,pana la cea contemporana.

dar se spune ca NLP da rezultate. Nu e straniu ca da rezultate daca nu e fundamentata stiintific?

Pe Haydn nu il mai suport, am facut prea multe sonate de el. Parca m-am saturat de clasicism. Muzica mi place de la romantici incoace.

E misto ca ei (compozitorii) si-au gasit sensul atat de usor, in muzica.

Allexandrra a scris:

Sensul te proiecteaza in viitor, iar justificarea in trecut.

si asta e interesanta.

Cred ca asta e si drumul ei firesc.

de acord.

Hypathia a scris:

dar se spune ca NLP da rezultate. Nu e straniu ca da rezultate daca nu e fundamentata stiintific?

Pe Haydn nu il mai suport, am facut prea multe sonate de el. Parca m-am saturat de clasicism. Muzica mi place de la romantici incoace.

E misto ca ei (compozitorii) si-au gasit sensul atat de usor, in muzica.

si asta e interesanta.

de acord.

Wow..te pricepi si la muzica :) Atunci clar ca esti "unimpressionable".

Eu nu sunt un "filozof" si cu siguranta nu posed nici macar jumatate din cultura ta generala (sau a altora de pe acest forum).Ce-i drept m-a interesat si pe mine candva,dar acest interes a murit.Mi-am zis ca la ce naiba atata polemica,discutie,palavrageala ? Pana la urma de ce as studia niste concepte create de altii? Sau de ce as urma o scoala anume? Eu cred ca filozofia nu apartine cuiva anume,toti suntem liberi sa "filozofam" pentru noi.Filozofia ca stiinta e altceva,bineinteles.Acolo trebuie sa se avante doar mintiile mai luminate.Daca ceea ce cautam noi e sensul,atunci inseamna ca filozofia conventionala (aia cu citate) nu prea ne poate ajuta.Nici Cioran bietul de el nu a inteles pana la urma care-i treaba cu sensul,fericirea,senzatia de apartenenta la ceva.Daca incerci sa cauti un sens rational,nu-l poti gasi.Pentru ca nu te nasti cu un scop.Nu stiu de ce atata lume pleaca de la cateva premise,foarte populare in toata filozofia si nu numai si ajung sa construiasca palate pe niste temelii instabile.Spun asta pentru ca mi se pare ca filozofia construieste atatea sisteme,concepte,si totul de la anumite premise.In stiinta totul pleaca de la ceva.Matematica pleaca de la Euclid,fizica de la newton,chimia organica de la Van't Hoff,etc.Sensul se poate gasi doar inauntru,eu asa cred.Si daca e sa fim coerenti,tot filozofie e si asta

Normal,cum spunea Plesu (cred) "totul e filozofie".Sensul il gasesti privind un peisaj exotic,ascultand o melodie care iti spune ceva,vine mai mult dintr-o atitudine,nu deriva dintr-o mentalitate sau sistem de gandire.A cauta sensul in ce a gandit altul imi pare dubios.Filozofia trebuie facuta doar de dragul de-a face filozofie,pentru ca in rest da gres.Cat despre NLP am auzit si eu,dar nu stiu ce sa spun.Cica astia nu cauta sa-ti rezolve problema,ci doar te fac cumva sa o ocolesti.Intemeietorul teoriei spunea o chestie ciudata rau din punctul de vedere al psihologiei clasice,cum ca atunci cand "vocile" incep sa iti vorbeasca sa le spui sa taca,ceva de genul oricum.Deci ma gandesc ca astia sigur nu te pun pe canapea ca sa te intrebe cum arata mama cand aveai 3 ani.Nu cred ca e bizar pentru ca functioneaza desi are fundamente nestiintifice.De ce ar fi ? Stiinta e ceea ce mintiile luminate in domeniu au ales sa fie.In fond care e diferenta intre psihologia alternativa si cea conventionala? Nu tot aceleasi metode ar folosi?Nici budismul nu e un curent stiintific.Si totusi meditatia e cat de poate de binefacatoare.(si asta e dovedit stiintific).Cred ca oamenii,oricat de inteligenti ar fi nu reusesc de multe ori sa vada padurea de copaci.Lucrurile pot fi vazute in milioane de perspective,ori unui geniu ii mai scapa si lui cateva.Stiinta e doctrina formalizata...si asa va ramane,pentru ca oamenii au nevoie de etichete.Daca ceva e "stiintific",gata e real.Daca e alternativ,e varza si e sigur escrocherie.De multe ori,da.Dar nu mereu.Granita intre stiintific si nestiintific e oricum foarte mica in psihologie.Parerea mea de neavizat..

Allexandrra a scris:

A suferit mult, dar a lasat ceva in urma lui, n-a suferit degeaba. Oare in cazuri de-astea e firesc sa gasim sens suferintei, adica in cazul unui geniu creator?

Nu,nimic nu e atat de maret incat sa merite suferinta.Suferinta te duce in cele din urma la decadere.Nu e placut.Eu unul nu cred ca suferinta te indeamna sa scrii mari capodopere.Cred ca suferinta te indeamna spre pierzanie si obscuritate.Cand sabia nebuniei atarna sa-ti taie capul cred ca nu la parerea celorlalti despre cat de genial esti tu mai conteaza...Cred ca putem face in fericire ce putem face si in suferinta.Eu cred ca suferinta e doar o atitudine a omului.Schimband modul in care percepi lucrurile scapi de suferinta.Cred ca suferim pentru ca dam importanta anumitor pareri,lucruri.Unii trec prin evenimente traumatizante si duc o viata grea,si totusi sunt fericiti.Altii au o viata plina si sufera.Cred ca asta arata ca suferinta nu e ceva inaltator.Si daca suferinta a nascut vreodata ceva inaltator este pentru ca omul in cauza a fost "inalt".Dar,pentru a intelege suferinta si a o depasi,trebuie mai intai sa treci prin ea.Decat sa gasim un sens suferintei mai bine am gasi un sens efortului de-a scapa de ea :)

Uneori mi se pare ca ai multe idei contradictorii Haydn91. De exemplu intr-un post spuneai ca ii datorezi mai mult suferintei decat ea tie. Apoi ca suferinta te duce la pierzanie, daca nu faci efortul sa treci peste ea. Mai sustii ca omul care a reusit in pofida suferintei era el insusi 'inalt'. Cu un lucru sunt de acord, acela ca merita sa ne depasim conditia si sa nu spunem ca e in firea omului sa sufere, ci sa caute sa depaseasca suferinta. Chiar daca sunt si lucruri rele pe lume, merita sa vedem partea frumoasa pentru ca si ea exista, probabil ca dincolo de suferinta dupa ce treci prin ea, fiindca nimeni nu este scutit dar poate intotdeauna gasi/cauta solutii.

Athmy a scris:

Uneori mi se pare ca ai multe idei contradictorii Haydn91. De exemplu intr-un post spuneai ca ii datorezi mai mult suferintei decat ea tie. Apoi ca suferinta te duce la pierzanie, daca nu faci efortul sa treci peste ea. Mai sustii ca omul care a reusit in pofida suferintei era el insusi 'inalt'. Cu un lucru sunt de acord, acela ca merita sa ne depasim conditia si sa nu spunem ca e in firea omului sa sufere, ci sa caute sa depaseasca suferinta. Chiar daca sunt si lucruri rele pe lume, merita sa vedem partea frumoasa pentru ca si ea exista, probabil ca dincolo de suferinta dupa ce treci prin ea, fiindca nimeni nu este scutit dar poate intotdeauna gasi/cauta solutii.

Suferinta este necesara ca experienta,doar atat.De o anumita doza de suferinta nimeni nu scapa,si e firesc asa.Cred ca e necesara pentru o anumita cunoastere,dar nu cred ca trebuie sa ne adancim in ea.Exista o anumite tristete constructiva,dar si una distructiva.A gasi un scop in ea inseamna a te indrepta spre cea din urma,pentru ca omul se isi limiteaza orizontul in jurul lucrurilor pe care el le inzestreaza cu sens.Ori a crede ca doar suferinta exista si ca doar asta e posibila nu imi suna bine. Nu as spune ca am neaparat idei contradictorii,doar ca lucrurile care au definitii mai putin precise nu pot fi asezate intr-o gandire filozofica coerenta.Daca fac diferentierea intre cele 2 tipuri de suferinta,atunci capata o anumita logica ceea ce spun.

Apoi,eu consider ca ideea e una,iar simtamantul alta.Cioran mereu vedea in sinucidere o solutie rationala la problemele vietii.Asta doar in carti.Insa pe oameni ii sfatuia mereu sa caute partea frumoasa a lucrurilor si sa nu se sinucida :) Nu as spunea spune ca era nehotarat sau contradictoriu.Doar ca anumite idei,moduri de gandire pot exista si in afara unui plan "uman" sa-i spun asa.Indiferent cum o fi suferinta noi trebuie sa pastram un echilibru.La asta cred eu ca se rezuma toata povestea cu suferinta si sensul.

haydn91 a scris:

Nici Cioran bietul de el nu a inteles pana la urma care-i treaba cu sensul,fericirea,senzatia de apartenenta la ceva.

Nu crezi ca si-a gasit sensul in scepticism?

Granita intre stiintific si nestiintific e oricum foarte mica in psihologie.

Nu e chiar atat de mica, zic eu. Pana si bietele lucrari de licenta trebuie sa arate ca adevarate doctorate, cu prelucrari de date, statistica descriptiva, inferentiala. Nu poti folosi termeni precum "majoritatea", "cateodata", "poate ca", "cred ca". Trebuie precizie, procente clare cand vrei sa infirmi sau sa confirmi o ipoteza.

Suferinta te duce in cele din urma la decadere.Nu e placut.Eu unul nu cred ca suferinta te indeamna sa scrii mari capodopere.Cred ca suferinta te indeamna spre pierzanie si obscuritate.

Daca ii conferi un sens, nu te duce la decadere. Sau poate te referi la acel al doilea tip de suferinta?

haydn91 a scris:

Cioran mereu vedea in sinucidere o solutie rationala la problemele vietii.Asta doar in carti.Insa pe oameni ii sfatuia mereu sa caute partea frumoasa a lucrurilor si sa nu se sinucida :)

da.

Hypathia a scris:

Nu crezi ca si-a gasit sensul in scepticism?

Nu e chiar atat de mica, zic eu. Pana si bietele lucrari de licenta trebuie sa arate ca adevarate doctorate, cu prelucrari de date, statistica descriptiva, inferentiala. Nu poti folosi termeni precum "majoritatea", "cateodata", "poate ca", "cred ca". Trebuie precizie, procente clare cand vrei sa infirmi sau sa confirmi o ipoteza.

Daca ii conferi un sens, nu te duce la decadere. Sau poate te referi la acel al doilea tip de suferinta?

da.

1)nu cred ca isi poate gasi cineva un sens in a fi sceptic (e ca si cum ti-ai gasi un sens in a nu-ti gasi un sens)

2)asta da,dar nu stiu exact cum se aproba psihologia alternativa

3)al doilea.cred ca daca dai sens suferintei nu mai privesti peisajul in ansamblu

haydn91 a scris:

1)nu cred ca isi poate gasi cineva un sens in a fi sceptic (e ca si cum ti-ai gasi un sens in a nu-ti gasi un sens)

2)asta da,dar nu stiu exact cum se aproba psihologia alternativa

3)al doilea.cred ca daca dai sens suferintei nu mai privesti peisajul in ansamblu

1) Eu sunt convinsa ca e posibil.

2) Sa se ¨aprobe¨ de catre cine? Te referi la transpersonala?

3) Si daca nu dai sens suferinte, privesti peisajul in ansamblu?

Sensul il gasesti privind un peisaj exotic,ascultand o melodie care iti spune ceva,vine mai mult dintr-o atitudine,nu deriva dintr-o mentalitate sau sistem de gandire.A cauta sensul in ce a gandit altul imi pare dubios.

Banuiesc ca tu vorbesti aici de a doua cale prin care descoperi sensul, cea contemplativa (2.Experimentand ceva, fiind pasiv, contemplativ, primind in dar ceva de care se poata bucura (dragostea unei persoane, frumosul, adevarul din natura sau din cultura, binele).

Poate asa iti gasesti tu sensul. Dar mai sunt si alte variante.

Totusi, ceea ce a gandit unul sau altul intra la aceeasi categorie de care vorbesti: privind un peisaj, ascultand o melodie etc. Asa cum afli un sens in a privi un peisaj, asa afli si in contemplarea gandirii cuiva (adevarul din natura sau din cultura, dupa expresia lui Frankl).

Hypathia a scris:

1) Eu sunt convinsa ca e posibil.

2) Sa se

Suferinta e buna intr-un caz: cand dupa ea urmeaza ragazul si de ce nu, fericirea :)