Black velvet a scris:
Daca admitem ca traim intr-o simulare, atunci trebuie sa admitem ca si cei care au creat simularea pot la randul lor sa traiasca tot intr-o simulare a altora, si tot asa, fiecare nivel poate fi o simulare facuta de nivelul imediat superior.
Corect. De altfel, cercetatorii nostri au adus ipoteza ca o civilizatie ar trebui sa creeze simulari si pentru a isi da seama daca ea traieste intr-o simulare sau nu. Daca suntem simulati, simulatorii nostri e posibil sa cerceteze daca sunt simulati ei insisi, jucandu-se in simularea noastra cu tot felul de legi fizico-matematice.
Black velvet a scris:
Daca am fi fost programe, atunci
Unicitatea ca indivizi e dorita intr-o simulare. Pentru a crea cat mai multa complexitate. Si tie iti plac jocurile video care au personaje complexe, cat mai diferite, din interactiunea carora se naste mult catharsis pentru tine.
"daca am fi fost niste programe virtuale, am fi rulat dupa caracteristicile sistemului de operare"
Se pot introduce intr-un ansamblu de setari precise si setari care sa se ocupe de o marja de aleatoriu.
"horoscoapele ar fi fost perfecte si ar fi putut spune cu exactitate si la ce ora vom manca maine si care va fi meniul. Toate profetiile s-ar indeplini exact, deoarece programele sunt predictibile!"
Tocmai asa ceva nu ar fi dorit de niste simulatori, daca isi doresc sa poata trage niste concluzii care sa ii ajute in progresul cunoasterii, deci ei ar evita cu grija posibilitatea ca lumea simulata sa fie predictibila.
Allexandrra a scris:
Nu imi dau seama cum un filosof poate sa afirme ca din ceva posibil poti deduce o certitudine, fie ea si `aproape certitudine`, nu certitudine 100%. Din ceva posibil nu poti deduce decat tot ceva posibil.
Omul voia sa atraga atentia planetei asupra ipotezei sale, si a reusit, folosind spiritul de marketing: "aproape o certitudine". Dar nu poate fi acuzat prea mult, in rest e lucid.
Allexandrra a scris:
Cum poate fi testata ipoteza simularii? Si ce date empirice au dus la aceasta ipoteza?
Daca traiesti intr-o simulare, atunci nu poti sa testezi empiric asta, pentru ca nu ai cum iesi din simulare in "lumea reala", sursa simularii.
Insa poti deduce niste lucruri pe calea gandirii, ca doar asa au facut si Einstein sau Hawking: nu au putut ei ajunge la gaurile negre sa le cerceteze, sa faca experimente repetabile & stuff. Insa prin ecuatii si deductii au ajuns la concluzii interesante, care au dus stiinta mai departe.
De exemplu cosmologul John Barrow a adus ipoteza ca ar trebui sa cautam anumite "patches" in legile naturii, care ar indica manuirea lor de catre simulatori: "simulatorii ar fi tentati sa evite in simularea noastra complexitatea folosirii unui set consistent de legi ale naturii din lumea lor, cand ei pot simplu sa aplice un patch care sa ne dea impresia unor efecte realistice." El spune ca ar trebui sa cautam urmele acestor patches in legile naturii observate de catre noi.
Astfel, chiar daca nu poti testa sau repeta experimentul, prin deductie ajungi la rezultate. E si asta o cale in stiinta. Asa se ajung la concluzii despre stelele binare sau pulsari, ca doar nu ai cum sa ajungi la ele sa iti testezi ipotezele.
Allexandrra a scris:
Este posibil ca eu sa exercit o influenta asupra mintilor tuturor userilor Roportal si sa le dictez ce sa scrie. Cum se poate demonstra ca nu este adevarat?
Tu chiar exerciti o astfel de influenta asupra mintilor tuturor userilor roportal, numai ca nu o poti controla in chiar asa masura incat sa le dictezi ce sa scrie. Nu putem insa demonstra ca nu e adevarata ipoteza asta, insa putem deduce niste lucruri privind aspectele influentarii userilor de catre tine.
Renaissance a scris:
Ai dreptate ca stiinta incepe sa o ia pe carari iluzorii, cel putin asa cum e ea prezentata publicului. Nu doar argumente irationale de genul simularii universului
Tocmai prin ipoteza simularii se explica toate ciudateniile din fizica cuantica si cosmologie care le-au dat batai de cap lui Einstein, Bohr, Schrodinger & Co.
Citeste acest articol:
http://www.bottomlayer.com/bottom/argument/Argument4.html
Renaissance a scris:
Nu poti simula un univers de complexitatea celui in care te afli, pentru ca nu ai cum sa folosesti toate resursele universului tau pentru a creea un asemenea calculator.
Nu trebuie sa simulezi TOT, ci doar sa simulezi cat ai nevoie, iar restul ramane in potentialitate si e activat cand e nevoie.
Asa e si in jocurile video ale noastre. Nu e simulata decat partea de decor prin care tocmai trece personajul nostru (camp de batalie, camera). Restul campurilor si camerelor "doarme" in kitul jocului, sub forma de cod sursa si e activat numai pe masura ce personajul ghidat de noi ajunge pe masura derularii actiunii in cadrul lor.
Renaissance a scris:
Tot ce poti simula sunt modele care reprezinta viziunea ta despre univers, nu universul in sine. E posibil ca materia sa fie atat de complicata incat sa nu putem simula nici macar ce se intampla in interiorul unui singur atom. Cum naiba avem pretentia sa simulam un univers ? Dar sunt multi care inca viseaza romantisme gen "formula suprema a universului"....
Judeci problema la nivelul tehnologiei umane din anul 2012. Daca insa se va ajunge la computere cuantice, cu o putere de computare uriasa, atunci se schimba problema. S-a calculat ca un computer de dimensiunea Terrei ar putea simula un univers ca al nostru. Si de ce nu ar exista o rasa cu un avans tehnologic de miliarde de ani care sa fi ajuns la un nivel de computare care sa le permita simularea Terrei? Uita-te cat a avansat stiinta doar in secolul XX, ce progres accelerat pe masura ce deceniile noi se bazeaza pe cunoasterea deceniilor predecesoare.
Yellowbee a scris:
Varianta ta e varianta roz.
In varianta neagra viata intr-o lume simulata e la fel de nevaloroasa ca si viata intr-o lume reala.
Exista farmecul clipei, al constiintei de sine, al experimentarii, al alegerii intre optiuni, al intalnirii intre spirite semene, evoluarea, invatul din experiente pozitive sau negative, samd.