Redondo a scris:ok, daca tu crezi in povestea asta cu simularea, ca traiesti intr-o realitate simulata, adica nimic din jurul tau nu e real, atunci de ce nu-ti iei viaţa insignifiantă chiar in acest moment ?
Viata mea nu e insignifianta, ci e importanta, are valoare, si pentru mine si pentru altii.
"daca nimic nu exista"
Pai uite ca exista. Exista in jur o lume foarte complexa, pe care o viata intreaga nu iti ajunge sa o explorezi. Dar daca mai studiezi si diversele disciplinele ale stiintei, precum istoria, geografia, cosmologia, neurologia, samd? Realitatea devine si mai nuantata, si intelegi tot mai multe aspecte corelate ale lumii. Nu inteleg de ce percepi tu existenta ca fiind "nimic". Simturile nu iti arata cat de bogata e viata?
"nu mai e nici un argument pentru care ai mai trai"
Sunt destule argumente pentru a trai.
Eu am gasit unele care mi se potrivesc, si fiecare e bine sa afle care i se potrivesc lui.
"deci discutiile se poarta numai din argumente pro si contra"
Nu inseamna ca 5 pareri contra versus 4 pareri pro arata ca parerile contra sunt mai justificate.
Parerile pro si parerile contra aduc o binevenita nuantare, variante si cai de abordare a problemei la care unii nu s-ar fi gandit. Ajuta interdisciplinaritatea, brainstormingul, gandirea laterala, etc.
Problema asta a sinuciderii merita discutata. Sau a valorii vietii intr-o simulare, fatza de viata intr-o lume reala. Exact de aceea am initiat acest topic.
Parerea mea este ca viata intr-o lume simulata e la fel de valoroasa ca si viata intr-o lume reala. De vreme ce ai constiinta, capacitate de analiza si autoimbunatatire, liber arbitru, puterea de a opta intre regresie si progresare, viata este suficient de bogata pentru a oferi stimulari care sa alunge ingrozitoarea plictiseala (care e corolara neantului, bine a inteles Cioran).
Astfel capata viata valoare.
Dar voi e posibil sa aveti alte pareri, si va ascult.