Jump to content
Forum Roportal
Sign in to follow this  
_Undying_

Anorexia - demonul din oglinda

Rate this topic

Recommended Posts

http://blogoman69.wordpress.com/2010/01/22/blog-cinstit/

 

http://blogoman69.files.wordpress.com/2010...abelle-caro.jpg

 

http://stirileprotv.ro/exclusiv/revista-pr...-anorexiei.html

 

Actrita si modelul francez, Isabelle Caro, al carei corp macinat de anorexie a socat cand a aparut intr-o reclama in anul 2007, a murit la varsta de 28 de ani in urma acestei teribile boli care a epuizat-o pana la moarte.

 

Una e sa-ti pierzi pofta de mancare, si instinctul de conservare, si alta e sa te infometezi intentionat, in scopuri "profesionale".

Edited by Far_above_the_clouds
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Buna ziua! Bolile de alimentatie nu sunt un subiect chiar asa de "extern", ba chiar pot fi luate destul de personal. Urmatoarele fac parte din experienta noastra (sunt un membru al unui grup de ajutor in anorexie-bulimie) si sper sa fie de folos si altora:

 

Sa presupunem ca sunteti parinte si aveti un copil care mananca extrem de putin, care este foarte preocupat sa nu se ingrase, tine evidenta caloriilor din fiecare aliment, sare peste mese, poate ca vomita dupa mese, poate face sport in exces, sau mananca numai dupa o anumita ora, se priveste foarte des in oglinda, se crede gras, desi evident este slab, eventual este mai retras decat il stiati. Ce faceti?

 

Primul doctor caruia ne-am adresat noi era specialist in diabet si boli de nutritie; si, desi am venit cu toate dovezile care indicau o preocupare excesiva, nenaturala, improprie unui copil de 13 ani, de a tine o dieta severa, extrem de restrictiva, si desi copilul slabise aproape 20 de kg in numai 3-4 luni, doctorul nu numai ca NU a pronuntat diagnosticul anorexie, dar a si laudat fata pentru vointa ei, a sfatuit-o sa manance 3 mese pe zi, constand din ceva usor: la pranz o friptura cu salata, seara fructe, iaurturi, si, ce-i drept, i-a recomandat sa nu mai numere caloriile folosind informatii de pe internet, ci i-a inmanat o carticica in care figurau tabele de calorii mai detaliate, mai corecte :beee: Asa ceva se intampla pentru ca, in general, doctorii se lovesc de o cazuistica specifica obezitatii, cu toate consecintele ce decurg din supraalimentare: diabet, probleme cardiovasculare, etc. si sunt inclinati sa sfatuiasca pacientii sa manance mai usor, sa tina cont de numarul de calorii, sa renunte la o parte din alimente… Adica exact contrariul a ceea ce aveti nevoie!

Cel mai bine este sa cautati din start un psihiatru cu pregatire in boli de alimentatie sau un psihoterapeut specializat in boli de alimentatie. Mergeti din doctor in doctor, pana gasiti pe cineva potrivit!

 

De ce numai anumite tipuri de doctori va pot ajuta, si nu altele?

Pentru ca tipul de tratament este dictat de tipul de mecanisme care se pun in miscare odata cu declansarea bolii.

 

Care sunt mecanismele anorexiei?

In general, cand o persoana tine o dieta bazata pe infometare, in organism scade nivelul unui hormon numit leptina. Leptina este responsabila de senzatia de foame, anumite procese metabolice, cresterea scheletului si functiile reproductive. Prin infometare se petrec urmatoarele lucruri in organism: scade nivelul de leptina, ceea ce duce la declansarea senzatiei de foame, iar metabolismul incetineste. Doua treimi dintre oamenii aflati la dieta vor simti senzatii de disconfort si iritare, datorita foamei, iar organismul le va ordona sa caute surse de hrana, lucru pe care il vor si face. O treime dintre ei vor reactiona insa diferit. In ei se va activa un mecanism genetic special, care va face ca o parte dintre neurotransmitatorii lor, cei ai dopaminei si serotoninei, sa actioneze diferit fata de normal. Acesti neurotransmitatori sunt responsabili de senzatiile de teama in fata mancarii, de anxietatea de a nu lua in greutate, iar aceste senzatii vor “suprainscrie” senzatia de foame, declansata de scaderea leptinei. Oamenii din aceasta treime vor avea toata viata o preocupare speciala fata de silueta, o teama speciala de ingrasare, poate ca vor face mai multa miscare pentru a nu se ingrasa, poate ca vor tine diverse tipuri de diete, poate vor apela la diverse produse de slabire, pilule, laxative, vomitive, in orice caz vor dezvolta o anxietate fata de alimentatie si ingrasare. O mica parte dintre ei vor deveni anorexici si vor recurge la metode extreme pentru a nu se ingrasa.

 

Asa se declanseaza anorexia. Este un mecanism nervos care creeaza noi cai neuronale, adica transformari fizice in creier, noi legaturi intre neuroni, care aduc ganduri specifice, comportamente specifice, pe scurt, conduc catre un alt stil de viata fata de cel normal.

O persoana anorexica va simti foamea, dar va simti nevoia sa o suprime, datorita semnalelor “gresite” pe care neurotransmitatorii de serotonina si dopamina, derutati, le vor transmite. Suprimarea senzatiei de foame le va da o senzatie de calmare, de diminuare a stresului, a anxietatii, le va atenua teama de ingrasare. Si lucrurile vor degenera foarte repede, pe masura ce organismul va fi privat tot mai mult de nutrientii vitali. Toate organele vor “flamanzi”, iar organismul va incerca sa reduca pierderile, asa ca va inceta sa mai sustina cresterea parului, a unghiilor, a scheletului (ceea ce conduce la osteoporoza), producerea de caldura (ceea ce conduce la senzatia de frig), apoi va incepe sa-si consume rezervele din ficat, musculatura, ceea ce va conduce la probleme cu rinichii, cu inima, etc. Pe scurt, corpul anorexicului va incepe sa se deterioreze accelerat. Iar creierul va suferi si el, nu numai datorita lipsei de nutrienti, ci si datorita faptului ca “drumurile” neuronale corespunzatoare acestor comportamente gresite se vor “ intari”, se vor accentua, in timp ce caile neuronale corespunzatoare comportamentelor alimentare corecte se vor slabi. Ca urmare, un anorexic pur si simplu nu va mai sti sa se alimenteze corect , nu va mai realiza diferenta intre un meniu sanatos si unul de infometare, iar, ce e mai rau, nu se va mai percepe corect, adica propriul corp i se va parea gras, poate chiar obez, in timp ce slabirea va fi accentuata.

Cu cat anorexia este mai “veche”, cu atat distrugerile sunt mai mari.

Vestea buna este ca aceste distrugeri sunt, in general, complet reversibile, inclusiv cele nervoase si ale neurotransmitatorilor.

 

Tratamentul urmareste doua lucruri:

1. reabilitarea fizica a organismului, prin realimentare

2. “realinierea” neuroreceptorilor de serotonina si dopamina, pentru scaderea stresului fata de realimentare si pentru a se obtine o vindecare definitiva a anorexiei; aceasta se face fie prin tratament medicamentos, fie prin terapie psihologica, de fapt o “reinvatare” a bunelor obiceiuri, care, prin repetitie, vor conduce la crearea de noi cai neuronale “bune” . Deoarece vechile obiceiuri nu vor mai fi permise (infometare, numararea caloriilor, etc) caile neuronale “gresite” vor fi slabite, prin nefolosirea lor.

Ambele actiuni trebuie facute impreuna, hotarat si cat mai urgent!

 

Vedeti, deci, ca tipurile de doctori care pot actiona eficient in vindecarea anorexiei, si a bolilor de alimentatie in general, sunt in sfera psihiatriei-psihologiei. Un nutritionist poate fi de mare ajutor, prin stabilirea unui plan de masa cat mai eficient in realimentare, dar numai daca actioneaza in tandem cu un specialist psihiatru sau psiholog ce au cunostinte specifice pentru vindecarea bolilor de alimentatie.

 

Daca este permis (si daca nu rog administratorii sa nu stearga tot postul, ci sa lase informatiile relevante) voi da aici datele grupului nostru de discutii pe teme de boli de alimentatie: anorexie-bulimie.ro/forum/

Aici discutam noi, bolnavii de anorexie si bulimie si familiile, despre problemele noastre si posibilitatile de tratament, despre viata noastra in general.

Edited by Anorexie-bulimie.ro

Share this post


Link to post
Share on other sites

Parintii cuiva care sufera de anorexie si/sau bulimie ar trebui in primul rand sa se duca ei la un psihiatru bun. Desi... slabe sanse. De cele mai multe ori, ei sunt niste cauza pierdute.

In ceea ce priveste mecanismele declansarii bolii, dumneavoastra le-ati amintit pe cele fiziologice. Cum ramane cu cele psihice ?

 

Una e sa-ti pierzi pofta de mancare, si instinctul de conservare, si alta e sa te infometezi intentionat, in scopuri "profesionale".

Crezi ca daca nu suferea de anorexie s-ar fi putut infometa in halul acela, indiferent de scop?

Edited by Sheeva
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Draga Sheeva, cred ca inteleg la ce te referi: la felul in care eventualele probleme psihice ale parintilor creeaza probleme copiilor, adica la rolul geneticii. Traduc acum o carte, imprumutata de la doctorita noastra, care numeste bolile de alimentatie "o furtuna biopsihosociala". Cu alte cuvinte, le aseaza la intersectia unor factori genetici, psihici si sociali.

De fapt, ca in orice boala, exista grade de severitate ce diferentiaza foarte tare pacientii intre ei (si familiile acestora). Uneori mostenirea genetica este foarte severa, iar bolile de alimentatie vin insotite si de alte probleme psihice, iar alteori este foarte buna, si boala este de sine statatoare si mai usor de tratat. De asemenea, originea sociala este diversa: uneori mediul de provenienta este foarte inalt, gradul de educatie si civilitate foarte mare, iar alteori pacientul este

Edited by Anorexie-bulimie.ro

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu stiu cat de important poate fi rolul geneticii in aparitia anorexiei sau a bulimiei. De-abia se cunoaste rolul geneticii in aparitia unor afectiuni somatice grave, daramite in chestii din astea care tin de psihic?

Din ceea ce am citit eu despre bolile astea, mediul familial are un rol foarte important in aparitia si in dezvoltarea afectiunilor. Practic niste parinti care ajung sa-si agreseze copiii in asa hal nu au cum sa fie foarte zdraveni la cap, nu?

Nu cred ca interesul tine de prezenta sau interesul parintilor. Ba mai mult, ei trebuie sa-si ia rolul si pozitia lor, tinand cont de faptul ca cel cu problema este un adult.

Citisem pe undeva ca anorexia si bulimia sunt niste afectiuni ale oamenilor inteligenti si foarte sensibili . :haha:

Am suferit si eu de anorexo-bulimie.

Toata lumea are avatare frumoase. Nu sunt eu in el .

Edited by Sheeva
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
Nu stiu cat de important poate fi rolul geneticii in aparitia anorexiei sau a bulimiei. De-abia se cunoaste rolul geneticii ...

 

Ei bine, se cunoaste si rolul geneticii e foarte important. De aceea, de exemplu, copilul unei mame anorexice are 50% sanse sa dezvolte anorexie. Trasaturi de personalitate perfectionista la ambii parinti pot conduce, in prezenta si a altor factori, la boli de alimentatie la copii, etc. Ba chiar sunt delimitate destul de specific ariile cerebrale implicate.

Sunt si lucruri care nu se cunosc, dar lucrurile cunoscute pana acum pot sta cu succes la baza unor tratamente.

 

Din ceea ce am citit eu despre bolile astea, mediul familial are un rol foarte important in aparitia si in dezvoltarea afectiunilor.

Bineinteles, o familie cu probleme poate fi si factor declansator, factor de intarire a bolii. De asemenea, influentele sociale, media (accentul din media pus pe silueta perfecta, subtire pana la emaciere). Insa gandeste-te ca trebuie sa existe un anumit tip de caracter, mai pasiv, mai sever cu sine insusi, mai atent la influentele exterioare, ca sa fie influentat de mediul inconjurator pana la o aparenta "greva a foamei". Alte tipuri de personalitate conduc, sub aceleasi influente, la alte comportamente, variind de la luatul vietii in piept si actiunea hotarata pe cont propriu si pana la comportamentul psihopat, cu tot felul de probleme in societate, dar fara aceasta dorinta de "autopedepsire", specifica bolilor de alimentatie.

Dar sa stii ca factorii violenti de declansare a unei boli de alimentatie (viol, batai in familie,etc) nu sunt cei mai frecventi. De obicei e vorba pur si simplu de un fond perfectionist, cu o genetica mai "incarcata", poate ceva tulburare obsesiv-compulsiva, chestii nevinovate ... :haha:

 

Citisem pe undeva ca anorexia si bulimia sunt niste afectiuni ale oamenilor inteligenti si foarte sensibili .

 

Face parte din personalitatea perfectionista. Oameni inteligenti, care nu pot sa se multumeasca cu jumatati de masura, fac cu greu compromisuri, sensibili la parerea celor din jur, mai vulnerabili emotionali... oameni care, in conditiile potrivite, ajung excelenti profesionisti in meserii care cer atentie pentru detaliu si treaba bine facuta (medicina, inginerie, stiinte in general).

 

Am suferit si eu de anorexo-bulimie.

 

Si ce ai facut? Acum esti ok?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Violenta si abuzul fizic sunt una, violenta si abuzul psihic sunt cu totul si cu totul alta mancare de peste. Eu nu la abuz fizic faceam referire. :)

De fapt, ultimele studii in domeniu arata ca forta mintii si , in general, forta interioara a unui om, fucks genetics. :haha: Nu suntem niste vehicule pentru un flux de gene, sa stii. Se pare ca ceea ce am aflat de 150 de ani, de cand s-a descoperit genetica, ne va duce la niste concluzii pe care omenirea le stia de cateva sute sau mii de ani, dar pe care a vrut sa si le mai confirme o data.

Maaa rog, asta e alta discutie. Perfectionismul e ceva excelent. De cand am incetat sa ma mai lupt cu el si il accept ca pe o parte din mine, ma simt excelent. La urma urmei, ceea ce definesc eu ca fiind perfect are si doza perfecta de imperfectiune.

Insanatosire grabnica fiicei tale. :doh:

Edited by Sheeva
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
De fapt, ultimele studii in domeniu arata ca forta mintii si , in general, forta interioara a unui om, fucks genetics. :haha:

Asta daca genele iti permit sa ai ceva forta interioara, e plina lumea de oameni normali, netulburati de dorinte transcedentale si de autodepasire. Dar altfel ai dreptate, forta interioara e arma secreta a omenirii, inca subestimata, dar pe cale de a fi redescoperita.

 

Multumesc pentru urari, fata mea e bine si sper sa fie bine toata viata. Inca face tratament, dar e ok. Se pregateste sa dea olimpiada de biologie peste 2 saptamani.

Sa inteleg ca tu ti-ai depasit problemele?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Incercati sa temperezi perfectionismul unui om trimitandu-l la olimpiade scolare? :)

Mai stiu eu pe cineva care a facut-o doar din placerea de a concura si a lua premiul. :haha:

Eu sunt bine.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Incercati sa temperezi perfectionismul unui om trimitandu-l la olimpiade scolare? :)

Mai stiu eu pe cineva care a facut-o doar din placerea de a concura si a lua premiul. :haha:

Eu sunt bine.

 

Nu-i nevoie, e gata perfectionista, asa ca isi doreste sa fie prima in toate. Si, cum ai zis si tu, trebuie sa te accepti asa cum esti, chiar si imperfect (perfectionismul e o imperfectiune in realitate, pt. ca nu te lasa sa faci pace cu tine si lumea, iti impune limite greu de atins). Asa ca tot ce am de facut e s-o las sa faca ce vrea, chiar si sa mearga la olimpiada (una, ca altfel ii va fi greu sa exceleze, se epuizeaza). Importanta e calea de mijloc, adica diversitatea: atat timp cat face de toate (si scoala, si joaca, si prieteni, si citit, si mall, si calculator, si sport, si lenevit, etc) si mananca de toate, e ok, eu nu trebuie sa fac nimic. Asa ca am timp sa ma conversez pe forumuri :doh: .

 

De unde stii ca ai fost anorexica? Ai avut un diagnostic, sau ai avut o perioada in care ai mancat mai prost si ai presupus ca ai fost anorexica? Ai fi putut sa fi avut doar episoade de depresie, care se putea manifesta prin scaderea poftei de mancare, numai ca in cazul asta nu ai fi fost obsedata de silueta (specific al bolilor alimentare)?

 

Scuza-ma, poate sunt indiscreta. Nu e musai sa raspunzi, e ok. Eram curioasa numai cum ai reusit de una singura, si inteleg ca in conditii grele, in care nu ai fost sustinuta de familie. De obicei se intampla invers, odata cu atingerea maturitatii multe fete nu reusesc sa mai faca nimic pentru ele, singure, chiar daca au tot sprijinul familiei.

Ma refer in special la anorexice, pentru ca anorexia e o boala egosintonica, adica bolnava nu e constienta de boala ei, ea se vede grasa, chiar daca e slaba (are dismorfofobie corporala - tu ai avut?), si nu-si realizeaza slabiciunea decat tarziu, eventual dupa o spitalizare din cauza slabiciunii. Dar asta se intampla in general cand fata (sau baiatul) duce o viata independenta de familia ei, eventual are peste 18 ani. la bulimie, care e insotita de mecanisme de compensare (voma, laxative, diuretice, etc) realitatea este mai evidenta pentru bolnava, pentru ca stie ca nu toata lumea le face.

In fine, nu te bat la cap, probabil stii toate astea.

Edited by Anorexie-bulimie.ro

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this  

×