Mitul Lui Gyges

despre ce-i vb aici?!

Tina a scris:

Absolutul e atat de relativ in filozofie.. asta e frumusetea lucrurilor.. cunoasterea absoluta poate insemna orice iti doresti sa insemne, cu mentiunea ca e insotita si de un "rationament"..

Unde se afla frumusetea lucrurilor in neputinta rationamentului de a duce la cunoasterea adevarata? Setea de absolut despre care vorbeste Camus este deghizata, cu o abilitate admirabila, in cadrul unei sfere pragmatice, intr-o banala convergere spre respectarea unor conventii sociale cu un caracter al consecintelor utilitar.

Oamenii care gandesc asa au reusit doar sa se pacaleasca pe ei insisi.

Buleala, este vorba despre un tip de treaba , Gyges,care atunci cand a dat pleasca peste el un inel fermecat ,care il facea invizibil, si-a schimbat total comportamentul. S-a apucat de furaciuni si talharii, adultere si crime,toate incununate de frumoasa promovare a lui, in locul fostului rege ,care a avut proasta inspiratie sa aiba incredere in Gyges,in nevasta si in bunatatea spiritului uman. Bineinteles,nici inel fermecat nu avea.

Toata povestea asta ,i-a dat prilejul lui Platon sa afirme: "Nimeni nu este drept de bunavoie, ci doar silnic."

Tu ce parere ai?

@ruudflo

Nu inteleg de ce credeti voi ca filozofia e calea catre cunoasterea absoluta.. ca si cand nu ar fi decat un mijloc de care noi profitam sa ajungem la absolut.. Frumusetea e in dezbateri, in lucrarile atator filozofi.. in faptul ca raspunsurile nu sunt singulare.. in multitudinea posibilitatilor..

Filozofia nu ofera raspunsuri, ci noi intrebari. Cine spera ca prin intermediul ei se va lamuri o data pentru totdeauna asupra unor lucruri nu s-a apropiat inca de adevatul spirit al filozofiei.

Filozofii nu ofera certitudini ci pun sub semnul indoielii ceea ce credem ca stim. Ne indica o cale de urmat.. in toate astea se afla frumusetea..

Burel001 a scris:

Toata povestea asta ,i-a dat prilejul lui Platon sa afirme: "Omul nu este bun de bunavoie, ci doar silnic."

Sterge partea asta ca nu e tocmai asa

Am scris ca mitul este construit tocmai pentru a demonstra teza pe care Socrate o sustine. Pentru el dreptatea se manifesta indiferent de constrangerile exterioare, practicarea ei fiind sinonima virtutii. Punctul de vedere opus apartine lui Glaucon, dar numai ca pretext pentru rationamentului socratic.

Burel001 a scris:

Tu ce parere ai?

a...tot povestea asta;

am mai zis;o prostie si...ma rog,un curs ptr. elevi

da' ce stiu eu ;n-am studii aprofundate de filosofie(sau politica)-am citit si eu vreo 20 de pagini...nu ma bag;las teoreticienii scoliti.

eu daca as deveni invizibila as fi Cupidon

Noile intrebari presupun a pune la indoiala orice

Tina a scris:

Pai personal nu sper a gasi certitudini absolute, eu insumi avand o atitudine resemnata cu referire la capacitatea reflectarii nemijlocite de a oferi raspunsuri. Ceea ce eu combat este spiritul de exuberanta care apare din gasirea unui refugiu in esecurile personale sau ale altora.

Dialectic nu faci nicicum progres daca gasesti alinare in esec. Asta daca putem vorbi de progres in lumea asta.

1. mai intai am sa raspund la ispitirea cu inelul. sincer: daca as avea inelul fermecat, cred ca si eu as face unele lucruri pe care altii le-ar considera incorecte. imi spun ca tentatiile carora le-as ceda ar fi doar niste mici incorectitudini, sau mai mari, dar lucruri care sa nu-i afecteze serios pe ceilalti, dar cine stie.

as fi un om nedrept (incorect sau rau) din pricina asta? (parca astia erau termenii dati intial: un om drept si unul nedrept). eu nu cred ca putem accepta la modul absolut astfel de categorisiri deoarece nimeni nu face doar fapte bune, exclusiv lucruri pozitive de-a lungul intregii vieti. fiecare facem si lucruri bune si lucruri rele - o succesiune de fapte cu efecte diferite. cateodata aceeasi fapta este buna pentru unii, dar rea pentru altii. de aceea cred ca "drept" si "nedrept" nu poate fi o caracterizare atribuita persoanelor, ci doar faptelor, evenimentelor. (se poate face un fel de generalizare - stiind ca un om a facut mai multe fapte bune spunem ca un om este bun, corect, drept, dar asta nu reprezinta adevarul complet despre el).

mi se pare ca parabola/mitul isi are cheia in folosirea acestei perechi de atribute in opozitie "drept/nedrept" atasate subiectului om. de aici apare aparentul paradox al situatiei - ca si omul drept si cel nedrept vor face fapte "incorecte". dar "drept" si "nedrept" nu sunt etichete care sa fie date celor doi, si mai ales nu anterior probei, ci doar faptelor lor. prin extensie li se poate si lor - dar doar dupa ce au folosit inelul.

2. iar provocarea principala a topicului, cea legata de formularea"nimeni nu este drept de bunavoie, ci doar silnic", nu trebuie sa ne trezeasca vreun fel de mirare. ea este ceva de la sine inteles, cumva o tautologie, si iata de ce cred asta. "drept" si "nedrept" exista doar intr-un sistem de judecati (un sistem moral), care stabileste justetea unui comportament. din momentul in care o societate si-a stabilit acest sistem, ea a instituit un sistem de norme care prevaleaza in mod "silnic" asupra comportamentului liber, nesupus normelor, in care instinctele primeaza. in acel tip de comportament, daca imi place calul, masina sau femeia cuiva, atunci ii dau in cap si le iau, fara ca asta sa aibe implicatii de dreptate, justitie. din momentul in care presupunem notiunile de "drept" si "nedrept", atunci avem o societate cu judecati si comportamente normate, unde toate interactiunile intre indivizi (chiar daca unii se mai sustrag) sunt supuse aceleiasi categorisiri – silnice.

vi se pare ca are sens?

Ceea ce vrea Platon, prin mitul lui Gyges, nu este a ne prezenta o situatie problematica care reiese dintr-o presupozitie improbabila - existenta inelului.

Mitul acestuia vine ca o replica pentru teza sofistilor care enunta ca dreptatea pe calea careia actioneaza oamenii nu este nimic altceva decat produsul respectarii unor conventii sociale in prezenta pedepsei daca nu vor face acest lucru. Platon nu este de acord cu asa ceva, el vazand ideea de dreptate ca una obiectiva care transcende din lumea ideilor in lumea experientelor sensibile pe calea amintirii. Iar aceasta idee este o virtute care este educata in launtrul omului.

Un sofist ar zice ca cel care pare drept(adica respecta conventiile sociale) este drept. In schimb un platonist ar zice ca doar unii dintre cei care respecta conventiile sociale sunt drepti si ca nu toti cei care par nedrepti - nerespectand conventiile sociale sunt si nedrepti.

Acum ramane de vazut ce fel de pozitie ia fiecare cu privire la dreptate. Idealista sau pragmatica.

Asa trebuie discutat mitul lui Gyges pentru ca suntem la filosofie. Nu ce am face daca am avea un inel magic. Nu asta vrea sa ne transmita Platon

Unui om nepregatit nu i se poate da pe tava inelu' maro, deoarece in mod sigur se va comporta intr-un mod grosolan cu acest inel. De aici si pilda in care se indeamna cu buna stiinta sa nu se ofere margaritare porcilor.

Un om cu anumite virtuti castigate cu truda si o anumita intelepciune de viata, poate folosi acel inel in scopuri nobile, depasind vraja ce ne arunca in prezenta mocirla materialista si egotica. Pentru a reusi sa detinem puteri si sa schimbam in bine tiparul nostru comportamental, este absolut necesar sa evoluam, taind din radacini vechile obiceiuri instinctive, datorita carora intr-adevar am supravietuit pana acum. Poate cadea mitul inelului daca se produce o scindare autentica in constiinta umana.